Manuela Holban a fost din prima tinerețe determinată să studieze pictura. A absolvit mai întâi Liceul de Arte Plastice din capitală, apoi Institutul de Arte Plastice din București, unde a studiat pictura ca studentă a maestrului Corneliu Baba, un titan al picturii românești, comparat de mulți critici cu Goya, și probabil cel mai de seama portretist român al secolului XX. După absolvire a activat ca restaurator al Muzeului Național de Artă din capitală, această perioadă definindu-i respectul și aprecierea constantă față de operele și arta predecesorilor. În anul 1987 a emigrat din țară, stabilindu-se în Statele Unite, unde și-a continuat devenirea artistică, în condiții nu întotdeauna prietenoase, și ne-având alt bagaj, decât cel al cunoștințelor și al valorilor artistice solide pe care și le-a însușit acasă.

În decursul celor aproape patru decenii care au trecut de atunci și-a expus lucrările în cadrul a peste treizeci de expoziții personale, dar și a altor peste patruzeci de expoziții de grup. Lucrările ei au ajuns la publicul iubitor de artă pe simezele galeriilor din Washington, orașul în care trăia, dar au fost admirate și de către rafinatul public din New York. A expus și în numeroase alte orașe americane, precum Pittsburgh, Princeton, Newburg, Norfolk, Lebanon și altele. A avut de asemenea expoziții în Franța, în Italia, în Marea Britanie, în Spania și în Israel, fiind reprezentată de prestigioasele galerii Chiz (Pittsburgh, PA), Pierogi 2000 (Brooklyn, NY), Muse (Columbus, OH) și Maria Pestana (Madrid, Spania).

Suntem onorați de prezența Manuelei Holban și a lucrărilor sale în Galeria Minerva. În primul rând deoarece ne amintim că în urmă cu peste șase ani, în toamna anului 2018, după 31 de ani de pribegie, artista a revenit pentru întâia oară după emigrare în țara sa natală, și a ales să-și aducă lucrările la Cluj, să le expună la muzeul nostru de artă, prezentându-se în fața publicului bucureștean abia după expoziția clujeană.

Avem acum din nou ocazia de a ne întâlni cu lucrările Manuelei Holban și de a le admira. Acestea revarsă o lumină oarecum nouă asupra artei sale, venită probabil de la soarele mediteraneean al Israelului, țara în care a locuit și a creat în ultimii ani, datorită serviciului diplomatic al soțului ei în slujba României. Sunt și acestea opere de artă evocatoare ale valorilor unor vremuri apuse care au marcat într-un mod determinant cultura Europei și a lumii, o serie nouă de lucrări pline de lumini și umbre, sensibile și misterioase. Ele se grupează într-o pledoarie clară și unitară în favoarea valorilor perene amintite.

Manuela Holban explorează de această dată o temă care era prezentă și în trecut în opera sa, dar pe care o aduce la un nou nivel al expresiei plastice. E vorba de motivul oglinzii, de „memoria” acesteia, abordată ca o posibilitate misterioasă a acesteia de a capta și păstra în cabinetul ei de sticlă imaginile, personajele care s-au reflectat în ea. Aceste personaje captive își continuă de fapt povestea în noua dimensiune a „labirintului memoriei”, prizonier al aceleiași oglinzi. Se întâlnesc, discută, se despart, se explică – trăiesc o nouă viață. Picturile Manuelei Holban devin astfel imaginile unor dorințe, ale unor vise pe care le-am avut sau le-am fi putut avea oricare dintre noi, pe care probabil nu le vom mai revedea vreodată în același fel, cu toate detaliile lor. Peste ele memoria noastră aruncă de obicei vălul enigmatic, de nepătruns, al unor secrete tainice, al unor emoții ținute sub tăcere, care erup din când în când din abisurile conștientului, înfiorându-ne, provocând uneori neliniște, alteori plăcere sau durere.

Personajele acestei lumi captive își clarifică și asumă în mod evident apartenența la locul și timpul din  care apar și ne privesc. E perioada de glorie și de sfârșit al renascentismului și prelingerea acestuia în secolele următoare. Din când în când chiar și vălul se ridică și ne permite să pătrundem în această lume, în care întâlnim personaje reale, pe Saskia, pe Hélène Fourment sau chiar pe Casanova, surprins în diversele ipostaze ale călătoriilor și cuceririlor sale amoroase și galante. Astfel și această serie de lucrări ale artistei oferă indicii artistic univoce care alcătuiesc în cele din urmă un cod oferit în vederea descifrării de către privitor a misterelor acestei halucinante lumi.

Manuela Holban este într-adevăr un maestru al iluziei. Ai impresia că personajele se află exact în locul care e și cel al obiectului dorințelor tale, ai iluzia că ai putea chiar să le deslușești trăsăturile, să le înțelegi acțiunile și gesturile, parcă vălul misterului e dat la o parte din anumite perspective, și parcă ai putea chiar atinge acel personaj îmbietor și amețitor. Devii prizonierul iluziei că vezi fețele care se reflectă din interiorul oglinzii ‒ și că deodată îți zărești propria ta față de pe care îți pot fi citite chiar și cele mai tăinuite sau îngropate secrete. Mesajul artistei izvorăște din metafizică, din propriile sale trăiri interioare, și este poate doar o simplă invitare la reflexie, dar tot la fel de bine o apologie a lumilor scufundate în cotloanele sufletelor noastre peste care se suprapune doar acest văl al perioadei de lumină a renascentismului, a reașezării ființei umane în centrul artei și atenției universale. Astfel cheia adevăratului mesaj al artistei este poate chiar răspunsul pe care-l vei da acestor dileme.

Lucrările Manuelei Holban nu se lasă descoperite dintr-o dată. Cu cât privești mai îndelung această lume, cu atât ți se permite să o penetrezi mai adânc. Spații generoase străjuite de arcade care au văzut multe, coridoare lungi ale unor șoapte pierdute care te invită să călătorești și să explorezi totul, aparențe și priviri tremurânde care îți provoacă iluzii ciudate, gesturi amoroase sensibile sau uneori disperate, luminate de lanterne magice, care fac să te treacă fiorii, dar și să te simți parte a tuturor acestor povești, umbre îmbietoare ale senzualității, aerul plin de mistere al măștilor superbei Veneții, al Franței frivole sau al Spaniei ascunse după eticheta doar aparent rigidă ‒ și toate acestea laolaltă, cu scopul clar al fixării pe retină, al întipăririi în memorie, al inducerii unor proiecții metafizice ce nu pot fi lepădate. Al provocării carnale și intelectuale. Al întregului carnaval al vieții.

Rigurozitatea compozițiilor și cromatica deosebită accentuează toate aceste aspecte. Formele și paleta extrem de bogată în culori a Manuelei Holban sunt elemente definitorii ale artei sale. Roșul, albastrul și verdele stăpânesc aceste lucrări cu o siguranță demnă de invidiat.

Cred că expunerea lucrărilor sale în labirintul unei pivnițe medievale clujene le-a făcut bine și le/a adus și mai aproape de personajele reprezentate. O felicit pe Manuela Holban și îi mulțumesc că ne-a adus noile sale lucrări și ne-a dat din nou ocazia să fim călători în această lume de vis pe care a creat-o și a crescut-o în Statele Unite și în lumea mare, dar care are rădăcini adânci și aici, în pământul acesta pe care trăim.

(Foto: Andrea Ghiţă)

Zoltán Tibori Szabó

(text prezentat la vernisajul expoziției Memoria oglinzii, 8 mai 2025, Galeria Minerva, Cluj)