Memorialul dedicat „ocupaţiei germane” , survenită în 19 martie 1944 – este o falsificare crasă a istoriei, o încercare de cosmetizare a rolului Ungariei în timpul celui de-al doilea  război mondial – au declarat reprezentanţi ai organizaţiilor evreieşti, intelectuali, numeroşi istorici, formatori de opinie şi  lideri din opoziţie. Măsurile antidemocratice, rasiale, antievreieşti au fost luate de parlamentul din Ungaria şi de regimul Horthy încă înaintea începerii celui de-al doilea război mondial,Astfel încât  răspunderea Ungariei a existat şi înainte şi în timpul celui de-al doilea război mondial, indiferent de statutul ţării

Guvernul Orbán vrea să cosmetizeze rolul Ungariei în timpul Holocaustului

 …În primăvara anului trecut, cu prilejul Congresului European Evreiesc, desfăşurat la Budapesta, premierul Viktor Orbán a respins acuzaţiile legate de proliferarea antisemitismului în Ungaria şi s-a angajat să ia poziţie împotriva unor astfel de manifestări. În acelaşi timp,  ca un fel de  o măsură de “penitenţă”, a decis ca anul 2014 să fie dedicat comemorării a 70 de ani de la deportarea evreilor din Ungaria (inclusiv din Transilvania de Nord). Pentru a elabora un program adecvat, s-a cerut colaborarea Israelului, Germaniei, Statelor Unite şi a organizaţiilor evreieşti din Ungaria.

În urmă cu câteva zile, Mazsihisz, cea mai mare dintre organizaţiile evreieşti din această ţară, a declarat că este posibil să se retragă din program, dacă guvernul Orbán nu va renunţa la o serie de iniţiative care întinează  adevărul istoric legat de istoria Ungariei din timpul şi înaintea celui de-al doilea război mondial..

Concret este vorba, în primul rând, de intenţia autorităţilor ungare, a guvernului, de a ridica, faţă-n faţă cu monumentul dedicat armatei sovietice, un monument al “ocupaţiei germane”, închinat tuturor victimelor care au murit  în perioada martie 1944-aprilie 1945, cea în care armata germană a intrat în Ungaria şi a avut loc deportarea evreilor. De asemenea, aşa cum au explicat iniţiatorii ridicării monumentului, inclusiv analiştii politici ,,monumentul vrea să sugereze că Ungaria şi-a pierdut suveranitetea în martie 1944  şi şi-a recâştigat-o abia  la sfârşitul lui 1989, odată cu schimbarea regimului comunist.

Această  abordare, au declarat atât reprezentanţi ai organizaţiilor evreieşti, dar şi alţi intelectuali, numeroşi istorici, formatori de opinie şi  lideri din opoziţie, este o falsificare crasă a istoriei, o încercare de cosmetizare a rolului Ungariei în timpul războiului. Măsurile antidemocratice, rasiale, antievreieşti au fost luate de parlamentul din Ungaria şi de regimul Horthy încă înaintea începerii celui de-al doilea război mondial, evreii fiind înrolaţi în detaşamentele de muncă ale armatei maghiare şi duşi pe linia frontului unde, din cauza tratamentului inuman şi a condiţiilor de muncă, au murit cu sutele, iar evreii care s-au refugiat din ţările ocupate de Germania sau care nu primiseră cetăţenie ungară au fost deportaţi în Ucraina, la Kameneţk –Podolsk şi exterminaţi în 1941. Chiar dacă, teoretic, de la 19 martie 1944, Ungaria era sub ocupaţie germană, deportarea evreilor a fost realizată cu mare abnegaţie de administraţia de stat maghiară, sub semnătura guvernatorului Horthy. Astfel încât  răspunderea Ungariei a existat şi înainte şi în timpul celui de-al doilea război mondial, indiferent de statutul ţării

Ungaria nu va putea deveni o adevărată democraţie până nu se confruntă cu acest adevăr istoric, au apreciat nu numai liderii organizaţiilor evreieşti, ci şi o serie de istorici care au semnat un protest împotriva ridicării acestei statui.

În pofida protestelor, decizia ridicării statuii a fost menţinută, cu toate că guvernul Orbán a primit şi atenţionări din partea unor state occidentale care şi-au manifestat neliniştea privind cursul evenimentelor din Ungaria.

Declaraţiile cinice ale istoricului Sándor Szakály

O altă problemă care a stârnit mari controverse a fost declaraţia, pe care am putea-o califica drept cinică, a istoricului Sándor Szakály, directorul ”Veritas”, un institut de cercetări istorice, creat recent de statul ungar. Referindu-se la problema deportării a aproximativ 18.000 de evrei în august 1941, deci cu trei ani înaintea ocupării germane a Ungariei, care au fost exterminaţi în Ucraina, Szakály a declarat că aceasta nu ar fi avut nici un fel de conotaţie politică ci “a fost o problemă  a poliţiei, de reglementare a situaţiei  străinilor fără cetăţenie ungară”. Menţionăm că, în afara unor refugiaţi evrei din ţările ocupate de Germania nazistă, marea majoritate a celor deportaţi a fost compusă din evrei, locuitori ai fostelor teritorii aparţinând Ungariei , retrocedate în perioada 1938-40 şi care, firesc, nu  mai dispuneau de cetăşenie ungară. În urma uriaşului protest stârnit de aceste declaraţii, Szakály  şi-a cerut scuze, dar organizaţiile evreieşti şi alţi reprezentanţi ai opiniei publice au cerut demisia lui. Menţionăm că Szakály  este un sprijinitor deschis al partidului de extremă-dreapta”Jobbik” şi care, în lucrările sale preamăreşte regimul Horthy.

Atitudinea guvernului Orbán (Fidesz-creştin-democraţi-populari) este explicată de analiştii situaţiei din Ungaria în primul rând prin apropierea alegerilor din aprilie. Partidul de extremă-dreaptă “Jobbik” este “pe val”, iar Orban ar dori să –şi însuşească un cât mai mare număr de alegători din acest partid. De fapt, pe termen lung, aşa cum în prima perioadă de guvernare (1998-2002) a făcut totul ca să submineze şi să desfiinţeze unul din aliaţii săi, agrarienii, acum ar vrea să lichideze şi  “Jobbik”-ul,  prin întroducerea în programul său politic (şi electoral), idei susţinute de formaţiunea de extremă dreapta şi atrăgând în acest fel o parte din electoratul ei. Dar alţi observator politici afirmă că este mult mai mult decât atât. Nu mai este vorba de o tactică a partidului , ci chiar de o convingere, fapt demonstrat din toate măsurile care vizează reabilitarea regimului Horthy. Dacă încă nu s-a ajuns să se formuleze clar această idee, Fidesz , prin diferite mijloace, susţine o serie de iniţiative pe plan local , inclusiv la Budapesta (şi chiar şi în Transilva nia), pentru a omagia personalităţi politice sau culturale controversate sau chiar care au fost exponenţi ai ideologiei fasciste. Recentul caz Nyirõ, scriitorul care a promovat ideologia nyilaşistă,  respectiv aducerea rămăşiţelor sale pământeşit în Ungaria şi apoi încercarea de a le înmormânta în Transilvania, demers susţinut de însuşi preşedintele parlamentului de la Budapesta, László Kövér, este doar unul dintre exemple.