Număr vizualizări 611 ori
Este bine cunoscut faptul că, în septembrie, alegerile din landurile Mecklenburg-Pomerania Inferioară și Saxonia-Anhalt au fost marcate de ascensiunea extremei drepte. Partidul AfD (Alternativa pentru Germania) a obținut 38%, respectiv 43,8% din voturi în cele două parlamente regionale. Partidul creștin-democrat CDU, de centru-dreapta, a pierdut mult teren în ambele cazuri.
Tot în septembrie, consiliul local al orașului Heidenau, din fosta Germanie de Vest, a adoptat o rezoluție comună a reprezentanților AfD și CDU prin care s-a decis ca pietrele de poticnire, Stolpersteine[1], amplasate în fața ultimelor locuințe ale victimelor evreiești ale orașului, să nu mai fie instalate. De acum înainte, locul plăcuțelor comemorative va fi în cimitir, nu pe străzile orașului. De altfel, inițiativa a pornit din Köln, tot din fosta Germanie de Vest. Așadar, nu din regiunile est-germane, despre care se știe că sunt mai receptive față de extrema dreaptă.
În concepția lui Günter Demnig, artistul care a inițiat acest proiect memorial, străzile orașelor trebuie să devină tocmai locurile de aducere-aminte a evreilor deportați. Holocaustul a început în mijlocul oamenilor, sub ochii lor, în spațiile vieții cotidiene. În decursul a patru decenii, în peste treizeci de orașe europene au fost amplasate aproape 170.000 de asemenea pietre de poticnire, încastrate în pavaj. Pe plăcuțele de alamă sunt înscrise numele victimelor, datele nașterii și deportării, precum și data aproximativă sau cunoscută a morții lor. (Asemenea plăcuțe au fost instalate și în Ungaria.)
Mutarea acestor plăcuțe în cimitire înseamnă readucerea fantomei fascismului antisemit al secolului XX tocmai în spațiul civic din care evreii fuseseră cândva excluși. Acțiunea nu mai este simbolică, ci concretă și cu efecte imediate. Discriminarea morților este un pas spre discriminarea celor vii.
Suntem martorii unei noi reunificări germane, dar de data aceasta nu este vorba despre reunificarea celor două Germanii de după 1989, ci despre reunirea fascismului secolului XX cu cel al secolului XXI. Este vorba despre fuziunea dintre extrema dreaptă, care se pregătește să deporteze migranții, și antisemitismul tradițional. Aici ajung să se întâlnească – deocamdată la nivel local – CDU, partidul de centru-dreapta, și AfD, precum și germanii din est și din vest, deopotrivă disprețuiți și frustrați.
Oare acesta este „centrul pierdut” despre care scria sociologul Theodor Geiger în anii 1930, referindu-se la nazism ca la o expresie extremă a centrului? Douăzeci de ani mai târziu, politologul Seymour Martin Lipset avea să dezvolte ideea că fascismul reprezintă extremismul centrului.
În urmă cu doisprezece ani, Jürgen Habermas, răspunzând unei întrebări în cadrul unei conferințe publice susținute la Budapesta, afirma că în Europa există, într-adevăr, un potențial considerabil de nesupunere. Cauza este creșterea evidentă, de două decenii încoace, a inegalităților sociale pe întregul continent. Această inegalitate în creștere nu este doar nedreaptă, ci și nocivă. Europa nu va mai putea funcționa în asemenea condiții. În prezența unor astfel de inegalități, niciun stat național nu poate rămâne democratic pe termen lung. Habermas și-a exprimat speranța că elitele politice europene vor lua în considerare această realitate și că, mai devreme sau mai târziu, vor găsi o cale de a reduce inegalitățile.
Astăzi vedem că nu centrul a temperat extremismul, ci extremismul a asimilat centrul.
(acest text este versiunea română a articolului apărut în revista maghiară Élet és irodalom A fasizmus mint a közép elvesztése | ÉLET ÉS IRODALOM)
Mihály Szilágyi-Gál
[1] mici monumente comemorative amplasate în fața ultimului domiciliu ales al victimelor nazismului
19 Comments
Nu articolul ca atare ci comentariul autorului datat October 22 m-a îndemnat să-mi expun punctul de vedere asupra realității americane, comună în măsură diferită cu alte state europene, dar nu cu Ungaria-Israel-Romania, state de reședință ale comentatorilor în dezacord cu mine și care bănuiesc nu știu sau nu iau în considerare că
-1- Populația S.U.A. e cca. 350M din care născuți peste hotare cca 53M deci cca 15% ( procente mult mai mari se obțin prin luarea în considerare a copiilor născuți de aceștia pe teritoriul american – nu mai spun de ce se vor naște în aceste familii cu procent mare de ilegali ).
-2- Există state cu grad diferit de dezvoltare. Nu e cazul să dau exemple de destinații preferate de imigranți. Ca exemplu picant comentam în trecut că în America au sosit mai mulți imigranți din Somalia decît din Australia. În prezent nu există nici-un nativ australian în Senat & Congress american dar somalezii au o reprezentantă la acest nivel precum și la nivele inferioare. ( ea e anchetată pentru nereguli legate de imigrare, iar membrii ai comunității somaleze sînt anchetați pentru deturnări de fonduri de peste un miliard de dolari ). Au beneficiat ei de “egalitate în fața legii” pentru “interes comun” ? ( vezi comment/25 October al d. S.-G. M.). Un răspuns corect la această întrebare va permite înțelegerea corectă a celor afirmate de mine în comentariile de mai sus.
-3- Nu aduc noi argumente știind că …. liniile paralele nu se întîlnesc niciodată.
Recomand și aici, ca și la articolul “Eu cu cine votez?”, cartea “The Vibrant Center , a New Consciousness for our Broken Age” de Prof evreu-american Kirk Schneider
Cartea expune un program în care CENTRUL ar putea fi readus și mărit la majoritatea nivelurilor sociale, economce si politice
Cu exemplificări și grupuri experimentale relativ moderate, dar cu opinii diferite . Acest lucru necesită mult timp și perseverență.
Articolul prezintă în mod succint aspecte ale realității germane/europene și interpretări ale acesteia. Merită de citit și comentariul autorului, de o naivitate extremă dovedind că referitor despre Mamdani are cel mult informații incorecte, ca și despre aportul “albilor” la creearea și progresul Occidentului, aport de neegalat de niște “neică-nimeni” promotori de lozinci populiste.
Domnule Klein, nazistii au fost albi.
Domnule Szilágyi-Gál Mihály – Sînt 100% de acord cu dvs. că naziștii au fost “albi” , termen folosit de dvs. în comentariul precedent , iar un turc e de preferat ca primar unui “alb nazist”. Nu știu în ce măsură sînteți dvs. de acord cu părerea mea că o societate occidentală democratică nu se poate salva dacă nu majorează mult vîrsta dreptului de vot, dacă nu promovează pe merit în funcții executive persoane dovedite că activitatea lor precedentă nu s-a limitat strict la încercarea de a corecta societatea. Ca linie generală eu privesc cu neîncredere promovarea în funcții importante a unor indivizi de ORICE culoare avînd cei “șapte ani de acasă” în familii cu concepții mai degrabă diferite de ale societății în care rezidă mai nou. Legea americană care pretinde ca președintele american să fie născut pe teritoriul S.U.A. ar trebui extinsă la nivele executive inferioare și chiar corectată cu pretenția la cetățenie anterioară a unor generații precedente în familia individului. Pe baza acestor criterii desigur, Mamdani n-ar fi devenit primar al N.Y. ( poziție considerată de M.Bloomberg a doua după cea de președinte ) și nici n-ar putea fi vizată ( pentru Berlin ) de Erlap.
Aceste criterii, domnule Klein, oricum le-am explica, nu sunt democratice. Ele nu se bazează pe valoarea individului, ci pe originea sa. POtrivit acestora nici descendenţii Dvs. nu ar putea accede la funcţii executive.
Ce bine spui Andrea …valoarea individului și nu originea sa . De unde rezultă că generalizarea e o greșeală.Din păcate oameni de valoare se feresc de politică.
Doamna Eva Grosz – Dvs. confirmați că ați înțeles punctul de vedere al doamnei Ghiță, nu pe al meu. Realitatea e ilustrată de exemplul Mamdani.
Doamna Andrea Ghiţă – Sînt convins că prin aplicarea criteriilor menționate – am inclus și meritul un rînd mai sus – și la descendenții mei, apreciind că avantajele aduse lor de acestea ar prevala.
Ivan, desi iti inteleg grija, afirmatia ta de mai jos este foartea HAIOASA:
“Ca linie generală eu privesc cu neîncredere promovarea în funcții importante a unor indivizi de ORICE culoare avînd cei “șapte ani de acasă” în familii cu concepții mai degrabă diferite de ale societății în care rezidă mai nou. ”
Stii cati israelieni cu functii importante, astazi si din toate timpurile ar intra in aceasta categorie, mai ales referitor la “cei sapte ani de acasa”?
Veronica – Opinia mea se referă cu precădere la S.U.A. unde ar fi fost bine să se aplice cu multe decade în urmă. Ai pus o întrebare pentru care răspunsul e foarte complicat, Israel fiind un caz total diferit. Mai ușor e de contrat cu o întrebare : ” Avînd în vedere numărul mare de partide din Israel, poți să specifici “concepția” societății Israeliene?”
Domnule Klein, propunerea dvs. seamana foarte mult cu legile interbelice antievreiesti din Germania, Ungaria, Romania etc., Acestea prevedeau limitarea graduala, pe urma excluderea totala a evreilor din functiile publice, din invatamint – si din viata. Noi evreii avem tot interesul sa sprijinam egalitatea in fata legii, pentru ca foarte usor se ajunge si la noi. Azi migrantii, miine negrii, poimiine evreii, pe urma crestinii”buni”, mai putin “buni” etc. Egalitatea in fata legii nu s-a inventat din bunatate, ci din interes comun.
Ma intrebi in comentariu despre “conceptia societatii israeliane”.
Nu cred ca, politic vorbind cel putin, exista una foarte clara, iar ceea ce pot sa-ti spun este ceea ce am auzit astazi la TV11.
In SUA, unde sunt cca 350 de milioane de locuitori exista doua partide, Israelul, sau mai bine zis israelienii, care au o populatie de 10 milioane, deci grosso-modo de 35 de ori mai mica isi permite sa aiba, sa finanteze N partide, partidul in favoarea glutenului, si cel impotriva glutenului, partidul frunza verde si partidul frunza toamnei, partidul pensionarilor si cel al somerilor sau mai pe specificul politic :-))
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_political_parties_in_Israel, dar sunt atat de multe si de variate si de RIDICOLE, incat nici macar la wikipedia de mai sus nu au reusit sa fie la curent cu schimbarile.
De exemplu Beny Gantz, a inteles ca nu-l va vota aproape nimeni si s-a retras, altii sunt insistenti si doresc sa se impuna, fiecare are un CREDO, si mai ales o mare incredere in sine, dorinta de a se agata de un scaun in parlament e mai mare decat ratiunea. Astfel conceptia israeliana este absurdul fara limite.
Tu ma intrebi de conceptie, nu stiu daca cineva stie ce este aceea.
Termenul “CONSEPŢIA” este folosit pe larg din 7 octombrie 20123, ca sa reflecte opinia guvernului si a armatei de a imbuna Hamasul, care a dus tara la prapad.
Un comentariu polemic care poate constitui nucleul unui articol despre partidele israeliene şi nu numai.
Scoaterea pietrelor comemorative este un cuțit în spatele evreimii și o consecință a antisemitismului în creștere , care era de așteptat să erupă mai devreme sau mai târziu .Îmi amintesc de ele .
Dar monumentul Holocaustului situat în Berlin nu poate fi scos așa de ușor …?!
Nu e vorba de îndepărtarea (scoaterea) pietrelor de poticnire existente, ci de întreruperea acestei forme de memorie şi propunerea ca monumentele comemorative să fie amplasate în altă parte.
Cred că în ultima vreme criza socială şi ascensiunea naţionalismelor au potenţat şansele de “capturare” a centrului de către extreme, mai ales că centrul .i-a pierdut reprezentativitatea şi nu a mai fost capabil să rezolve problemele sociale cauzate de criza economică, înteţirea migraţiei şi aoariţia conflictelor armate din Ucraina şi Orientul Mijlociu.
Multumesc pentru comentariu! Am trait trei ani in Berlin, este remarcabil de tolerant. Eu chiar m-as bucura daca un turc ar deveni primar. Asa cum nici primarul Londrei, si nici al New Yorkului nu sint ‘albi’, orice ar insemna asta, si nici nu trebuie sa fie. Erlap s-a nascut la München si a studiat in Hamburg, deci e nemtoaica dupa socializare. Eventuala ascendenta nu are nici o importanta. Insa este o tragedie, ca antisemitismul a aparut la cei de stinga, chiar la greu, si nu numai in Germania, ci la nivel global.
Foarte îngrijorător mai ales că aceste fapte se întâmplă în Germania. Dar și Die Linke, stânga extremă îmi pare un lup în pile de oaie unde turcoaica Elif Erlap are șanse să devină primară a capitalei Berlin. Îmi amintește de Mamdani înainte de alegeri ce frumos vorbea despre evrei…