Ne-am plimbat pe malurile Senei şi în grădinile Luxembourg, unde mii şi mii de tineri stăteau la soare cu sticle de vin, bere, suc sau apă şi se încălzeau la soarele de primăvară. În afară de două spectacole la operă şi o masă festivă în turnul Eiffel pe care le rezervasem din Statele Unite, restul programului a fost “de voie” şi am reuşit să avem una din cele mai plăcute sejururi la Paris. La reîntoarcere am petrecut două zile în Islanda, unde avionul nostru a făcut escală. Auzisem multe despre Islanda dar nu o vizitasem niciodată…
Pensionarea aduce cu ea o libertate de timp aproape nelimitată pentru iubitorii de excursii. Eu numărându-mă în ambele categorii încerc să planific cât mai multe zboruri în locuri care ni se par atractive şi interesante. În această primăvară, soţia mea a avut o zi de naştere foarte importantă, cu schimbare de prefix şi am decis să o sărbătorim la Paris, unul din oraşele noastre favorite, datorită în mare parte atracţiilor cultural-artistice diverse de cea mai înaltă calitate pe care le oferă marea metropolă franceză.
De voie prin Paris…
Castani înfloriţi la Paris
Aprilie în Paris este menţionat şi în şlagăre de muzică uşoară pentru că este anotimpul cel mai frumos, când copacii au înfrunzit, totul e în floare, soarele este cald şi blând, iar întregul oraş pare a fi renăscut după iarna lungă. Am avut noroc de o săptămână excepţional de plăcută, cu soare, aer proaspăt de primăvară, parcurile şi grădinile oraşului colorate de flori, pline de oameni întinşi pe iarba proaspătă, bucurându-se de viaţă. Pelerinajul nostru la Paris se întâmplă destul de des, iubim oraşul şi îl vizităm la intervale de 2-3 ani. În decursul anilor am reuşit să vizităm majoritatea muzeelor şi obiectivelor turistice importante aşa că am ajuns deja la faza unde putem savura oraşul fără a fi intr-o goană nebună de a mai vedea un muzeu sau o statuie importantă.
La iarbă verde în grădinile Luxembourg
De data aceasta ne-am plimbat în neştire pe bulevardele mari ale oraşului, am intrat în cartiere mici, pe străzi lăturalnice, descoperind locuri noi, pline de farmec. Ne-am plimbat pe malurile Senei şi în grădinile parcului Luxembourg, unde mii şi mii de tineri stăteau la soare cu sticle de vin, bere, suc sau apă şi se încălzeau la soarele de primăvară. În afară de două spectacole la operă şi o masă festivă în turnul Eiffel pe care le rezervasem din Statele Unite, restul programului a fost “de voie” şi am reuşit să avem una din cele mai plăcute sejururi la Paris, devenind parizieni, nealergând după atracţii turistice, bucurându-ne doar de energia şi atmosfera oraşului.
Masa festivă pentru ziua de naştere a fost la restaurantul Jules Verne în turnul Eiffel, o experienţă unică din punct de vedere gastronomic. Meniul obligatoriu îţi dădea doar doua opţiuni, cinci sau şase feluri de mâncare, şi mai puteai alege între carne de viţel sau peşte pentru felul principal. În rest ei te servesc cu ce au pregătit pentru ziua respectivă, bazat pe sezon pentru ca ingredientele să fie cât mai proaspete şi bune. Într-un fel m-am simţit ca fiind invitat în casa unui prieten la cină unde nu alegi prea mult ci guşti din ce ţi se oferă. Arta gastronomică a vestitului Alain Ducasse, care este proprietarul şi bucătarul acestui restaurant cotat de Michelin, nu ne-a dezamăgit şi după câteva ore de degustări de bunătăţi, care în mare parte ne erau necunoscute, într-o ambianţă extraordinară, cu tot Parisul la picioarele noastre, am decis că preţul piperat a fost justificat, aceasta fiind o experienţă unică.
La Operă şi pe bulevardele…istoriei
De la restaurantul Jules Verne ne-am plimbat la sala Theatre des Champes Elysees unde faimoasa mezzo soprană Cecilia Bartoli interpreta rolul Desdemonei în opera Otello de Rossini, o operă destul de rar interpretată, aşa că pentru noi a fost un eveniment extraordinar, mai ales că Cecilia Bartoli nu a mai interpretat un rol de operă la Paris de peste 20 de ani. Critica din Paris şi restul lumii era euforică în ceea ce o priveşte pe Cecilia, care după părerea lor a fost fenomeală. Într-adevăr, spectacolul şi mai ales interpretarea dată de Bartoli au fost extraordinare, dar sincer să fiu în sală era o căldură extraordinară, chiar sufocantă, încât nu am reuşit să apreciez spectacolul la adevărata lui valoare când eram ocupat tot timpul să-mi şterg sudoarea de pe frunte. Pe urmă am aflat că de fapt Madam Bartoli nu suportă aerul condiţionat şi a cerut teatrului să-l oprească.
Opera Garnier
Un alt spectacol interesant văzut la Paris, de data asta la Opera Garnier a fost “Italiana in Alger” în regia lui Andrei Şerban. Ca de obicei, Şerban este un maestru al regiei de operă şi spectacolul a fost un deliciu pentru ochi şi urechi, dar mai ales pentru suflet.
Plimbâdu-ne înspre opera Garnier, pe grandiosul bulevardul Haussman, mă gândeam că oare câte mii sau zeci de mii de oameni au fost dislocaţi din centrul Parisului pentru a construi “Parisul nou”, cel pe care îl admirăm aşa de mult azi? Am citit puţin despre Napoleon III şi baronul Haussman care au aşezat împreună temeliile Parisului modern. Stilul operei Garnier a fost denumită de arhitect drept “stil Napoleon III”. Timp de 20 de ani, între 1850 şi 1870 Parisul a fost un şantier uriaş, demolându-se cartiere întregi, care au fost înlocuite cu marile bulevarde pe care se înşiruiesc clădiri construite în stil uniform, cu faţada din piatră de culoare crem.
Arcul de Triumf noaptea
S-a modernizat salubrizarea şi circulaţia, s-au creat parcuri minunate, spaţii verzi pentru toate clasele, în toate zonele oraşului aşa că toată lumea era la doar 10-15 minute de plimbare, de câte un parc. După demiterea baronul Haussman din funcţia de prefect, în 1870, noul prefect, Jean-Charles Alphand, a continuat reconstruirea Parisului bazată pe planurile lui Haussman şi construcţiile au continuat până în 1927, când majoritatea Parisului pe care îl cunoaştem azi a fost reconstruit. Rezultatul este un oraş care probabil va rămâne multă vreme un exemplu de armonie citadină, şi după părerea mea, cea mai frumoasă şi locuibilă capitală a lumii.
Ne-am delectat o după masă în Jardin Luxembourg, unde o orchestră de jazz avea un spectacol gratuit pentru cetăţeni care se plimbau pe alei sau erau pe iarbă la un picnic. Seara, în cartierul latin, între catedrala Notre Dame şi Universitatea Sorbonne, este o forfotă extraordinară. Sute de restaurante şi baruri mici, iar pe Rue Huchette, la teatrul cu acelaşi nume, începând din 1952, în fiecare seară sunt puse în scenă două piese de Eugene Ionesco. O cină în umbra catedralei Notre Dame este extrem de romantică şi poetică pentru orice cuplu în vizită la Paris.
Notre Dame privit de pe Podul Îndrăgostiţilor
Cozile la muzee sunt foarte lungi aşa că am renunţat la unele, mai ales că vremea splendidă ne îmbia la plimbare. Totuşi am intrat pe câteva ore la Louvre care practic nu poate fi vizitat nici intr-o săptămână, din cauza dimensiunilor uriaşe. Vizitând de multe ori Parisul, cu fiecare ocazie ne alegem câte o secţiune mai mică. De data asta am văzut secţia egipteană şi am admirat comorile aduse de Napoleon şi alţii după campaniile din Egipt. Pe Mona Lisa am văzut-o doar în treacăt, este foarte populară şi în general e înconjurată de sute de turişti, claie peste grămadă făcând mii de poze.
Mona Lisa asaltată de turişti
Islanda spectaculoasă şi rece
Săptămâna petrecută la Paris a zburat prea repede, dar la reîntoarcere am petrecut două zile în Islanda, unde avionul nostru a făcut escală. Auzisem multe despre Islanda dar nu o vizitasem niciodată. Capitala, Reykjavik este un oraş modern. De fapt toată insula este relativ nouă, ea a fiind populată de vikingi doar din secolul IX.
Islanda Parcul Naţional Pingvalla
Atracţia principală a insulei o reprezintă frumuseţile naturii. Islanda fiind o insulă de origine vulcanică are un peisaj extrem de sălbatic, dar o sălbăticie frumoasă şi virgină. Energia geotermală este folosită din plin şi se pare că majoritatea clădirilor folosesc apa geotermală fierbinte pentru încălzirea clădirilor. Am făcut un tur organizat, “circuitul auriu”, care include vizite la faimoasele terenuri de gheizere, parcul naţional “Pingvalla” şi la cascada “Gulfoss”.
Islanda Cascada Gulfoss
Gheizerele, cascadele şi parcul naţional erau de o frumuseţe deosebită, mai ales privite din autocar. In clipa în care ieşeam din autocar, vântul rece şi nemilos îţi aducea aminte foarte repede că eşti în apropierea cercului polar şi că în aprilie nu este exact perioadă de vârf pentru turism. Dar în principiu a meritat să ne petrecem două zile acolo şi probabil dacă ne hotărâm altă dată să facem o vizită în Islanda, o vom face în iulie sau august şi poate vedem şi faimoasa auroră boreală.
Islanda, erupţie de gheizer
Un avantaj practic al escalei în Islanda a fost că fiind mult mai aproape de Statele Unite, diferenţa de fus orar este de numai patru ore şi astfel nu am mai suferit la întoarcere de “jet-lag” revenind la normal după o noapte bună de somn. Nu sunt convins că voi mai merge în Islanda dar sunt sigur că Parisul ne va mai avea ca musafiri de câteva ori!
(Foto Mike Klein)
