Ursulețul Winnie și împăcarea anglo-americană

Număr vizualizări 19 ori

Regele Charles al IV-lea al Marii Britanii și regina Camilla au fost invitați în această săptămână într-o vizită de stat la Washington. Cercurile politice din ambele țări au acordat o importanță deosebită acestui demers, ținând cont de tensiunile serioase anglo-americane, în condițiile în care, de peste un secol Marea Britanie este considerată aliata preferată a Statelor Unite. Manifestarea cea mai pregnantă a acestei prietenii a fost sprijinul acordat de Statele Unite Marii Britanii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, înainte de Pearl Harbour, deci în perioada în care America urma o poziție izolaționistă, de neamestec în războiul european. Dar președintele Roosevelt nu a vrut să lase Marea Britanie, singura țară care nu cedase presiunilor și forței Germanei naziste, pradă lui Hitler. Relațiile apropiate s-au păstrat și după război, SUA au susținut până și Brexitul, ieșirea Marii Britanii din UE, prin acorduri comerciale preferențiale.

Lucrurile au mers bine până de curând când, prin măsurile economice, politice și militare inițiate de președintele Trump, s-a ivit o prăpastie între cei doi parteneri istorici, mai ales când premierul laburist Keir Starmer a refuzat să-l sprijine pe Trump în aventura iraniană, în soluționarea prin forța armelor a problemei strâmtorii Ormuz. De aceea, vizita regelui Charles, al cărui titlu este echivalent cu șeful statului, și a reginei Camilla a fost considerată ca o provocare diplomatică serioasă care, speră cercurile politice, va atenua tensiunile. Monarhul urma să țină un discurs în fața Congresului SUA în încercarea de a reînvia parteneriatul special și sprijinul dintre cele două țări.

Marea Britanie a folosit însă și mijloace diplomatice mai puțin obișnuite pentru detensionarea situației, și anume un cadou special pregătit de regina Camilla pentru America. Este o jucărie de pluș, cangurul Ruu, unul dintre eroii îndrăgiți ai romanului Ursulețul Winnie sau Winnie the Pooh al scriitorului britanic A. A. Milne.

În 1920 acesta, împreună cu ceilalți eroi a cărții, măgărușul Eeyore, purcelușul Piglet, cangurul Kanga și tigrișorul Tigger, făcea parte din colecţia de jucării a lui Cristopher Robin, fiul scriitorului. Ele l-au inspirat pe Milne să scrie povestirile al căror erou era ursulețul Winnie.

Astăzi colecția de jucării se află în proprietatea Bibiotecii Publice din New York, lipsind doar Ruu care s-a pierdut prin anii 30. Regina Camilla a adus cu ea copia lui Ruu, executată de aceeași firmă, Merrythought, care a făcut și jucăria originală. Cercurile apropiate Casei Regale au denumit acest cadou regal ”soft (toy) power”.

Nu e prima oară că Winnie the Pooh joacă rolul de ambasador cultural transatlantic. La început colecția a fost păstrată în casa din Sussex a lui A. A. Milne. În 1947 ea a făcut turul Statelor Unite, în 1956 a fost expusă la New York și în 1987 a fost donată Bibliotecii de către editorul american al cărții. Donația reginei a fost prilejuită și de împlinirea unui secol de la apariția cărții. Prezența reginei la Biblioteca Publică din New York face parte din campania ei de promovare a cititului.

Ursulețul Winnie (folosesc titlul primei traduceri a cărții în limba română, realizată de scriitoarea Vera Călin – acum s-a reeditat sub un alt titlu) a fost unul dintre marile succese internaționale ale literaturii pentru copii, studiourile Disney au făcut din el și un film de desene animate.

O notă personală: am citit cartea pe la 7-8 ani, în limba maghiară, cu grafica originală a lui E. H. Shepard. Am ținut să menționez ediția în maghiară, deoarece a fost tradusă de marele scriitor Karinthy Frigyes care a reușit o adaptare excepțională a numelor eroilor, de neuitat pentru generațiile de copii care s-au bucurat de ursulețul Winnie.

Sursa ilustraţiei: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:The_original_Winnie_the_Pooh_toys.jpg Spictacular (talk · contribs), Public domain, via Wikimedia Commons

Eva Galambos

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *