Ca de obicei în astfel de momente,presa israeliană şi cea evreiască de pretutindeni este preocupată şi în aceste zile cu speculaţii legate de politica pe care o va aborda proaspăta doamnă prim-ministru al Britaniei, Theresa May, faţă de Ţara Sfântă şi cetăţenii săi trecuţi prin atâtea. Prognozele sunt în mare parte favorabile din acest punct de vedere, chiar dacă au mai existat de-a lungul anilor cazuri în care promisiunile s-au dovedit diferite de ceea ce a urmat în realitate, idee căreia i se adaugă şi îndoielile legate de lipsa de experienţă a Theresei May în domeniul întortocheat al politicii externe, în general, şi cele ale tulburatului Orient Mijlociu, în special.

Le este clar tuturor că unui prim-ministru i se cere să-şi păstreze obiectivitatea în cele mai delicate situaţii, o misiune practic imposibilă atunci când ,,pozitiv” în ochii membrilor unei tabere înseamnă implicit “negativ”pentru cei din tabăra opusă.

În calitatea sa de ministru de interne, May a făcut eforturi serioase în a păstra relaţii corecte cu evreii Angliei, luptând pentru alocarea fondurilor necesare asigurării securităţii şcolilor şi celorlalte instituţii ale acestora,într-o perioadă în care antisemitismul nu dă, în nici un caz semne de slăbire.

În 2011, May a interzis intrarea pe teritoriul Angliei a conducătorului uneia dintre filialele din nordul Israelului a Mişcării Islamice, Şeicul Raed Salah. În mod similar a procedat May în cazul comicului antisemit Dieudonne atunci când acesta şi-a programat un turneu în oraşele Britaniei. lar în zilele atacurilor  teroriste de la Paris, anul trecut, când ţinta unuia dintre ele a fost magazinul Hyper Casher din Porte de Vincennes,May a apărut la o întâlnire cu membrii conducerii Comunităţii Evreilor Britanici purtând o tăbliţă pe care stătea “Je suis Juif”,pentru a-şi exprima solidaritatea cu victimele atacului.

Într-un articol apărut recent în cotidianul tel-avivian Ha’Aretz,Ansel Pfeffer menţionează că în 2014, cu ocazia vizitei lui May în Israel,ministrul de Interne britanic de atunci declara că cetăţenii Israelului “trebuie să menţină o continuă capacitate de apărare şi securitate în faţa ameninţărilor pe care le reprezintă Hamas,Hizballah, Isis şi Iran”.

Cu ocazia unui interviu acordat nu demult, May a dezvăluit că posedă o colecţie de peste o sută de cărţi de bucate, cea preferată fiind semnată de chef-ul israelian Yotam Ottolenghi,care,după spusele ei “reuşeşte să combine aromele şi gusturile Orientului Mijlociu aşa cum nu reuşeşte nimeni altcineva.”

În ce măsură va fi May capabilă să-şi menţină poziţia pro-israeliană şi pro-evreiască în noua situaţie în care se află Marea Britanie în afara Uniunii Europene, rămâne de văzut.

Theresa May alături de Angela Merkel

În mod semnificativ, prima sa “vizită de lucru” a fost efectuată în Germania. Cu ocazia unei conferinţe de presă,ea a declarat:,,Relaţiile cu ţările membre ale Uniunii Europene vor fi vitale şi de acum înainte. Vom continua să cooperăm pentru a asigura securitatea popoarelor noastre şi pentru a sprijini dezvoltarea economică de care vor beneficia cu toţii”.

Theresa May este cea de a doua femeie care ocupă postul de Prim Ministru al Marii Britanii,după Margaret Thatcher. S-a născut la 1 octombrie 1956,în familia unui vicar din ţinutul Oxfordshire.

După formarea coaliţiei guvernamentale, ca rezultat al alegerilor generale din 2010, lui May i s-a acordat funcţia de ministru de Interne şi totodată conducerea Ministerului Femeii şi a Egalităţii, posturi în care şi-a dovedit pe deplin talentul de lider.

După demisia lui David Cameron, la 24 iunie, May şi-a anunţat candidatura la conducerea Partidului Conservativ,„competiţie”câştigată cu o majoritate covârşitoare de voturi în ziua de 5 iulie.La numai o săptămână după aceea,Theresa May a fost numită în postul de Prim-Ministru

al Marii Britanii.

George Farkas