Lucrez în domeniul calculatoarelor la spitalul Soroka din Beer Șeva. În dimineața zilei de sâmbătă, 7 octombrie 2023, în jurul orei nouă, am primit un telefon prin care mi se cerea să ajung urgent la spital, pentru a asigura serviciile informatice și pentru a muta anumite secții într-un loc mai protejat. La vremea aceea eram șeful tehnicienilor de calculatoare de la Soroka. Am telefonat echipei pentru a-i chema la lucru. Unii mi-au spus că nu pot veni, mai ales cei care aveau copii mici. Le-am înțeles teama. Și eu eram speriat, cu atât mai mult cu cât circulau zvonuri că teroriștii ajunseseră și la Beer Șeva. M-am urcat la volan și am „zburat” spre spital, printre alarme, trecând pe roșu, pe străzi pustii. Ce am văzut la urgențe îmi este greu să exprim în cuvinte. Nu mă refer la răniții care soseau fără întrerupere, ci la medici, asistente și infirmieri, oameni care își petrec viața salvând alte vieți și care sunt obișnuiți cu scene greu de privit. În acea dimineață îi vedeam ieșind pe rând afară, pentru a fuma o țigară și a-și lăsa lacrimile să curgă… Într-un război există, din păcate, și victime civile. Uneori, oamenii care nu participă la lupte sunt răniți sau uciși în urma unor atacuri îndreptate împotriva unor obiective militare. Acestea sunt numite, în limbaj militar, „pagube colaterale” sau „daune accidentale” — în ebraică, nezek agavi, sau pe scurt NAZA.Read more…