George Farkas: SPECTRUL NAZISMULUI faţă în faţă cu MEMORIA HOLOCASUTULUI, în SUEDIA ZILELOR NOASTRE

Scrisoarea semnată de Vera Oredsson, personaj idolatrizat printre membrii diferitelor organizaţii naziste din Suedia şi restul Europei a sosit la redacţia publicaţiei Östgöta Correspondenten (corren.se pe internet) cu câteva zile înaintea aniversării Zilei Internaţionale a Holocaustului. Oredsson este văduva fondatoruluiRead more…

Andrea Ghiţă: TIBERIU LUSTIG A SCRIS POVESTEA FAMILIEI SALE – POVESTEA EVREIMII din ARDEALUL DE NORD

Tata mi-a povestit aşa se numeşte cartea care cuprinde amintirile lui Tiberiu Lustig – distins medic originar din Transilvania, stabilit de patru decenii în Israel – consemnate cu fidelitate, de fiica sa Mariana Lustig-Weiss. Volumul vine să completeze un altul, apărut cu aproape două decenii în urmă şi întitulat „Familia mea – şase generaţii de evrei din Ardealul de Nord”, apărut în 1996, tot în Israel, şi tradusă în 1999, în limba ebraică. Acea primă carte de amintiri ale doctorului Lustig am citit-o pe nerăsuflate, în vara lui 1997, cu prilejul primei mele vizite în Israel, în casa gazdelor mele, familia Leob din Natanya. Continuarea ei, apărută în 2013, tot în Israel, am primit-o cu câteva săptămâni în urmă, printr-un colet poştal, trimis de Mariana Lustig-Weiss.Read more…

TRUNCHI DE COPAC – TORTUL BUNICII MELE

Bunica mea de la Arad, Omutti sau Helus néni (tanti Helus) cum era cunoscută în oraş, era o gospodină nemaipomenită. ştia să gătească feluri sofisticate care nu numai că erau bune, dar şi frumoase, avea răbdare să le orneze. îmi dorisem foarte mult să am şi eu un tort trunchi de copac, şi într-o zi Bunica ne-a a făcut un mic trunchi de copac, cred că nu mai mult de două porţii, pentru mine şi fratele meu, ornându-l cu nişte ciupercuţe rosii cu puncte albe, bănuiesc din marţipan. Niciodată de atunci nu am mai mâncat un astfel de tort?Read more…

Mihai Eisikovits: VIOLONISTUL din DETAŞAMENTUL de MUNCĂ

În septembrie 1941, tinerii evrei din Transilvania de Nord, născuţi în 1920, erau obligaţi să se prezinte pentru încorporare, la Baia Mare, la “Cazarma jidovilor”, cum i se spunea în acea vreme. Eu fiind tot din contingentul 1920, m-am prezentat la locul desemnat. Ceilalţi tineri de seama mea, vreo mie la număr, au fost grupaţi pe companii. De la început am remarcat în rândul nostru un tânăr bine dezvoltat, cu ochelari, care nu se dezlipea de cutia viorii. Era violonistul…Read more…