Andrea Ghiţă: ZESTREA ARMENCEI la MUZEUL ETNOGRAFIC al TRANSILVANIEI

De patru ani încoace, în ultimul sfârşit de săptămână din septembrie, Muzeul Etnografic al Transilvaniei găzduieşte Zilele culturii armene, menite să prezinte clujenilor cultura specifică a concitadinilor lor armeni. Nu am lipsit de la nicio ediţie a acestei manifestări, constatând – cu  satisfacţia unui prieten apropiat – nivelul ei din ce în ce mai ridicat. Oaspeţii sosiţi la deschiderea Zilelor culturii armene au fost întâmpinaţi de organizatorii îmbrăcaţi în elemente vestimentare armeneşti, o idee minunată care a prefigurat componenta cea mai importantă a evenimentului: expoziţia întitulată: Din lada de zestre armenească.

 

De patru ani încoace, în ultimul sfârşit de săptămână din septembrie, Muzeul Etnografic al Transilvaniei găzduieşte Zilele culturii armene, menite să prezinte clujenilor cultura specifică a concitadinilor lor armeni. Nu am lipsit de la nicio ediţie a acestei manifestări, constatând – cu  satisfacţia unui prieten apropiat – nivelul ei din ce în ce mai ridicat. Ideea expoziţiei Din lada de zestre armenească a încolţit – ca de fiecare dată – în mintea lui Mircea Tivadar, vicepreşedinte al UAR Cluj, un mare iubitor de frumos şi colecţionar avizat.

Am descoperit bogăţia lăzii de zestre armeneşti, traducând volumul Etnografia, din Monografia Oraşului Liber Regal Gherla, scrisă de Kristóf Szongott, la cumpăna veacurilor al XIX-lea şi al XX-lea. Documentele privitoare la scrisorile de dotă şi cele parafernale, reproduse în această carte, dezvăluie diversitatea şi valoarea obiectelor dăruite miresei atât de familia ei, cât şi de cea a mirelui. Tânăra mireasă era înzestrată cu numeroase obiecte vestimentare – mantii, măntăluţe, laibăre şi lăibăraşe, rochii, fuste, şorţuri şi batiste cusute din catifele, mătăsuri, stofe şi pânzeturi fine, decorate cu broderii şi dantele din fir de aur şi argint, blănuri scumpe, pasmanterie, centuri şi copci de aur şi argint –  cu vase şi tacâmuri de argint, dar şi cu şiraguri de mărgăritare, lănţişoare de aur, cercei şi inelele de aur cu nestemate.

Colţ din expoziţie, în fundal lada de zestre şi costumele armeneşti reconstituite

Oaspeţii sosiţi la deschiderea Zilelor culturii armene au fost întâmpinaţi de organizatorii îmbrăcaţi în elemente vestimentare armenească, o idee minunată care a prefigurat componenta cea mai importantă a evenimentului: expoziţia Din lada de zestre armenească. Expoziţia a fost alcătuită cu sârg şi pricepere de Mircea Tivadar, director cultural al Asociaţiei Muzeului Armean şi Ana Steib, secretar al filialei clujene a Uniunii Armenilor din România, sprijiniţi de muzeografa Tekla Tötszegi, director adjunct al Muzeului Etnografic al Transilvaniei şi două restauratoare Laura Trosan si Daniela Toader (premiate la concursul de restaurare de la Craiova, tocmai pentru restaurarea unui acoperământ laic). Vechile obiecte textile laice şi de uz casnic (tacâmuri, veselă şi bijuterii) – puse la dispoziţie de Parohia armeano-catolică din Gherla şi colecţionari privaţi – au  fost completate în mod fericit de creaţiile vestimentare cu amprente armeneşti, ale Júliei Simó din comuna Ilieni, Covasna.

Costume moderne cu amprente armeneşti

Colecţia vestimentară cu specific  armenesc s-a bucurat de succes la mai multe expoziţii din ţară, datorită fanteziei şi gustului desăvârşit dovedit de creatoare, în îmbinarea elementelor stilizate de inspiraţie armenească, cu linia modernă a vestimentaţiei. Special pentru expoziţia prezentată la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cu prilejul Zilelor culturii armene, Júlia Simó a reconstituit două costume armeneşti, urmând descrierea din Etnografia lui Kristóf Szongott, care au fost aşezate de o parte şi de alta a lăzii de zestre. Creatoarea ne-a mărturisit că a fost o muncă dificilă şi migăloasă, care i-a pus la încercare imaginaţia, dar i-a oferit şi o mare satisfacţie. Ţesăturile de odinioară, astăzi imposibil de găsit, au fost înlocuite de unele achiziţionate cu prilejul unei memorabile vizite în Armenia. Doamna Simó nu este armeancă, dar are o noră cu origini armeneşti, ceea ce i-a şi sporit interesul.

Costumul donat de familia Selian

Alături de creaţiile Júliei Simó a fost expus şi un costum armenesc specific regiunii Arţagh (Karabagh), donat de familia istoricului Sergiu Selian. Costumul a fost confecţionat cu migală şi dragoste de mama şi soacra doamnei Madeleine Selian, în anul 1978.

argintărie 

Panourile ilustrând costumele armeneşti din diferite regiuni şi perioade istorice, covoarele armeneşti expuse pe pereţi, vitrinele cu tacâmuri, veselă şi alte obiecte de argint moştenite din familie, de Mircea Tivadar, crâmpeiele de vechi obiecte textile minunat reconstituite completează imaginea generală a unei expoziţii care captează privirea şi simţirea vizitatorului.

Formaţia de dansuri Siamanto – UAR filiala Iaşi

Expoziţia – deschisă timp de o lună încheiată, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei – a fost vernisată în 27 septembrie, cu un program pe măsură: un recital de poezie armenească oferit de actorul şi realizatorul de televiziune Karen Attila Sebesi, dansuri armeneşti interpretate de formaţia Siamanto a tinerelor din Iaşi şi formaţia Nur a fetiţelor între 6 – 11 ani, de la UAR Cluj (solo dans Tania Varduca, solo voce Kamilla Kasabian). Cu acelaşi prilej a fost lansată şi versiunea română a volumului Generalităţi, din Monografia Oraşul Liber Regal Gherla, de Kristóf Szongott. Este vorba de cel de al treilea volum – din totalul de cinci – îngrijit de Lucian Nastasă-Kovács şi tradus de Andrea Ghiţă.

Tania Varduca dansând

În cea de a doua zi a manifestării, publicul a fost încântat de evoluţia formaţiei de dansuri Hayakaghak şi a corului Armenopolis, din Gherla. Programul zilei de duminică a cuprins şi proiecţia filmului de lung metraj Armenopolis, suflet armenesc şi a altor trei filme de scurt-metraj, realizate de Izabela Bostan Kevorkian şi Florin Kevorkian.

Formaţia Nur – UAR, filiala Cluj

În încheiere  doresc să scot în evidenţă maxima receptivitate de care a dat dovadă şi de astă dată Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei,  şi sprijinul substanţial al instituţiei care se străduieşte constant să pună în valoare cultura minorităţilor convieţuitoare în spaţiul policrom al Ardealului.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *