Andrei Fischof ne propune o proză scurtă fluidă şi contrariantă care ne propune să zărim – aşa cum ne invită autorul – şi partea nevăzută a Soarelui

…am coborât nu departe de spital cu sacoşa într-o mână şi cu gentuţa aceea de turist prinsă de cureaua pantalonilor ca o gâlmă crescută din pântec şi în care erau doar buletinul de identitate şi nişte bani şi cheile iar în sacoşa de pe umăr pe care am cumpărat-o în urma cu vreo douăzeci de ani în aeroportul din frankfurt cu două monezi de câte două mărci de care oricum voisem să mă descotorosesc căci mi s-a spus încă de aici că monezile nu au valoare şi nu pot fi folosite ca bancnotele deşi nu am înţeles asta decât la o a doua mea călătorie în europa când m-am întors acasă cu un pumn de monezi de toate soiurile şi pe care apoi le-am dăruit vecinei mele care tocmai se pregătea să plece într-o excursie în ungaria dar monezile erau nemteşti şi italiene aşa că tot nu-i erau de folos în orice caz în noaptea aceea am rămas mai multă vreme la ea la vecina care văduvă fiind nu avea probleme să fiu văzut ieşind de la ea noaptea sau spre dimineaţa cum se şi petrecuse de fapt dar plecasem oarecum ruşinat deoarece m-am trezit scuturat de mina ei se pare ca am ţipat în somn puternic de tot şi am trezit-o iar ea înspăimântată nici nu ştiuse la început de unde vine ţipătul acesta şi ce este cu mine în sfârşit m-am îmbrăcat şi am plecat dar de atunci am mai fost la ea sau cu ea şi tot aşa m-a întrebat ironic dacă mai ţip în somn şi dacă da totdeauna şi de ce şi mă tot interoga de parcă aş fi păcătuit sau de parcă ţipetele astea accentuându-se cu vremea mi-ar fi făcut mie plăcere sau le-aş fi planificat din vreme ca un ceas deşteptător sau ca să trezească spaima în cei din jur şi chiar în mine căci şi eu mă trezeam ba chiar mă trezeam uneori o fracţiune de secundă înainte de a ţipa şi ştiam simţeam că urmează ţipătul după care mă liniştesc ca după un orgasm puternic dar vecina mă înghiontea de fiecare data şi chiar m-a pus să îi promit că voi merge la medic şi-l voi ruga să mă consulte dar nu ştiam la care medic să merg

 …am coborât aproape de spital cu sacoşa pe umăr uşoară căci aveam în ea doar pijamaua şi papucii de casă şi un prosop şi o periuţă de dinţi şi un piaptăn aşa cum scria pe hârtia de la ei şi o carte de citit pe care o începusem cu o zi înainte scrisă de saramago mare antisemit dar scrie adânc şi sufla un vânt puternic care învolbura hârtiile şi cutiile de carton şi le arunca vraişte era de fapt un început de hamsin ca o tatonare a vântului din deşert căci încă nu e primăvară de tot este aprilie ba chiar întâi aprilie ce chestie mă gândeam păcăleală zdravănă dar am ajuns la poarta spitalului unde era un rând de vreo două duzini de oameni şi doi tipi în uniformă de păzitori de gardă şi cu pistoale controlau fiecare bagaj de mână şi îi treceau pe toţi printr-o poartă magnetică aşa cum era prin aeroporturi îmi amintesc cum a trebuit să scot maldărul de monezi din buzunar căci o sonerie a început să ţiuie când am trecut pe sub poarta asta şi toţi au sărit ca arşi şi m-au trimis înapoi să trec din nou fără monezi şi abia atunci s-au liniştit dar uite că aici merge repede în fond e intrarea la spital ce dumnezeu dar nu poţi şti niciodată

                                                     2

au mai fost cazuri dar ce curios uite mă gândeam sper să nu găsească nimic suspect la mine vreun briceag sau cine știe deşi ştiam doar că nu poate fi vorba de          așa ceva dar aşa suntem noi oamenii fricoşi şi bănuitori chiar şi când nu e cazul sau mai ales când nu e cazul şi am trecut dincolo adică în curtea spitalului ca şi cum aş fi trecut dincolo de graniţă la aeroport şi am scos hârtia pe care mi-o trimiseseră cei de la somnuri şi care mă aşteptau la ora opt jumătate dar mai era vreme însă eu totdeauna ajung cu o oră înainte la orice întâlnire de frică să nu întârzii şi am încercat să caut vreun reper să ştiu încotro o iau iarăşi ca în străinătate când cauţi vreo catedrală sau vreun obelisc despre care ai citit şi pe care vrei să-l vezi aievea ca şi cum altfel nu crezi că există în realitate uite am găsit pe harta asta o linie punctată ocolind tot soiul de clădiri şi coridoare până la un punct unde scria somn şi vântul sufla tot mai puternic nici nu se vedea cerul de atâta praf care se ridicase sau care coborâse cine mai ştie

…intr-una din nopţi vecina abia reuşise să mă trezească eram tocmai în visul care ştiam deja că mă va duce la ţipete cu câinele acela negru şi cu chipul apropiindu-se tot mai mult al învăţătoarei mele domnişoara magda o femeie cu glas metalic mică de statură cu un neg pe bărbie şi din care ieşeau câteva fire de păr dar fusese prietenă şi colegă de clasă cu mama asta demult desigur cu mulţi ani înainte de război de războiul acela în mijlocul căruia m-am născut dar uite că tocmai după atâţia ani apare domnişoara magda şi mă sperie ca atunci când refuzând să iau lingura cu untura de peşte mama mergea şi o chema pe domnişoara magda să mă convingă cu vocea ei metalică stătea la câteva case de noi am şi uitat-o dar uite că în ultima vreme apare neinvitată cu de la sine putere şi mă face să strig în somn iar vecina mea nu ştie ce să facă şi unde se află şi cine strigă lângă ea după ce adormise şi iarăși i-am promis că merg la medic şi mi-am zis ca nu vreau s-o pierd îmi şi plăcea vecina aşa că m-am dus la doctorul care mă ştia de când am venit aici dar povestindu-i am văzut un licăr ironic în ochi lui sau era doar lumina reflectându-se din lentilele ochelarilor fumurii mă şi întrebam dacă nu-l deranjează faptul că pacienţii cu care stă de vorba nu-i văd ochii dar asta e altceva şi

m-a întrebat ce aş vrea să facă şi i-am spus că mă deranjează desigur fără s-o amintesc pe vecina mea aşa că m-a trimis la un neurolog cu nume ciudat cred ca era arab adevărul e că în primul moment cât pe-aci să-l rog să mă dea la altul nu ştiu de ce dar el parca ghicindu-mi gândul mi-a spus că pot vorbi cu el adică cu acel neurolog ungureşte căci şi-a făcut studiile la budapesta parca avea vreo importanţă pentru ţipetele mele

 …nu prea vedeam drumul desenat cu linii punctate pe hartă până la locul unde mă aşteptau şi care era la capătul curţii spitalului aproape de poarta de lângă mare aici marea totdeauna e liniştită nu sunt vapoare nici bărci cu motor toate dorm şi ziua doar că la ora asta poarta e închisă aşa că am intrat pe poarta principală unde se înainta încet ca la aeroport am fost nevoit să parcurg labirintul de coridoare şi să ocolesc cărucioarele

                                                         3      

pline vârf cu lenjerie murdara pregătită pentru spălat uite aici intrarea la spălătoria cea mare mă gândeam daca cineva uita în buzunarul halatului vreun instrument sau cine știe ce se blochează instalaţiile toate se opresc şi se încurcă dar uite în stânga intrarea pe care scrie oncologie apoi pe un indicator cit un perete niște săgeţi spre cer şi în dreptul uneia scrie somn deci încolo este locul oarecum spre nori spre ceruri dar nu uite erau niște scări din metal şi în bezna nu li se vedea capătul nici măcar o uşă sus nu se vedea şi ţin minte ca m-am oprit oarecum îngrijorat caci de când mă știu sufăr de teama asta de înălţimi adică până şi de scări cu balustrada şi în clipa când eram în fata unor asemenea locuri mă paralizam apoi îmi găseam imediat pretextul sa nu urc sa ocolesc locul dar acum nu se mai poate caci nimic decât nevoia nu e mai încurajator uneori şi instinctul da as zice nimic nu e ca nevoia şi instinctul

 … apoi când am ieşit dimineaţa de acolo eram încă buimac vântul bătea cu mai multă putere era fierbinte ca dinspre deşert am căutat ieşirea spre marea liniștită dar toate erau închise bariera lăsată şi nimeni nu era în chioşcul paznicilor aşa că am făcut calea întoarsă spre poarta principală trecând iarăşi pe lângă oncologie şi pe lângă spălătoria centrală cărucioarele nu mai erau acolo probabil se goliseră noaptea cum m-am golit şi eu în somnul acela vegheat dinafară căci imediat cum am urcat scările acelea în beznă am dat de o uşă pe care scria somn am intrat în camera rotundă erau o femeie şi un bărbat cam de vârsta mea ea strângea în braţe sacoşa iar bărbatul vorbea tot timpul la telefonul mobil până când a mai sosit încă o femeie singură care imediat ne-a spus că este a treia oară aici şi că schelele de afară sunt de vreo doi ani şi nu se înaintează deloc cu reparaţiile şi atunci un tânăr care părea că lucrează aici a ieşit de undeva dintr-un coridor pe care apoi l-am parcurs şi noi căci ducea la camerele de pregătiri şi de dormit şi a întrebat cine din cei doi adică femeia sau bărbatul rămân aici iar bărbatul a sărit ca ars şi a ieşit fără să spună vreun cuvânt femeia a rămas aşa singură cu sacoşa ei pe genunchi şi uşa s-a deschis iarăşi şi a intrat un tip înalt şi slab cu o geantă enormă pe umăr poate e turist m-am gândit iar tânărul acela ne-a dat un formular cu două pagini să completăm pagina întâi pe care scrie chestionar înainte de somn dar nu era nici o problemă doar că mă aşteptam să ne întrebe altceva nu ştiu exact ce şi imediat mi-a venit în minte femeia aceea slaba şi cu priviri ironice scânteind de după lentilele ochelarilor când am întrebat-o ce face în civil şi mi-a spus că trăieşte era demult de tot şi am văzut-o apoi de câteva ori şi tot încercasem să-mi imaginez gustul ei poate de alune prăjite sau de struguri de must nu ştiu de ce tocmai acum îmi amintisem de ea o numeam în minte ledi ca englezii şi aş fi vrut s-o văd aşa doar pentru o clipă să-i spun uite şi eu trăiesc în viaţa civilă doar noaptea strig nu ştiu ce şi nu știu de ce poate ştii tu căci pari o femeie iute la minte ca o adevărată ledi şi după ce am completat chestionarul tânărul acela m-a chemat să-l urmez şi mi-a arătat camera numărul şase acolo voi dormi la noapte iar ei îmi vor lipi de pielea feţei şi a gâtului şi a frunţii şi pe piept nişte                                      

                                                           4

sârme care duc toate la un aparat aşezat lângă pernă mi-a spus că dacă vreau să mă întorc în somn pot s-o fac fără grijă căci sârmele sunt lungi şi nu deranjează a stins lumina şi a ieşit mâine dimineaţa la şase ne sculăm am încercat să adorm dar nu am reuşit multă vreme m-am tot învârtit în pat sârmele mă deranjau şi la un moment dat cred că aţipisem când a intrat tânărul acela şi mi-a spus că nu se vede bine la video o sârmă de după urechea stângă mi-a aranjat-o dar a fost şi mai greu să adorm deşi mă gândeam la tot soiul de lucruri care de obicei îmi aduceau somnul acasă la mine şi am auzit la un moment dat o uşă trântindu-se poate era femeia aceea lăsată acolo de bărbatul ei părea înfricoşată de tot poate a strigat poate l-a chemat pe tânărul acela s-o liniștească mă gândeam ce chestie dacă îl roagă s-o liniştească iar el nu va înţelege ce vrea de fapt şi îi va controla toate sârmele şi o va atinge pe gât şi pe piept şi pe scobitura dintre gât şi umăr acolo era încă o sârmă lipita ca toate celelalte cu benzi de lipit subţiri şi transparente iar ea

 …ţin minte că am visat ceva cu acea ledi pe care n-o văzusem de mulţi ani şi m-am trezit brusc plângând sau era doar în vis nu ştiu   căci tânărul a intrat în camera m-a privit de aproape m-am prefăcut că dorm ce să fac doar nu am cum să-i povestesc toata treaba cu ledi n-ar înţelege nimic pentru el e important dacă dorm sau strig în somn aşa cum mi-a spus vecina mea şi nu se aştepta să plâng aşa ceva nu era în chestionar decât dacă strig sau sforăi dar uite că eu plâng în somn când o visez pe ledi aceea aşa că toată încercarea asta de somn filmat nu duce la nimic uite mă şi trezesc cu cinci minute înainte de ora şase iar tânărul a intrat la mine mirat că m-am trezit singur ca şi cum aş fi făcut-o prima dată totdeauna mi se întâmplă e că un ceas deşteptător care îmi ticăie în cap şi mă trezeşte la vreme ori despre ce ar fi vorba şi a început să-mi scoată sârmele smulgând panglicile de lipit una după alta de pe frunte de pe faţă de pe bărbie de pe piept şi de pe degete apoi din scobitura aceea dintre gât şi umăr şi când m-am uitat în oglindă am văzut urmele roşii lăsate de panglici şi m-am gândit ce va zice vecina mea poate va fi geloasă sau numai bănuitoare şi mă va întreba cine te-a muşcat acolo pe gât şi îi voi spune că sunt urmele lipitului dar nu mă va crede şi nici atunci nu mă va crede când ii voi spune că n-am ţipat deloc doar am plâns visând-o pe ledi pe care ea n-o cunoştea nu avea cum iar plânsul acesta neprevăzut pe chestionar nici măcar nu s-a înregistrat pe film altfel tânărul acela m-ar fi întrebat sau

…vântul sufla puternic pe mal doi pescari parcă uitaţi acolo din ziua precedentă am ajuns afară pe strada dar nu am plecat spre autobus ci spre mare peste două săptămâni voi avea rezultatul aşa mi-a spus tânărul acela ce rezultat ce poate vedea medicul pe filmul acela pe care m-au înregistrat căci el nu reprezintă nimic decât pe dinafară cum arăt dormind dar nu şi ce visez şi de ce strig dacă strig şi de ce plâng dacă o visez pe

                                                   5

ledi sau nu şi nimic din astea nu poate fi descoperit în filmul acela care poate că nici nu există poate se încurcă cu al altcuiva cu al femeii aceleia înspăimântate iar eu va trebui s-o conving pe vecina că a fost bine că m-a trimis căci altfel nu mă mai primeşte şi poate mai târziu peste vreun an sau când voi mai veni aici să văd dacă o mai visez pe ledi şi daca mai plâng în somn sau strig aşa cum

 …cei doi pescari privesc ca vrăjiţi limpezimea apei ca două statui nici nu văd că mă apropii uite la vreo zece metri în stânga o barcă se clatină ca o femeie pe margine de şosea făcându-mi semn să mă apropii iar când sunt lângă ea văd că nici nu e legată ca lumea desfac nodul funiei urc în barcă şi mă las plutind spre mare pescarii nu mă văd sau se fac că nu mă văd important este să nu-şi ia privirea de la undiţă iată sunt pe pieptul fremătând al mării vântul mă acoperă ca un voal iar eu adorm şi mă trezesc şi adorm iarăşi şi mă las dus şi nu ştiu dacă voi striga totuşi în somn sau