Pe 19 mai după miezul nopţii s-a încheiat concursul Euroviziunii. Melodia Only Teardrops, interpretată de reprezentanta Danemarcei, Emmelie de Forest, a întrunit sufragiile juriului şi ale spectatorilor Europei.Suedia a ales Malmö şi nu capitala Suediei sau Göteborg, cum era propus, ca loc desfăşurare a festivalului. Alegerea oraşului Malmö pe care a făcut-o Televiziunea Suedeză, fără niciun fel de amestec din partea autorităţilor suedeze, a avut la baza criterii de logistică.
Pe 19 mai după miezul nopţii s-a încheiat concursul Euroviziunii. Melodia Only Teardrops, interpretată de reprezentanta Danemarcei, Emmelie de Forest, a întrunit sufragiile juriului şi ale spectatorilor Europei. Suedia a ales Malmö şi nu capitala Suediei sau Göteborg, cum era propus, ca loc desfăşurare a festivalului. Alegerea oraşului Malmö pe care a făcut-o Televiziunea Suedeză, fără niciun fel de amestec din partea autorităţilor suedeze, a avut la baza criterii de logistică.
Motto-ul festivalului a fost We are One, cu intenţia de a sprijini ideea apărării drepturilor omului. Acesta a atras totuşi comentariile unor cetăţeni ai oraşului care au găsit nepotrivit acest motto într-un oraş care se confruntă cu tensiuni rasiale. Poate că un astfel de eveniment a reuşit să mai încălzească inimile celor înfierbântați de simţămintele rasiste.
Foştii membri ai grupului ABBA, Benny Andersson şi Björn Ulvaeus au compus imnul festivalului, “We Write the Story“. În imaginile televizate de deschidere a festivalului fotbalistul suedez Zlatan Ibrahimovici, a apărut pe un imens ecran plasat pe prestigiosul bloc de locuinţe de pe malul marii, Turning Torso (al treilea bloc de locuinţe ca înălţime în Europa – 190 m, 54 etaje -, opera arhitectului Antonio Calatrava).
Mascota festivalului a fost fluturele, inspirat din metafora ştiinţifică a ,,efectului fluturelui” care încearcă să ilustreze interdependenta fenomenelor fizice din lumea întreagă: o bătaie de aripi de fluture într-un loc al globului ar putea prin propagare şi amplificare să producă o catastrofa în partea opusa a lumii. În cazul concursului Euroviziunii, efectul sperat este de bună seamă unul benefic.
Pregătirea tehnică şi artistică a spectacolului a fost făcută cu cea mai mare minuţiozitate.
Echipa regizorală şi tehnică a ales în urmă cu câteva luni printr-o selecţie riguroasă o echipa întreagă de tineri, elevi de liceu, corespunzătoare cu numărul de participanţi care au apărut pe scena. Aceştia au interpretat fiecare piesa din concurs cu muzica şi coregrafie pentru ca echipa de regizori, inginerii de sunet şi operatorii de imagine să poată realiza integral întregul desfăşurător al spectacolului. De notat ca aceşti tineri nu au ,,mimat” ci au trebuit să interpreteze cu exactitate, chiar dacă nu cu pretenţii de perfecţiune, programul fiecărui concurent, inclusiv coregrafia.
Un alt fapt interesant a fost acela că mai mulţi concurenţi au cântat melodii comandate la compozitori suedezi. Aceasta este o tradiţie deja împământenită de câțiva ani. De exemplu reprezentanta Rusiei Dina Garipova cu “What if“, pe lângă faptul ca avut o piesă compusa de suedezi a fost şi acompaniata de un grup vocal suedez. Tot compozitori suedezi au ales şi Azerbaidjanul (John Ballard & Ralph Charlie Al Fahel) şi Georgia (Thomas G:son, care a câștigat Euroviziunea de anul trecut cu Euphoria). Krista Siegfrids, reprezentanta Finlandei, este şi ea suedeză finlandeză.
Prezentatoarea unica a festivalului, Petra Mede, este o artistă completă, cântăreață dansatoare şi comediană care nu iartă pe nimeni cu săgeţile satirei. Petra are şi o licenţă în limba franceză.
Costumele participanţilor şi a celorlalte apariţii de pe scena au fost făcute de creatorul parizian Jean-Paul Gaultier.
Reprezentantul României, Cezar Ouatu a stârnit o serie de comentarii ironice datorită formei extravagante de interpretare pe care a dat-o melodiei. Petra Mede, prezentatoarea festivalului i-a spus ca ,,sub fusta fiecărui bărbat se ascunde o femeie”. Alţi comentatori suedezi l-au numit în perioada de dinaintea festivalului ,,o Fantomă la Operă castrată”. Totuşi acestea au fost simple înţepături. Cu toate părerile contradictorii, Cezar Ouatu a reuşit să aducă România pe un onorabil loc 14 din 24. Nu a fost chiar așa de rău cum au prezis unii. Elementul surpriză face însă parte şi el din spiritul acestui concurs.
Suedia, reprezentata de Robin Stjernberg (,,You”) a ocupat locul 16 cu o melodie şi interpretare ceva mai şterse.
Despre calitatea melodiilor prezentate în acest an aş putea spune că a fost omogenă. Părerea mea personala este că în acest an creatorii din toate tarile europene care au fost interesaţi de participare, au meditat o clipă la cauzele succesului melodiei cu care reprezentanta Suediei, Loreen, a câștigat anul trecut. Acesta ar fi o piesă care se distanţează, atât cât se poate, de stereotipuri, versuri pline de conţinut sau lirism, o interpretă sobră, animată de ambiţie si modestie, la fel ca şi concepţia artistică vizuală şi coregrafică. Toate acestea, bineînţeles, în limitele genului şlagărului de Euroviziune.
Suedia a ratat un premiu la concurs dar a avut de câștigat prin ceea ce a reuşit să ofere în materie de organizare şi spectacol.
Scheciurile video interpretate de Petra Mede şi ceilalţi s-au folosit din plin de autoironie atunci fac haz de tarele binecunoscute ale suedezilor ,,când o persoana străină zâmbește cuiva unui necunoscut pe stradă în Suedia, acesta tresare ci crede imediat că este atacat de un bolnav mintal sau un individ în stare de ebrietate”. Dar cum o greşeală recunoscută e pe jumătate iertată…
