De un timp încoace în fiecare an, la Debreţin, Comunitatea Evreiască locală organizează o întrunire cu teme interesante si inedite, la care participă personalităţi de seamă ale artei, culturii şi vieţii publice din Ungaria. La această reuniune sunt invitaţi de fiecare dată şi reprezentanţi ai comunităţilor evreiesti din ţările vecine. Anul acesta în week-end-ul 7-9 iunie, a avut loc cea de a XIV-a întâlnire anuală, având ca tematică  Gastronomia evreiască

 Motto : Ar trebui sa mergem, dacă avem bani,

La Debreţin, ca să luăm curcani!

(Cântec popular maghiar în traducere liberă:)

Cine, ce ( şi pe cine), mănâncă ?!

Probabil ştie toată lumea dar poate nu, de un timp încoace în fiecare an, la Debreţin, Comunitatea Evreiască locală organizează o întrunire cu teme interesante si inedite, la care participă personalităţi de seamă ale artei, culturii şi vieţii publice din Ungaria. La această reuniune sunt invitaţi de fiecare dată şi reprezentanţi ai comunităţilor evreiesti din ţările vecine. Anul acesta în week-end-ul 7-9 iunie, a avut loc cea de a XIV-a întâlnire anuală, având ca tematică , Gastronomia evreiască ….(am fost tentat să intitulez acest articol ”Ţara arde şi baba se piaptănă”, dar m-am răzgândit căci mi-am dat seama că pompierii sunt la faţa locului şi baba oricum e chealăJ) Subiectul s-a dovedit nu doar ”delicios ”, dar şi plin de surprize şi conotaţii neaşteptate. Ca să nu mai vorbim de faptul că toate personalităţile participante s-au dovedit experte în ale bucătăriei evreieşti. Primarul Debreţinului, domnul Kósa Lajos şi-a amintit de ouăle cu ceapă (de fapt „zwiebel mit ei„:) care le primea sâmbăta de la mamele evreice ale prietenilor de joacă, şi de inegalabilul ficat de gâscă din pasărea îndopată şi preparată evreieşte pe care francezii încearcă cu disperare să-l monopolizeze, deghizat în ”foie gras”.

Lajos Kósa, primarul Debreţinului

Episcopul marii Biserici Reformate din Debreţin un simbol marcant al oraşului a vorbit despre frumuseţea şi utilitatea, ca diferitele credinţe să stea la ”aceeaşi masă”, iar rectorul Universităţii Debreţin, după ce a elogiat pe baza propriei experienţe virtuţile gastronomiei evreieşti, a menţionat cu admiraţie contribuţia pozitivă a celor 400 de studenţi israelieni, din care foarte mulţi participă la viaţa comunitară şi folosesc serviciile comunităţii, inclusiv cele gastronomice. Preşedintele ad-interim (dar de neclintit director executiv) al MAZSIHISZ-( FCER-ul maghiar-) dl Zoltay Gusztáv a vorbit cu competenţă şi căldură despre virtuţile căminului evreiesc, ale familiei care cândva era şi raiul mâncărurilor evreieşti, evitând cu dibăcia şi diplomaţia care îi sunt proprii, să pomenească despre ”mâncătoriile” care bântuie acum sferele ”Federaţiei” .

                                                          Gusztáv Zoltay, preşedinte ad -interim MAZSIHISZ

În 27 iunie, MAZSIHISZ urmează să-şi aleagă un nou preşedinte, în locul fostului preşedinte, dr Feldmayer Peter, ,recent ”debarcat” după două mandate, în urma unei şedinţe furtunoase a Consiliului de Conducere. Cauza votului de neîncredere care a determinat demisia dlui Feldmayer (de altfel un excelent orator, un om cultivat atât în”tainele” iudaismului cât şi a celor ”lumeşti”) a fost atitudinea lui autoritară(?), şi implicarea lui prea accentuată în politică (deşi nici măcar nu era membru al Parlamentului(!).

Printre candidaţii la funcţia de preşedinte a MAZSIHISZ , cu şanse mari de reuşită este şi domnul Horovitz Tamas, actualul conducător al Comunităţii din Debreţin (foto 8), gazda activă şi binevoitoare a reuşitei reuniuni cu subiect gastronomic. Au mai fost şi alte personaltăţi ,reprezentanţi ai autorităţilor, oameni politici care şi-au exprimat salutul şi urările de bine adresate conferinţei, odată cu regretul că nu pot participa la toate degustările promiţatoare ce aveau să vină.

Tamás Horovitz, preşedintele Comunităţii Evreilor Debreţin

 Prima zi a conferinţei care a debutat cu o frumoasă şi elegantă deschidere tinerească s-a încheiat cu vorbele înflăcărate pătrunse de înţelepciunea talmudică a Rabinului Asher Ehrenfeld, artizanul unei autentice vieţi religioase ortodoxe în Comunitatea de rit ”status-quo ante” din Debreţin. Domnia sa a explicat câte ceva din rigorile caşrut-ului atât de simplu de respectat, dacă te-ai obşnuit cu ele dela ”mama acasă”,sau măcar dacă eşti hotărât să le respecţi, cunoscându-le.

Câteva lucruri ştiute,care le repetăm pentru cei ce nu le ştiu

Debreţin nu este un oraş foarte mare, dar este foarte vechi şi foarte frumos Menţionat documentar din 1235, a fost supus mai multor stăpâni, când regii Ungariei,când sultanii otomani, când principii transilvani. Interesant de ştiut că in scurta perioadă cât Ardealul a fost unit cu restul principatelor române de către Mihai Viteazul, Debreţin a fost un oraş ardelean (fiind în Partium). Momente de seamă in istoria oraşului au fost cel al revoluţiei din 1848, când capitala Ungariei s-a transferat pentru scurt timp la Debreţin şi conducătorul revoluţiei maghiare Kossuth Lajos, la 15 aprilie 1849 în marea Biserică Reformată (Calvină), a proclamat Republica Maghiară şi detronarea împăratului Austriei.

A mai avut oraşul încă o perioadă de glorie devenind capitala provizorie a Ungariei, la sfârşitul lui 1944, mulţumită poziţiei sale geografice, situată fiind foarte aproape de graniţa cu Romania . În primăvara anului 1944, oraşul avea  cca 125000 de locuitori, din care 12000 de evrei adică aproape 10% din populaţie. In zilele noastre, populaţia a crescut la 208000 (fiind al doilea oraş al Ungariei ca număr de locuitori), iar numărul evreilor a scăzut aproape de 20 de ori, la aproximativ 600-700.

Istoria Comunităţii evreieşti este asemănătoare cu a tuturor comunităţilor din Europa de Est. In 28 aprilie 1944 a fost dat ordinul de obligare a evreilor de a se muta în ghetou. La 3 iulie s-a încheiat deportarea evreilor din Debreţin la Auschwitz. În 20 octombrie 1944, armatele sovietică şi cea română au pătruns în Debreţin, eliberând oraşul, în timp ce, la 15 octombrie 1944, în restul Ungariei a fost instalat regimul de teroare al fascistului Ferenc Szálasi şeful grupării extremiste”Partidul Crucilor cu săgeţi” care, asemenea legionarilor din Romania, avea ca principal ţel ”eliminarea” evreilor din economie, cultură şi … viaţă. 200.000 de evrei au fost ucişi de bandiţii lui Szálasi la Budapesta şi în provincie,în afara celor 432.000 deportaţi la Auschwitz. Evreii din Debreţin au scăpat cel puţin de acest ultim tribut de sânge. Debreţin a devenit un fel de oază de libertate şi aceasta explică de ce, imediat după terminarea războiului, în Debreţin a existat o comunitate de aproape 4000 de suflete.

De la data stabilirii primului evreu în oraş au trecut doar 120 de ani, vârsta biblică a unui om!

In această scurtă ”viaţă” evreii au clădit trei sinagogi, au dat din comunitatea lor(10%din populaţie) cea mai mare parte a personalităţilor de faimă mondială (cca 70%) şi au contribuit esenţial la înflorirea orşului timp de peste un secol.

Au angajat primul lor Rabin în anul 1869 prin concurs . Condiţiile puse de conducerea comunităţii : ”Rabinul trebuie să respecte nu doar opţiunile religioase diferite ale enoriaşilor, ci să şi corespundă cerinţelor vremii” Cel care corespundea acestor cerinţe valide şi astăzi , de vreme ce l-au angajat, a fost Rabinul Herman Lipsitz, care mai târziu a devenit rabin la Târgu-Mureş unde a servit comunitatea aproape 30 de ani.

Desigur, istoria evreilor din Debreţin este cu diferenţe de nuanţă, parte a complicatei şi dramaticei istorii a evreilor din Ungaria. Considerată una din ţările Europei cu cea mai liberală şi favorabilă atitudine faţă de evrei, din 1867 şi până la sfârşitul primului război mondial, a devenit în decursul celui de al doilea , ţara care a fost cel mai zelos aliat al Germaniei hitleriste, realizând tristul record de a fi colaborat activ la cea mai rapidă nimicire a populaţiei evreieşti. Peste 600.000 de suflete în mai puţin de un an. Aproape 6% din populaţia actuală a Ungariei. Un fel de ”revanşă” pentru faptul că din cei 10 laureaţi ai Premiului Nobel cu care se poate mândri Ungaria, şapte au fost evrei…Dar poate cel mai cutremurător aspect al acestei înfiorătoare drame a fost că foarte multe dintre victime nici măcar nu s-au considerat evrei, ci maghiari sau, cel mult,maghiari de religie iudaică. Poate este potrivit aici să citez cinismul celebrului gânditor francez Jean Paul Sartre : ”Evreu nu este neapărat acela care se consideră evreu, ci mai curând cel despre care se spune că este evreu”

Acest sindrom al evreilor care se consideră maghiari, un fel de schizofrenie identitară (în ciuda antisemitismului virulent al extremei drepte, foarte vocală şi agresivă), mai dăinuie şi astăzi, ceeace explică oarecum faptul că din cei aproximativ 120.000 de evrei estimaţi a trăi in Ungaria, din care majoritatea zdrobitoare(cca 90%) la Budapesta (denumită savuros ”Judapesta” ), doar cca 50.000 se declară şi se consideră evrei!

Indiferent însă care cifră o luăm de bună, în Uniunea Europeană, Ungaria este una dintre foarte puţinele ţări cu o populaţie evreiască semnificativă, cu o viaţă comunitară activă, bine organizată, multiculturală, participativă, cu instituţii având tradiţii şi competenţe recunoscute.

Hai să dăm mână cu mână…

Repetatele întâlniri de la Debreţin au creat o atmosferă de încredere prietenească între participanţi; s-au construit punţi, legături între comunităţi, o comunicare bună şi relaţii amicale. Evident multe acţiuni, proiecte, realizări bilaterale. Între Oradea şi Debreţin, între Arad şi Békéscsaba, dar şi între Zalaegerszeg şi Târgu-Mureş, ca să amintesc doar câteva. S-au dezvoltat nu numai relaţii instituţionale, ci şi legături de prietenie de la om, la om. Se organizează evenimente comune, proiecte de anvergură comune, schimburi de idei fructuoase, discuţii neîngrădite şi creative pe tot felul de subiecte de interes comun. În această atmosferă de efervescenţă, entuziasm şi comuniune spirituală, dar şi de înţelegere şi împărtăşire a grijilor de cele mai multe ori asemănătoare, s-a născut ideea, (care între timp s-a şi împlinit), de a înfiinţa o ASOCIAŢIE A COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST, deschisă tuturor comunităţilor din acest spaţiu geografic, caracterizată prin faptul că toate ţările incluse în ea au suferit în ultimii 75 de ani două dictaturi consecutive, una care a distrus vieţile evreilor, cealată care a distrus spiritul evreiesc..O Asociaţie care nu-şi propune să înlocuiască organizaţii deja existente, ci să le completeze. O Asociaţie care-şi propune în primul rând să servească drept for de dezbateri pentru găsirea soluţiilor de salvgardare a traditiilor,culturii şi valorilor evreieşti în această parte a lumii în care timp de secole a trăit majoritatea evreilor din Europa.

În decursul zilelor conferinţei cel mai mult timp a fost alocat intervenţiilor participanţilor. S-a restrâns până şi timpul alocat apetisantelor prezentări şi demonstraţii gastronomice, pentru ca toţi doritorii să-şi poată exprima neîngrădit opiniile, păsurile…şi au făcut-o cu pasiune, cu inteligenţă şi cu măsură, nu a fost nevoie nici de metronom, nici de moderatori atoateştiutori. Au vorbit pentru că au simţit că nu sunt doar auziţi ci şi ascultaţi.

O prezentare de interes special a fost susţinută de domnul Szántó György  directorul MAZSOK (Fundaţia Publică pentru Valorificarea Moştenirii Evreiesti din Ungaria).

Finanţarea activităţilor destinate unor teme strategice propuse de Fundaţie şi supuse dezbaterii publice se face pe bază de concurs de proiecte propuse de diferite organizaţii evreieşti, cu prioritate comunităţile.

György Szántó. director MAZSOK

Adjudecarea câştigatorilor se face pe baza unor criterii transparente, de comisii de specialitate numite de Board-ul Fundaţiei, cu maximă grijă pentru evitarea conflictelor de interese cum ar fi, de exemplu, situaţia în care membri ai Board-ului ar fi şi conducatori sau reprezentanţi ai organizaţiilor beneficiare ale finanţării.

În acest context s-a discutat oportunitatea ca Asociaţia să prezinte unul sau mai multe proiecte pentru organizarea unui program de evenimente comemorative, în toate teritoriile care în perioada celui de al doilea război mondial au fost sub jurisdicţia Ungariei. Acest program de comemorări ar urma să fie organizat în cursul anului 2014, când se împlinesc 70 de ani de la deportarea evreilor din Ungaria inclusiv teritoriile ocupate aparţinând acum altor state (România, Slovacia, Serbia, Ucraina)

Concomitent să se propună ridicarea de monumente comemorative în spaţii publice,în toate oraşele din care au fost deportări în masă. Acest important proiect, de păstrare a memoriei victimelor Holocaustului, ar putea fi iniţiat de Asociaţie, cu suţinerea financiară – inclusiv prin recurgerea la colectare de fonduri special destinate – a MAZSOK, dar cu implicarea şi susţinerea politică a MAZSIHISZ , FCER, Caritatea si Federaţiile Comunităţilor Evreieşti din Serbia, Slovacia şi Ucraina. Toti participanţii la dezbaterea acestui subiect au considerat momentul potrivit pentru implicarea şi determinarea guvernului Ungariei în asumarea răspunderii Holocaustului din Transilvania de Nord, Slovacia de Sud, Voivodina şi Ucraina Subcarpatică (Munkacevo,Ujgorod) şi iniţierea unor acorduri intre guverne pentru realizarea unui astfel de proiect.

Doamna Lya Benyamin, într-o intervenţie puternic aplaudată, a propus ca întâlnirea dela Debreţin, cea de a XV-a, să fie dedicată acestei comemorări în anul 2014

Cred că suntem ultima generaţie care are dreptul şi datoria sacră pentru a se strădui ca un astfel de Memento să fie închinat martirilor şi eroilor noştri.