TIBERIU ROTH

Autor la rubricile : Editorial, Reflexii şi reflecţii, La noi şi în lume, Orizonturi spirituale, Memoria, Carte de vizită

CV-ul meu începe în secolul trecut, dar slabe speranțe să se termine în secolul viitor deși unii optimiști , nu exclud ca încă în secolul nostru durata medie a vieții să crească cu încă 25%, suficient ca să apuc și eu pe ultima sută de metri, prima sută de ani ! Căci mă gândesc că ar fi o binemeritată despăgubire pentru toți cei din generația mea (adică a noastră, ca să nu fiu considerat egocentric), o completare a ”duratei de viață” cu anii care de fapt nu i-am trăit, dacă prin a trăi se înțelege a-ți petrece anii, bucurându-te de ei.

Autor la rubricile : Editorial, Reflexii şi reflecţii, La noi şi în lume, Orizonturi spirituale, Memoria, Carte de vizită

Un CV scurt despre o viaţă lungă

Cei mai importanți ani din viața mea îi consider primii zece, care s-au încheiat odată cu cel de al doilea război mondial. Tot ce mai știu și astăzi am învățat atunci. Adică să vorbesc când știu și să tac când trebuie, să scriu puțin și să citesc mult, să iubesc și să respect  fără calcule de eficiență , să gândesc și să încerc să înțeleg, să fiu ascultător sau rebel  după cum mă îndeamnă inima și mintea (dacă ce s-au înțeles) . Tot atunci am învățat să mă mir și să admir…

În primii zece ani de viață am trăit cele mai importante evenimente. Aveam 3 ani când am plecat (împreună cu Mama) pentru prima oară din comuna mea natală, Lupeni spre comuna ei natală Amați, lângă Satu-Mare. Atunci mi-am văzut Bunicii (din partea mamei) o dată și pentru totdeauna, căci ei au fost deportați. La 5 ani am învățat primele litere, într-o limbă care nu știam s-o vorbesc. Nici atunci, nici acum. Evident era limba ebraică. La 6 ani am întâlnit primul legionar din ”garda de fier” care  a venit să-l ” ia” pe Bunicul la Casa Verde, de unde l-au adus a doua zi, bătut la sânge. Pe tata l-au luat cu câteva zile mai înainte și nu l-am mai revăzut decât peste doi ani. Am avut 7 ani când a murit Bunicul. A fost prima întâlnire  cu moartea, în direct. Peste un an aveam să înțeleg prin experiență proprie ce înseamnă frica de moarte. Eram în gară la Deva – acolo ne jucam de obicei căci locuiam foarte aproape, pe strada Regele Ferdinand – când un avion în picaj a deschis focul asupra  călătorilor aflați pe peron. Unul a căzut foarte aproape de mine, plin de sânge, urlând.

La vârsta de 8 ani am trăit prima dragoste și prima dezamăgire. M-am îndrăgostit de  o fetiță foarte frumoasă (7 ani) pe care am văzut-o într-o fotografie (alb-negru), dansând. După ce am cunoscut-o (în realitate mi s-a părut și mai frumoasă), am aflat că am un rival. Un coleg de clasă. Un prieten…Toți trei, fata și noi cei doi admiratori, eram colegi la Școala Primară Evreiască din Deva. Deci nu se punea.

Am decis noi băieții să aleagă fata, printr-un ”pupic”  între noi doi. El a fost preferatul, eu am suferit. Cu Armata Roșie, ne-am întâlnit în casa noastră unde au fost încartiruiți pentru câteva nopți doi ofițeri sovietici. Cu mine s-au purtat foarte frumos, m-au învățat să ochesc și să trag cu o armă cu lunetă. Mama era supărată tot timpul că făceau dezordine și-i dispăreau parfumurile. Dar nu aveai ce face, erau eliberatorii noștri! S-a făcut apoi pace, și după împlinirea vîrstei de 10 ani am putut deveni elev al liceului Decebal, intrând intr-o altă lume (cel puțin așa mi se părea) la care râvneam deși mi-era ușor teamă de ea.

În al doilea deceniu al vieții mele (1945- 1955) am devenit din ”pui de jidan”  fiu de moșier, tatăl meu a fost arestat și deținut la domiciliu forțat. Eu m-am ”strecurat” prin liceu și apoi facultate, făcându-mă inginer, ca mai toți prietenii și colegii mei, deși nu simțeam nici-o vocație pentru această profesiune .

În al treilea deceniu  am ”construit ” socialismul” alături de alte milioane de români (că nu erai chiar ”pur sânge” nu mai conta…dacă stăteai în” banca ta.”) și se vede ce a ieșit..

În al patrulea deceniu (1965-1975) m-am căsătorit.  Pe Vera, soția mea, am văzut-o prima oară în oglindă, dar chiar și așa era frumoasă (și nu doar atât!!). Nu a fost doar o dragoste la prima vedere, ci și o căsătorie la prima vedere! Iubirea noastră și fructul ei, Roby, au fost cele mai mari daruri, de fapt singurele esențiale, din prezentul și viitorul meu CV…

În al cincilea deceniu am ajuns prin concurs…(de împrejurări) director tehnic la cea mai mare întreprindere din România de atunci (cu 26500 de angajați). După un timp (prea lung) am fost ”mazilit”, dar am apucat totuși să văd lumea pe bani publiciJ.

În al șaselea deceniu  am ”cercetat” și am predat la Universitate conform principiului ”Cine știe face, cine nu știe, învață pe alții să facă”. Tot în această perioadă am ajuns (în lipsă de alții mai buniJ) președintele Comunității Evreilor din Brasov și sunt pe cale de a deveni cel mai longeviv președinte (încă) în funcție. Dacă îmi închei mandatul pe care nu voi accepta să-l prelungească  nici măcar Adunarea Generală, voi fi petrecut  trei decenii în slujba Comunității, din care 27 ca voluntar.

În al șaptelea deceniu am apucat să transform numeroasele experiențe de întreprinzător privat, pe care le-am încercat începând cu anul 1990, într-o reușită (nu ieșită din comun!), confirmând că eșecuri fără succes există (chiar numeroase), dar succes fără eșecuri, nu!

În al optulea deceniu (pe care intenționez să-l închei cu succes, curând), am reluat călătoriile prin lume care timp îndelungat mi-au fost interzise, de capriciile regimului totalitar. De data asta le fac pe bani privați. La vârsta de 77 de ani am ieșit la pensie (a doua oarăJ) și mi-am propus ca măcar 12 ani să beneficiez de banii care în 60 de ani de activitate neîntreruptă i-am cotizat la bugetul Statului.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *