Chiar în aceste zile, într-unul din oraşele paşnice ale Olandei, cineva a filmat o demonstraţie la care participau tineri islamişti, purtând drapelele negre ale ISIS şi scandând ,,Moarte evreilor!’’, semn al protestului contra operaţiunii Tzahal în Gaza. (În aceeaşi zi, un imam într-o moschee din Italia, a rostit o rugăciune în care a inclus chemarea ,,Ucideţii-i pe evrei!’). SUA, recunoscută până nu demult ca unica supra-putere capabilă să intervină în situaţii atât de dificile nu s-a făcut auzită deloc, acuzându-i pe membrii ISIS şi masacrele provocate de aceştia…

În aceste zile în care lumea pare aproape de destrămare, mulţi ne punem întrebarea: care o fi cauza acestei situaţii disperate? Explicaţiile sosesc din toate direcţiile, acceptate de unii şi respinse de alţii sau invers. Lipsa acută de conducători capabili, mai mult sau mai puţin raţionali, dar suficient de populari pentru a fi aleşi sau numiţi, ar putea reprezenta una dintre alternativele plauzibile, mai ales în ochii celor care s-au ales, în locul vreunui dictator aparent nebun, cu un birocrat incapabil de a menţine ordinea în ,,regat’’. Ştiu, lumea ajunsese într-un stadiu în care i s-a făcut lehamite de despoţi şi de absurdul lor cult al personalităţii, iar abuzul de putere şi corupţia deveniseră insuportabile. Omenirea îşi dorea, în mod firesc, libertate.

Ceea ce a urmat n-a jucat în aceeaşi nuanţă de trandafiriu pentru toţi, adevăr confirmat şi de evenimentele cu care lumea se confruntă în această vară fierbinte.

Primăvara Arabă s-a soldat, în majoritatea ţărilor în care revoluţia a ,,învins’’, cu haos şi mizerie. Încercările de a stabiliza economia post-revoluţionară din aceste state – dintre care unele bogate în petrol sau alte resurse râvnite in lume – au eşuat, în ciuda substanţialelor ajutoare americane şi vest-europene. Conflictele din sânul multitudinii de etnii,  religii şi sub-religii s-au accentuat, ura nu mai putea fi ţinută în frâu.

Cazul ISIS (Islamic State of Irak and Syria) este unul deosebit de elocvent. Profitând de haosul creat, membrii acestei mişcări sângeroase – urmaşă  fidelă a Al Qaida – câştigă  în prezent tot mai mult teren şi popularitate printre fidelii Islamului. Pericol iminent pentru creştinii din regiune, pe care îi ameninţă cu exterminarea în caz că s-ar opune convertirii la credinţa islamică, trupele ISIS sunt la fel de pornite şi împotriva populaţiei kurde, dar şi-au făcut apariţia chiar şi pe teritoriul libanez.

Chiar în aceste zile, într-unul din oraşele paşnice ale Olandei, cineva a filmat o demonstraţie la care participau tineri islamişti, purtând drapelele negre ale ISIS şi scandând ,,Moarte evreilor!’’, semn al protestului contra operaţiunii Tzahal în Gaza. (În aceeaşi zi, un imam într-o moschee din Italia, a rostit o rugăciune în care a inclus chemarea ,,Ucideţii-i pe evrei!’).

SUA, recunoscută până nu demult ca unica supra-putere capabilă să intervină în situaţii atât de dificile – a dat dovadă de slăbiciune sau mai curând nu s-a făcut auzită deloc, acuzându-i pe membrii ISIS şi masacrele provocate de aceştia în rândul populaţiei civile. De altfel, înregistrări video permise de „luptătorii” (titlu acordat cu generozitate de către reporterii marilor reţele TV teroriştilor) ilustrează cât se poate de clar consecinţele imediate ale slăbiciunii sau indiferenţei care domnesc la Casa Albă: ,,Califatul Islamic(ISIS,in alţi termeni) a fost creat şi nu-şi va opri lupta decât atunci când drapelul Profetului Mohamed va fi înălţat la Casa Albă!’’

Va ajunge oare lumea să-i regrete pe despoţi?

Mă consider un liberal aproape fanatic, dar îmi recunosc în acelaşi timp şi pesimismul incurabil. Ascultând cuvintele lui Viktor Orbán la o întâlnire organizată la Băile Tuşnad, am simţit că mă trec fiorii. Potrivit celor rostite de premierul ungar, perioada democraţiilor liberale a luat sfârşit, locul lor urmând să fie luat de un sistem mai efectiv, mai ,,competitiv”, ceva în genul Chinei,Turciei şi al Rusiei actuale.

În loc de fluierături de dezaprobare, discursul a fost primit cu aplauze.

Mi-am spus atunci că nu e vorba de o profeţie, ci – probabil – de un joc politic  ceva inofensiv, cu care să-i adormi pe alegători. Sau poate să fi fost un efect nedorit al căldurii excesive în zona Tuşnadului…?