Iunie 2013, undeva, la o şcoală din România. Pregătirile pentru festivitatea de absolvire a claselor a VIII-a sunt în toi. Cu foarte puţin înaintea serbării de sfârşit de an şcolar pentru clasele terminale, poliţia descinde în şcoală şi îl ridică pe profesorul de muzică pe motiv de corupţie sexuală. Majoritatea elevilor şi profesorilor din şcoală – inclusiv conducerea acesteia – este consternată, dată fiind recunoaşterea unanimă a profesionalismului cadrului didactic respectiv. Eliberat condiţionat (cu restrângerea unor drepturi) şi după o serie de amânări, profesorul respectiv este declarat nevinovat, dar – aşa cum era de aşteptat – parchetul a atacat sentinţa…
Un caz nefericit
Iunie 2013, undeva, la o şcoală din România. Pregătirile pentru festivitatea de absolvire a claselor a VIII-a sunt în toi. Cu foarte puţin înaintea serbării de sfârşit de an şcolar pentru clasele terminale, poliţia descinde în şcoală şi îl ridică pe profesorul de muzică pe motiv de corupţie sexuală. Majoritatea elevilor şi profesorilor din şcoală – inclusiv conducerea acesteia – este consternată, dată fiind recunoaşterea unanimă a profesionalismului cadrului didactic respectiv. Reţinerea – programată să dureze 24 de ore – se transformă în arestare preventivă pe 10, apoi pe 29 de zile, fiind prejudiciate atât festivităţile de încheiere (cele de la clasele a VIII-a – profesorul arestat fiind diriginte la una dintre acestea – şi cele de la restul claselor) cât şi imaginea şcolii. Eliberat condiţionat (cu restrângerea unor drepturi) şi după o serie de amânări, profesorul respectiv este declarat nevinovat, dar – aşa cum era de aşteptat – parchetul a atacat sentinţa iar soluţia primei înfăţişări de după recurs a fost… tot amânare.
Aşadar, un circ care durează de peste un an! Asta în condiţiile în care rechizitoriul are cel puţin 140 de pagini şi există informaţii privitoare la dovezi indubitabile, dar care, niciodată, nu au fost făcute publice. Ce se va întâmpla, până la urmă? Greu de zis! Un lucru este, însă, cert. Cariera acestui cadru didactic este compromisă şi, orice amânare a soluţionării acestui caz nu face bine absolut deloc învăţământului românesc. De ce? Deoarece se creează precedent.
Profesoara poate fi percepută ca mamă. Profesorul…
Din punct de vedere statistic, numărul profesorilor implicaţi în scandaluri este incomparabil mai mic decât al celor care se dăruiesc meseriei lor. Însă, având în vedere că mass-media evidenţiază mai ales aspectele negative ale învăţământului (putându-se vorbi, uneori, chiar de o vânătoare de profesori), amânarea unei sentinţe în acest caz poate duce la o creştere semnificativă a unor situaţii similare. Cum? Un elev, o elevă sau un părinte acuză un profesor de gesturi indecente de natură penală şi, până se „mişcă” justiţia (că e foarte greu de dovedit ceva ce nu ai făcut), acel profesor poate fi, foarte uşor, suspendat. Şi nu e vorba de una sau două săptămâni, ci de ani de zile. De asemenea, în urma unor astfel de scandaluri, există posibilitatea ca orice gesturi ale cadrelor didactice de gen masculin să fie monitorizate mult mai abitir decât până atunci. Asta în condiţiile în care, oricum, gesturile unui profesor sunt urmărite mult mai atent decât cele ale unor profesoare. De foarte multe ori, profesoara e percepută ca mamă iar gesturile de apropiere ale acesteia sunt considerate ca fiind „materne”. Nu acelaşi lucru se poate spune despre profesori…
E aproape imposibil de găsit soluţia universală care poate feri un profesor de suspiciuni şi acuzaţii nefondate, însă cred că stabilirea unor responsabilităţi şi norme clare de conduită convenite între cele trei părţi: profesori, părinţi şi elevi, este o necesitate imperioasă.
