Potrivit tradiţiei (de trei ani ) e cazul să îi invit pe Baabelienii sărbătoriţi şi cititorii lor să se înfrupte dintr-un tort aniversar. Şi tot gândindu-mă ce tort să le pregătesc mi-am amintit de tortul de biscuiţi de la ora de „gospodărie” . Eram elevă în clasa a VII-a B, de la Liceul George Bariţiu, celebrul LGB la care învăţase şi tata în anii 1930 unde funcţionau profesori faimoşi în tot Clujul, însă profesoara de lucru manual şi gospodărie – poreclită de noi „Babuţi” – era departe de a se număra printre ei, mai exact nu se distingea prin nicio calitate şi mai era şi nesuferită. În consecinţă nici ora de lucru manual şi nici cea de „gospodărie” nu erau aşteptate cu prea mare nerăbdare. Dacă la lucru de mână mai puteam beneficia de ajutorul îndemânatic al Mamei care desfăcea cu răbdare şi refăcea cu pricepere modelele cusute de mine în timpul orelor de specialitate, la gospodărie eram obligată să îmi dau măsura priceperii pentru că rezultatul era evaluat la finele orelor alocate (generos) acestei discipline. Din păcate nici una dintre noi nu excela la gătit, spre exasperarea şi nemulţumirea lui Babuţi. Maioneza se tăia, ciocolata de casă era năclăită , iar pâinea marmorată se dezmembra! Şi toate aceste nereuşite ne mai şi costau pentru că ingredientele – în cantităţile achiziţionate de Babuţi – erau plătite de eleve.
O singură dată, însă, ne-am acoperit şi noi de gloria reuşitei culinare! Atunci când am preparat tortul de biscuiţi din care s-a delectat toată clasa şi am cucerit inima administratorului şcolii. Un domn destul de ursuz care ţipa la noi de mama focului, având gura invers proporţională cu… statura (probabil că „bariţiştii” din acele vremuri – anii şaizeci – îşi mai aduc aminte de administratorul Capidan, fiul celebrului pictor).
Nu-mi mai amintesc de reţeta acelui tort de biscuiţi şi nici nu am mai făcut altul de atunci, însă am găsit o reţetă destul de simplă într-o carte de bucate mai veche şi pe baza ei am să prepar tortul virtual aniversar pentru sărbătoriţii din Baabel.
Ingrediente pentru 12 porţii
800 grame de biscuiţi simpli (pe vremea noastră se vindeau la kilogram şi erau foarte gustoşi)
500 grame de unt moale
400 grame de zahăr tos
4 gălbenuşuri
500 grame de cacao pudră
600 mililitri de cafea tare (cred că în cazul nostru era ceai :))
4 linguri de rom (sau esenţă echivalentă)
ciocolată de răzuit
frişcă bătută pentru ornat
Mod de preparare
Cacaua se amestecă cu zahărul şi 200 de mililitri de cafea şi se fierbe pe abur (în oala de fiert laptele dacă aveţi aşa ceva) până se îngroaşă şi se lasă la răcit.
Untul se amestecă până devine spumos şi se adaugă la compoziţia de cacao răcită.
Biscuiţii se înmoaie în restul de cafea amestecată cu rom şi o pătrime din ei se aşează pe o tavă dreptunghiulară. Apoi se unge cu o pătrime din cremă, peste care se clădeşte al doilea rând de biscuiţi înmuiaţi care se ung cu un alt strat de cremă până se termină de clădit şi ultimul strat care se acoperă cu cremă şi se ornează cu ciocolată răzuită sau frişcă (putem scrie, de pildă, „3 ani de Baabel!”)
Tortul se introduce în frigider şi se serveşte a doua zi (Eu am terminat de scris articolul marţi noaptea, aşa că este timp pentru răcit).
Nu ţin minte să fi avut frigider la şcoală, dar îmi amintesc că biscuiţii trebuiau înmuiaţi în sirop (sau ceai îndulcit?) în aşa fel încât să devină destul de moi, iar dacă se rupeau trebuiau …peticiţi!
Poftă bună! Orice îmbunătăţire a reţetei e bine venită.
Andrea Ghiţă
