Conflictul din Siria se adâncește, mai ales din cauza intervenției în forță a Rusiei. Teoretic, participarea Rusiei în războiul împotriva Statului Islamic ar fi trebuit să fie benefică. Moscova, la fel ca Europa, nu dorește extinderea ISIS spre granițele sale, unde se găsesc teritorii și republici cu populație musulmană, mai degrabă dispusă să adopte ideologia ISIS și să trimită în Rusia tineri teroriști ,antrenați în taberele Statului Islamic.De fapt, Rusia a și declarat că vrea să combată terorismul în afara granițelor sale și nu să aștepte până va ajunge pe teritoriul ei. În fond, o alianță între SUA cu forțele arabe care luptă împotriva ISIS, și Rusia ar putea întări frontul anit-ISIS și l-ar putea distruge mai ușor, poate chiar fără o intervenție terestră pe care nici americanii și deocamdată nici rușii nu o doresc.

Numai că în afara acestui numitor comun, cele două tabere antiISIS pornesc de pe platforme diferite în ce privește viitorul Siriei. Președintele Obama și președintele Vladimir Putin sunt de acord că Statul Islamic, cu zeci de mii de luptători, este o amenințare majoră dar, așa cum am amintit, cele două viziuni privind eradicarea acestuia sunt radical diferite, iar în cadrul Adunării Generale a ONU, cei doi s-au acuzat reciproc de continuarea războiului care a declanșat criza refugiaților.

Rusia a spirjinit și sprijină în continuare regimul Assad, considerând că președintele sirian reprezintă o forță de stabilitate, singura soluție în criza siriană fiind ”restaurarea statului parțial distrus”. Putin a uitat însă să adauge că Assad nu duce un război împotriva Statului Islamic, ci a opoziției interne.

Statele Unite se pronunță pentru înlăturarea acestuia și sprijină toate forțele interne care luptă împotriva regimului Assad și ar dori o tranziție cu un guvern reprezentativ mai larg, fără participarea lui Assad. Recunoscând caracterul dictatorial al regimului său și care ar trebui schimbat, trebuie să recunoaștem și că în cadrul frontului antiAssad, cu principala componentă Armata Siriană Liberă, se găsesc o serie de grupări teroriste, cu ideologii care sunt departe de a putea fi considerate democratice, cum ar fi,de pildă, Nusra Front, apropiat de Al Qaida.. De această situație se pare că profită Rusia. Căci, dacă este adevărat ceea ce susțin membrii rezistenței siriene, Statele Unite, Marea Britanie și Franța, Moscova nu luptă împotriva ISIS sau nu în exclusivitate, ci împotriva forțelor anti-Assad.

Totul a început aproximativ acum o lună, când observatori militari au constatat un intens trafic de arme rusești către Siria pentru a întări baza militară de la Latakia. A urmat declarația președintelui Putin și cuvântarea lui la Adunarea Generală a ONU în care, a cerut SUA să formeze împreună o coaliție antiISIS. Oferta Rusiei a fost respinsă din motivele invocate anterior. Atunci Rusia a anunțat partea americană, cu o oră înainte de a avea loc , lansarea campaniei de bombardamente împotriva Statului Islamic, Numai că occidentalii susțin că din cele 20 de raiduri, prea puține au țintit Statul Islamic ci pe susținătorii antiAssad.

Pentru prima dată a ieșit în public și președintele sirian care a apreciat că ”raidurile forțelor aeriene occidentale și arabe în Siria și Irak au fost ineficiente, mai mult au determinat extinderea terorismulu și apariția de noi recruți. Numai o coaliție formată din Rusia, Siria, Iran și Irak ar putea aduce rezultate. Dacă nu, ne vom confrunta cu distrugerea regiunii și nu numai a unui stat sau două”, a spus el. Assad nu era dispus să accepte nici înainte o perioadă de tranziție iar acum, având sprijinul militar al Rusiei, o respinge categoric, afirmând că nu străinii, ci numai sirienii trebuie să decidă care va fi viitorul Siriei iar dacă ei vor cere, el se va retrage.. În aceste condiții, analiștii apreciază că intervenția Rusiei, în loc să faciliteze ajungerea la o soluție politică, a îngreunat situația și sunt puține speranțe să se pună capăt acestui conflict care durează din 2011. Iar una din gravele consecințe ale acestei situații,afectând direct Europa, problema refugiaților, nu are nici ea șansa de a fi soluționată.

Adevărul, în fond dureros, este că ezitările SUA și lipsa de viziune cu privire la viitor, a permis Rusiei să acționeze. Moscova dorea de mult să revină pe scena politică din Orientul Mijlociu, să-și recapete aura de mare putere, de jucător internațional în zonă și, lucru important- să determine Occidentul să dea uitării ce se întâmplă în Ucraina unde lucrurile sunt departe de a progresa spre o direcție bună, nici pe plan intern, nici în ceea ce privește relațiile cu Rusia. Și, speră Moscova, poate că niște victorii împotriva ISIS ar ”îndulci” poziția Occidentului și ar duce și la ridicarea sancțiunilor. Rusia a reușit, prin această intervenție neașteptată, să prindă Statele Unite nepregătite, situație ilustrată prin reacțiile oficiale americane, pînă acum destul de ineficiente. Aceasta în condițiile în care, prin continuarea raidurilor aeriene rusești, nu este imposibil ca aceste forțe să se ciocnească chiar cu forțele americane și ale aliaților lor arabi care, la rândul lor bombardează în regiune. Până acum doar Israelul a ajuns la o înțelegere cu rușii de a se informa reciproc asupra pozițiilor și mișcărilor celor două armate, acesta fiind unul dintre obiectivele vizitei premierului Netanyahu la Moscova.

Eva Galambos