INTERVENȚIA RUSIEI ÎN SIRIA NU PARE SĂ PUNĂ CAPĂT CONFLICTULUI

Conflictul din Siria se adâncește, mai ales din cauza intervenției în forță a Rusiei. Teoretic, participarea Rusiei în războiul împotriva Statului Islamic ar fi trebuit să fie benefică. Moscova, la fel ca Europa, nu dorește extinderea ISIS spre granițele sale, unde se găsesc teritorii și republici cu populație musulmană, mai degrabă dispusă să adopte ideologia ISIS și să trimită în Rusia tineri teroriști ,antrenați în taberele Statului Islamic.Eva avioane_de_luptaDe fapt, Rusia a și declarat că vrea să combată terorismul în afara granițelor sale și nu să aștepte până va ajunge pe teritoriul ei. În fond, o alianță între SUA cu forțele arabe care luptă împotriva ISIS, și Rusia ar putea întări frontul anit-ISIS și l-ar putea distruge mai ușor, poate chiar fără o intervenție terestră pe care nici americanii și deocamdată nici rușii nu o doresc.

Numai că în afara acestui numitor comun, cele două tabere antiISIS pornesc de pe platforme diferite în ce privește viitorul Siriei. Președintele Obama și președintele Vladimir Putin sunt de acord că Statul Islamic, cu zeci de mii de luptători, este o amenințare majoră dar, așa cum am amintit, cele două viziuni privind eradicarea acestuia sunt radical diferite, iar în cadrul Adunării Generale a ONU, cei doi s-au acuzat reciproc de continuarea războiului care a declanșat criza refugiaților.

Rusia a spirjinit și sprijină în continuare regimul Assad, considerând că președintele sirian reprezintă o forță de stabilitate, singura soluție în criza siriană fiind ”restaurarea statului parțial distrus”. Putin a uitat însă să adauge că Assad nu duce un război împotriva Statului Islamic, ci a opoziției interne.

Eva -raiduri-aeriene-ruse-siria

Statele Unite se pronunță pentru înlăturarea acestuia și sprijină toate forțele interne care luptă împotriva regimului Assad și ar dori o tranziție cu un guvern reprezentativ mai larg, fără participarea lui Assad. Recunoscând caracterul dictatorial al regimului său și care ar trebui schimbat, trebuie să recunoaștem și că în cadrul frontului antiAssad, cu principala componentă Armata Siriană Liberă, se găsesc o serie de grupări teroriste, cu ideologii care sunt departe de a putea fi considerate democratice, cum ar fi,de pildă, Nusra Front, apropiat de Al Qaida.. De această situație se pare că profită Rusia. Căci, dacă este adevărat ceea ce susțin membrii rezistenței siriene, Statele Unite, Marea Britanie și Franța, Moscova nu luptă împotriva ISIS sau nu în exclusivitate, ci împotriva forțelor anti-Assad.

Totul a început aproximativ acum o lună, când observatori militari au constatat un intens trafic de arme rusești către Siria pentru a întări baza militară de la Latakia. A urmat declarația președintelui Putin și cuvântarea lui la Adunarea Generală a ONU în care, a cerut SUA să formeze împreună o coaliție antiISIS. Oferta Rusiei a fost respinsă din motivele invocate anterior. Atunci Rusia a anunțat partea americană, cu o oră înainte de a avea loc , lansarea campaniei de bombardamente împotriva Statului Islamic, Numai că occidentalii susțin că din cele 20 de raiduri, prea puține au țintit Statul Islamic ci pe susținătorii antiAssad.

Eva raiduri-nocturne-ale-aviatiei-ruse-in-siria-18516670Pentru prima dată a ieșit în public și președintele sirian care a apreciat că ”raidurile forțelor aeriene occidentale și arabe în Siria și Irak au fost ineficiente, mai mult au determinat extinderea terorismulu și apariția de noi recruți. Numai o coaliție formată din Rusia, Siria, Iran și Irak ar putea aduce rezultate. Dacă nu, ne vom confrunta cu distrugerea regiunii și nu numai a unui stat sau două”, a spus el. Assad nu era dispus să accepte nici înainte o perioadă de tranziție iar acum, având sprijinul militar al Rusiei, o respinge categoric, afirmând că nu străinii, ci numai sirienii trebuie să decidă care va fi viitorul Siriei iar dacă ei vor cere, el se va retrage.. În aceste condiții, analiștii apreciază că intervenția Rusiei, în loc să faciliteze ajungerea la o soluție politică, a îngreunat situația și sunt puține speranțe să se pună capăt acestui conflict care durează din 2011. Iar una din gravele consecințe ale acestei situații,afectând direct Europa, problema refugiaților, nu are nici ea șansa de a fi soluționată.

Adevărul, în fond dureros, este că ezitările SUA și lipsa de viziune cu privire la viitor, a permis Rusiei să acționeze. Moscova dorea de mult să revină pe scena politică din Orientul Mijlociu, să-și recapete aura de mare putere, de jucător internațional în zonă și, lucru important- să determine Occidentul să dea uitării ce se întâmplă în Ucraina unde lucrurile sunt departe de a progresa spre o direcție bună, nici pe plan intern, nici în ceea ce privește relațiile cu Rusia. Și, speră Moscova, poate că niște victorii împotriva ISIS ar ”îndulci” poziția Occidentului și ar duce și la ridicarea sancțiunilor. Rusia a reușit, prin această intervenție neașteptată, să prindă Statele Unite nepregătite, situație ilustrată prin reacțiile oficiale americane, pînă acum destul de ineficiente. Aceasta în condițiile în care, prin continuarea raidurilor aeriene rusești, nu este imposibil ca aceste forțe să se ciocnească chiar cu forțele americane și ale aliaților lor arabi care, la rândul lor bombardează în regiune. Până acum doar Israelul a ajuns la o înțelegere cu rușii de a se informa reciproc asupra pozițiilor și mișcărilor celor două armate, acesta fiind unul dintre obiectivele vizitei premierului Netanyahu la Moscova.

Eva Galambos

 

4 Comments

  • Hida George commented on October 9, 2015 Reply

    Primavara araba a inceput in 2003 cand USA si aliatii sai au invadat Iraq-ul incercand sa “reconstruiasca” societatea araba de acolo.
    Dupa 10 ani de pierderi imense pentru USA, cu sute de mi de vieti omensti si peste 80 miliarde de dollariaruncati pe fereastra, USA, ca de obicei, a plecat cu coada intre picioare deschizand astfel portille musulmanilor deja radicalizati catre formarea califatului ISIS. Oare si rusii vor face la fel peste cativa ani? Doar au mai facut-o cand cu Afaganistanul anilor 80. Asta fac marile puteri militare de 70 ani. Se pregatesc pentru confruntare dar mai intai isi incearca noile gaselnite militare pe spinarea altora. Asa ca daca nu au unde, isi creaza un razboi regional si isi trimit noile gadget-uri sa le verifice. Cat despre viata celor de acolo? Dumnezeu cu mila.

  • Julian Satran commented on October 9, 2015 Reply

    In afara de apararea intereselor directe si Rusia si Iranul au multe interese comune in regiune – in primul rand ridicarea pretului petrolului (amandoua sunt economii dominate de exportul de petrol). Pentru asta trebuie sa convinga Arabia Saudita sa reduca putin productia (Arabia Saudita doreste sa limiteze pretul petrolului pentru ca exploatarea sisturilor bituminoase sa fie nerentabila). Iranul ca si Rusia este complect dependent de vanzarile de petrol In afara de asta cred ca Rusia are licenta exploatarea de noi campuri in Iran. Trecand insa peste interesele directe sar putea ca interventia ruseasca sa fie un element stabilizator in regiune intrucat strategia lor este rationala si in jurul unei strategii rationale se pot duce discutii rationale.

  • Andrea Ghiţă commented on October 9, 2015 Reply

    Urmărind articolele Evei Galambos, publicate în Baabel, veţi observa că de multe ori analizele ei apărute revista noastră descris situaţia cât se poate de corect şi au anticipat – din păcate – realitatea de pe teren. Un exemplu elocvent este cel privitor la Primavara arabă.

  • Hida George commented on October 8, 2015 Reply

    Va multumesc pentru excelenta trecere in revista a filmului interventiei rusesti in Orientul apropiat si mijlociu, cu doua observatii:
    Siria este condusa de generalii sirieni prorusi, scoliti la academiile militare Lomonosov si Frunze. Tactic insa Iranul este cel care tine in mana sforile si care decide ce, unde si cum sa-si apere interesele printre care si cele prin care s-a angajat sa distruga Israelul si organizatia Fratii Musulmani in mai putin de 25 ani.
    A doua mare ispita pentru rusi este zacamantul Leviathan a carui exploatare de catre Israel, Cipru, Liban si Turcia pune in pericol exportul de gaza naturale si petrol din marea Caspica si inprejurimi, precum si miliardele de dollari pe care pot foarte usor sa le piarda. Cele doua baze militare rusesti, una in Cipru iar a doua la Tartus, in Siria, sunt specializate, militar vorbind, in controlul zacamintelor ce se vor exportate Turciei, Egiptului si Europei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *