După nici un an, Franța – din nou ținta unor atentate sângeroase

Nu au trecut decât 10 luni de la atentatul din ianuarie de la Paris, împotriva ziariștilor de la revista ”Charlie Hebdo” și de la un magazin alimentar cașer, cu zeci de victime. Atentatorii, care au făcut parte dintr-o grupare islamică radicală, s-au născut în Franța, deci făceau parte din a doua generație care trăiește pe teritoriul acestei țări și care a profitat din plin de avantajele serviciilor sociale și de învățământ ale statului francez și, de ce să nu recunoaștem – și de discriminări din cauza statutului lor. Se pare că poziția lor de „underdog” în societatea franceză a cântărit mai mult în balanță decât drepturile cetățenești și au dat curs chemării de sirenă a islamiștilor radicali, fie din Al Qaida , fie din ISIS. Au crezut că sacrificiul suprem e mai presus decât viața pământeană și nu le-a păsat nici că au omorât persoane nevinovate (erau de alt neam, erau necredincioși), nici că ei vor muri. Cauza era sfântă, chiar dacă se ridicau în ceruri pătați de sânge. Nu cunosc Coranul dar, ținând cont de înrudirea spirituală cu documentele evreiești și creștine, nu cred că ar exista astfel de pasaje. După ianuarie, au mai avut loc și în primăvară atentate sau tentative de atentat. În plus, organele de securitate franceze și-au și manifestat preocuparea, mai mult, chiar îngrijorarea, față de creșterea numărului de tineri francezi care au plecat în Siria să lupte în rândurile ISIS care îi atrăgea ca un magnet . Temerea era legată de faptul că ei puteau să fie antrenați în taberele islamiștilor și folosiți nu în războiul dus de Statul Islamic, ci trimiși înapoi pentru organizarea de atentate în Europa. Au existat dispoziții ale organelor franceze de securitate de a-i urmări.

Cunoscând toate acestea, este pe undeva incredibil că un astfel de scenariu ca cel de vinerea trecută de la Paris, cu trei atentate simultane s-a putut întâmpla. Sincronizarea celor trei atentate cu peste 120 de morți, ostatici luați și uciși în locuri publice – baruri, stadioane, săli de teatru – unde se presupune că ar trebui să existe măsuri de securitate deoarece este vorba de mulțimi – denotă o pregătire minuțioasă a evenimentelor sângeroase care ar fi trebuit să lase urme. Este adevărat, experții recunosc că Statul Islamic care a revendicat atentatele, a ajuns la performanțe sofisticate, nu se mai mulțumește cu spațiul din Orientul Mijlociu, dar amenințările privind atacurile în Europa nu sunt o noutate, ele figurau și figurează în programul ISIS și sunt foarte bine cunoscute specialiștilor europeni, inclusiv francezi în contraterorism. Atunci, ce s-a întâmplat? Cum a fost posibil așa ceva? Pauza de câteva luni în atentatele europene, războiul din Siria sau problema refugiaților au distras atenția celor meniți să urmărească grupurile islamice radicale care acționează în Europa? Nu-mi vine să cred că au fost atât de bine organizate încât să nu lase nici un fel de urmă, să nu facă nici un fel de gesturi ca să atragă atenția.

În urmă cu câteva luni, Ambasada Israelului din București a găzduit un specialist israelian (și internațional) în antiterorism. În paranteză, deși a fost invitatul Ambasadei, li s-a comunicat ziariștilor, participanți la un dialog cu acesta că punctul de vedere al vorbitorului nu este împărtășit nici de ambasadă, nici de guvernul israelian. Păcat! Nu numai ei dar și alte state europene ar fi trebuit să învețe de la el. Prelegerea a cuprins, printre altele, critici la adresa abordării de către Europa a problemei terorismului, cu multe referiri la Franța, enumerându-se motivele obiective și subiective care fac foarte dificilă combaterea terorismului în Europa. Este adevărat, s-a vorbit despre necesitatea în astfel de condiții de a se restrânge libertățile civile, de a se renunța temporar la ”prea multă democrație”, de a fi mai precauți, dar și despre teama mediilor musulmane din Europa de a colabora cu organele de ordine, fie poliție, fie serviciile secrete. Necunoașterea acestui mediu, incapacitatea de a pătrunde acolo lipsește organismele de securitate de informații esențiale legate de pregătirea unor acte de terorism, a arătat expertul.

Totuși, experiența dobândită, mijloacele ultrasofisticate puse la dispoziție, cunoașterea tendințelor ce se manifestă în variatele grupări ultraradicale printre care, de pildă, antieuropenismul și antiisraelismul sau antisemitismul ar putea constitui repere. Să ne aducem aminte: în ianuarie unul dintre obiective a fost supermarketul cașer din Paris, acum – teatrul Bataclan care, de ani de zile, ar fi fost o țintă deoarece se prezentau adesea programe proisraeliene.

Publicația ”Le Point a citat un membru al grupului extremist Armata Islamului care a declarat în 2011 serviciilor franceze de securitate că ”am plănuit un atac împotriva teatrului Bataclan deoarece proprietarii sunt evrei”. Coincidență stranie cu moartea în București a formațiunii ”Goodbye to Gravity” care avea în repertoriu un cântec despre moarte, orchestra care a cântat la Bataclan s-a numit ”Eagles of Death Metal”, numai că membrii ei au fost mai norocoși, nici unul nu a murit.

În afara celor peste 120 de morți și vreo 80 de răniți, cele trei atacuri cred că au făcut victime colaterale de ordinul sutelor de mii. Este vorba de refugiați. Nu din rândul lor au fost recrutați asasinii, ei trăiau probabil de multă vreme pe teritoriul francez, o astfel de organizare nu se face cu una, cu două, dar fiind vorba de atacatori din Orientul Mijlociu, venirea lor va da și mai multă apă la moară celor care nu-i vor în Europa. Premierul Ungariei, chiar dacă nu jubilează, deoarece nu poate să-i pară bine de moartea a peste 100 de persoane, își va vedea justificată politica gardurilor, ideea de a nu lăsa picior de refugiat pe teritoriul Ungariei. Este posibil că, într-un viitor apropiat, cu mici excepții, să le fi refuzate vizele, șederea, chiar dacă vin din state care sunt în război, chiar dacă și ei sunt, indirect, victimele aceluiași ISIS care a organizat atentatele. Nu este imposibil ca problema refugiaților să fie soluționată în acest mod brutal.

Ținând cont de tot ce s-a întâmplat, ne putem aștepta la revenirea situației de după atentatele din 11 septembrie care au determinat restrângerea unor libertăți, controale mai severe, mai puțină permisivitate în circulația liberă a oamenilor. Nu mai este vorba numai de Schengen ci de Europa, de Occident. Și, sincer vorbind, nu văd ce argumente am putea aduce, noi care dorim apărarea drepturilor omului. Cred că nici unul.

Eva Galambos