Două zile consecutive, 23 şi 24 noiembrie, prietenii şi cunoştinţele celor doi Lőwy (tatăl şi fiul) au participat la evenimente memorabile şi momente pline de încântare, desfăşurate în Clujul atât de drag amândurora. Oraş natal şi reşedinţă spirituală perpetuă pentru Daniel, oraş de popas şi adăstare, în trecerea vieţii, imortalizat de timişoreanul Carol în titlul – cu tâlc – al unei cărţi apărută cu câţiva ani în urmă: “Átutazóban Kolozsváron” [În trecere prin Cluj ].

Daniel Lőwy îşi prezintă cartea

Primul eveniment, lansarea celei mai recente cărţi a lui Daniel Lőwy, “Az úri város zsidó lakosai” [Locuitorii evrei ai oraşului select], de fapt, istoria evreimii orădene – o populaţie numeroasă care a avut un rol esenţial în devenirea oraşului de pe malul Crişului Repede – de la aşezarea ei (sec. XVII – XVIII) şi până în zilele noastre, cu un accent deosebit asupra celor mai sumbre perioade din existenţa acesteia: prigoana antisemită şi Holocaustul. Cartea – rodul unui deceniu de trudă asiduă – a fost elaborată în SUA (locul unde trăieşte şi munceşte autorul ei) şi publicată în Ungaria, în urma câştigării unui grant finanţat de guvernul ungar.

Lansarea a fost găzduită de Consulatul General al Ungariei, a cărui sală de recepţie a fost umplută până la refuz de publicul interesat de noul volum al lui Daniel Lőwy şi dornic de a-l reîntâlni pe prietenul, fostul coleg de facultate, de liceu sau de…joacă, concitadinul.

Publicul a fost salutat de consulul general Lajos Mile, un amfitrion primitor pentru evenimentele care tratează istoria şi prezentul evreilor, care a rostit câteva cuvinte şi despre noua apariţie editorială.

Géza Szőcs prezintă cartea lui Daniel Löwy, în dreapta consulul general Lajos Mile

Cartea a fost prezentată de scriitorul, publicistul, politicianul şi, nu în ultimul rând, colegul de generaţie şi prietenul din copilărie al autorului, Géza Szőcs. Acesta, după ce a scos în evidenţă virtuţile de om şi de cercetător ale doctorului în chimie Daniel Lőwy, care şi-au pus amprenta asupra elaborării fundamentate şi obiective a lucrării de faţă, şi a lăudat calităţile stilului său literar, a purces la un dialog antrenant cu autorul, pentru a creiona cât mai sugestiv voluminoasa apariţie editorială. Prezentarea animată a stârnit interesul publicului, numărul volumelor puse în vânzare fiind cu totul nesatisfăcător faţă de cerere. Am avut norocul să obţin un exemplar din noua carte a prietenului meu Dani Lőwy şi de îndată ce am ajuns acasă m-am şi aşternut pe citit. După primele patruzeci de pagini mi-am dat seama că trebuie s-o iau pe îndelete, pentru că în ciuda faptului că se citeşte uşor, de fapt e o carte grea, pe care nu am s-o parcurg dintr-o suflare, ci voi adăsta mult asupra ei şi, ca s-o am la îndemână, am aşezat-o pe raftul de lângă masa mea de lucru, alături de cealaltă carte a lui Daniel Lőwy, monografia de referinţă despre evreimea clujeană şi tragedia acesteia ”A Kálváriától a tragédiáig”, ed. Koinónia, Cluj, 2005 [De la Capela Calvaria, la tragedie].

La sfârşitul evenimentului, când m-am dus să-i cer o dedicaţie şi l-am felicitat pentru lansarea cărţii, Daniel mi-a şoptit „Lansarea de mâine e cea mai importantă”.

Sală plină la sărbătorirea Doctorului Carol Lőwy

Într-adevăr şi a doua zi aveam să particip la lansarea unei cărţi, de astă dată cea a doctorului Carol Lőwy, eveniment care coincidea cu sărbătorirea zilei de naştere a autorului. Cea de a 90-a! Prilej cu care – fidel unui obicei instituit în ultimul deceniu – sărbătoritul a oferit invitaţilor darul său preţios un nou volum: cel de al doisprezecelea, întitulat: „Csak még egy percet!” [Doar încă un minut!] şi semnat cu pseudonimul literar Dániel Károly.

Cartea, apărută într-o prezentare grafică sugestivă, semnată de Gheorghe Negulescu, reuneşte – după cum ne arată scurta prezentare de pe coperta a patra – scrieri de genuri diferite, de la memorii, până la povestiri lirice, de la incursiuni în diverse tărâmuri ale culturii, până la reflecţii filosofice. Scrieri care ne aduc mai aproape personalitatea autorului, în care s-au amalgamat în mod fericit doctorul Carol Lőwy, experimentat medic pediatru, şi eseistul Dániel Károly.

Prezentarea cărţii a fost un spectacol în sine. După alocuţiunea rostită cu multă emoţie de Daniel Lőwy, auditoriul a avut privilegiul de a asculta două povestiri în lectura a doi actori de talie internaţională ai Teatrului Maghiar din Cluj: András Hatházi şi Zsolt Bogdán, cărora în final li s-a alăturat şi autorul – vădit emoţionat, dar cu mult aplomb – pentru a prezenta un fragment din piesa sa de teatru radiofonic, “Hanibal”. Reprezentaţia s-a bucurat de un mare succes în rândul publicului atât de numeros încât sala era plină ochi şi lumea stătea ciorchine în uşă. Toţi aceşti oameni veniseră să-l sărbătorească pe doctorul Carol Lőwy, un om foarte apreciat şi mult îndrăgit.

La cea de a 90-a aniversare a Doctorului Lőwy nu i s-a organizat o “petrecere surpriză”, (o surprise party foarte în vogă şi la noi) şi, totuşi, a avut parte de o surpriză autentică, pe care i-am citit-o (cu mare satisfacţie J) pe chip. De data aceasta, de ziua lui, nu doar el a oferit o carte în dar celor prezenţi, ci a şi primit în dar o carte, scrisă de prieteni (mulţi dintre ei prezenţi în sală) şi întitulată “Album Amicorum”, un demers rămas secret, deşi existau cele mai “favorabile” premise de a fi divulgat, dat fiind numărul mare al “conspiratorilor”. Autorii, reprezentanţi a patru generaţii – cel mai tânăr având 9 ani, iar cel mai vârstnic aproape 90 – trăitori în şase ţări de pe trei continente, sunt rude, prieteni, vecini, colegi şi pacienţi care i-au dedicat câteva rânduri: de la crâmpeie de amintiri, la poezii, de la urări, la scrieri medicale, alcătuind o carte specială, un dar deosebit.

Am ciocnit şi eu un pahar de şampanie, am sporovăit cu prieteni şi cunoştinţe. Am petrecut vreo oră în larma plăcută, familială, după care m-am dus să-mi iau rămas bun de la sărbătorit. L-am găsit tot la masa oficială, dând autografe. Părea puţin obosit, dar foarte încântat!

Am plecat îmbogăţită cu cartea din acest an a doctorului Lőwy şi aşteptând-o pe cea de anul viitor.

Andrea Ghiţă