Recent, fiind  în vizită pe câteva săptămâni, în Florida, am asistat la o scenă interesantă. După o petrecere în casa fiului meu, unde se adunaseră 40-50 de musafiri, incluzând şi 15-20 de copii, l-am condus la maşină pe un prieten pe care îl cunosc de peste 50 de ani. Prietenul meu a deschis uşa maşinii, a scos un mic pistol şi lejer l-a ataşat de curea, pe urmă l-a acoperit cu cămaşa, ca să nu fie vizibil. Văzând stupoarea mea, mi-a explicat că pistolul e cu el tot timpul dar ştiind că vor fi copii în casa fiului meu, nu a intrat cu pistolul în casă. Un verişor de-al soţiei, care a asistat la acestă scenă, şi-a ridicat cămaşa, şi-a scos pistolul şi ne-a spus: “Ia uite, ce coincidenţă, avem acelaşi fel de pistol”. Cei doi “pistolari” au început să discute puţin despre diferitele pistoale şi arme pe care le posedă, lăudând sau criticând diferitele caracteristici. Nu au observat că eu rămăsesem cu gura căscată.
Trăiesc de peste 40 de ani în America, dar nu am avut niciodată dorinţa sau curiozitatea de a poseda o armă. Am auzit de prea multe accidente, mai ales în case cu copii, aşa că eu nu am o armă. Greşeală foarte mare, cel puţin din punctul de vedere al organizaţiei “National Rifle Association” (NRA), una dintre organizaţiile cu influenţă puternică asupra guvernului american. Nimeni nu-i poate supăra fără să sufere consecinţele de rigoare, mai ales politicienii care primesc de la ei fonduri uriaşe pentru campaniile electorale. Mantra sfântă pe care a îmbrăţişat-o NRA este amendamentul nr.2 din Constituţia Statelor Unite care garantează locuitorilor dreptul de a “poseda şi purta arme”. De fapt acest amendament datează din 1791 şi se referă la acest drept în contextul “unei miliţii reglementate care este necesară pentru siguranţa unui stat liber”. Constituţia americană din Secolul XVIII-lea mai avea şi alte prevederi care permiteau sclavia, nu dădea drept de vot sclavilor sau amero-indienilor băştinaşi, nici femeile nu aveau dreptul la vot, plus alte aberaţii din acea epocă. Atunci când NRA se referă la drepturile sacre conferite de constituţie, uită că acest document a fost modificat de multe ori pentru a reprezenta cerinţele unei lumi moderne care s-a schimbat enorm din 1791.

Statisticile pot fi interpretate şi răstălmăcite dar numerele absolute nu mint. Statele Unite au cele mai multe arme în mâinile populaţiei si cel mai mare număr anual de victime împuşcate. În Statele Unite în 2015 au murit peste 32.000 de persoane, victime ale gloanţelor, un număr aproape egal cu victimele accidentelor rutiere. Din 1968 până în 2015 au fost împuşcaţi peste 1.5 milioane de oameni, mai mulţii decât in toate războaiele la care au participat Statele Unite în toată istoria lor, inclusiv războiul civil şi războaiele mondiale. Numărul total al armelor este de peste 350 milioane, mai mult decât întreaga populaţie a ţării. Împuşcături în masă (cele care au mai mult de 4 victime) se întâmplă aproape în fiecare zi (cam 300 pe an). Nu toate sunt mediatizate, doar cele care se întâmplă în şcoli, biserici sau locuri de muncă. Cu toţi am auzit de masacrul de la şcoala Sandy Hook unde copii din clasele primare au fost asasinaţi de un bezmetic, dar la nivel naţional nu auzim prea mult de indivizi care din diferite motive îşi împuşcă familia sau prietenii.

După fiecare masacru mediatizat, liberalii democraţi se jură că vor schimba legile ţării, iar republicanii se lamentează că liberalii vor să le răpească dreptul sfânt, garantat de constituţie, de a purta o armă. Se încearcă introducerea legislaţiei de control strict al armelor, dar invariabil eşuează în congresul american pentru că organizaţia NRA are o influenţă atât de mare încât politicienii nu reuşesc să legifereze propunerile noi.

În acest context, preşedintele Obama a hotărât să dea câteva decrete prezidenţiale pentru a diminua puţin decesele din cauza armelor. Obama nu mai are nevoie de suport în alegeri, e gata de o pensionare lejeră în care va câştiga milioane din cărţi şi onorarii pentru participarea la diferite evenimente, la fel cu Bill Clinton, care s-a făcut multimilionar după ce a plecat din Casa Albă aproape falimentar din cauza cheltuielilor legale cauzate de cazul Monica Lewinsky.

Legiferarea şi controlul armelor este nu numai în mâna guvernului federal, ci şi în a fiecărui stat. Sunt diferenţe uriaşe între legile şi regulamentele din statul Maryland, unde locuiesc eu, şi Florida unde locuieşte băiatul meu. În general cumpărarea şi vânzarea de arme şi armament este reglementată, prăvăliile care vând în mod legal arme şi pistoale sunt obligate să verifice statutul clientului şi să-i refuze pe cei care nu sunt eligibili din diferite motive. Dar vânzările de arme între indivizi nu sunt reglementate în toate statele. Metoda cea mai folosită pentru vânzări-cumpărări de arme între indivizi sunt aşa numitele “gun shows”, un târg de arme. În unele state cum ar fi New York sau California, verificarea antecedentelor celui care vrea să cumpere o armă, chiar de la un individ privat, este obligatorie. Dar în majoritatea statelor nu este, şi nici înregistrarea armelor nu este obligatorie. La fel, reglementările cu privire la restricţii pentru indivizi bolnavi psihic sunt foarte diferite de la stat la stat.

Arme la vânzare

Preşedintele Obama, profund impresionat de tragediile prin care trec comunităţile americane afectate de asasinate în masă, a hotărât să schimbe puţin situaţia prin decrete prezidenţiale. Cu lacrimi în ochi la conferinţa de presă, a declarat că a venit timpul să punem frâul pe această pacoste a naţiunii care ucide aşa de mulţi indivizi. El este convins că lipsa de control, de verificare şi ţinere în evidenţă a vânzărilor de armament sunt cele care au cauzat, în oarecare măsură, numărul mare de victime, şi ar vrea să le reducă. Decretele prezidenţiale pot fi contestate prin sistemul juridic, dar nu vor fi eliminate prea repede pentru că sistemul juridic merge destul de lent la noi.

Manifestare impotriva înăspririi regimului armelor

Detaliile decretului prezidenţial nu sunt prea importante, dar faptul că Obama s-a atins de „dreptul sfânt” al americanilor de a purta arme i-a făcut pe cei de la NRA şi pe republicani iubitori de arme să vadă roşu în faţa ochilor. Orice acţiune venită de la Obama este criticată vehement de republicani. Ei declară sus şi tare că Obama “vrea să ne ia armele”. Zilnic suntem bombardaţi la TV de reclame de la NRA care ne sperie cu lozinci care propovăduiesc faptul că unicele naţiuni puternice sunt cele unde fiecare cetăţean e înarmat până în dinţi. Motivul pentru care nu am avut nici un despot sau dictator în America, zic ei, este pentru că cetăţenii sunt înarmaţi şi se pot apăra. Unii chiar au dat exemple din Europa secolului trecut, învinuind populaţia neînarmată care a permis dictaturile. Evreii europenii, dacă aveau arme, s-ar fi apărat mai bine de Hitler, a declarat Ben Carson, un candidat republican la preşedinţie.

Asemenea decretelor prezidenţiale date de Obama în legătură cu emigranţii, decretul prezidenţial legat de arme are menirea de a schimba legile ţării fără aprobarea congresului şi a senatului american. Pentru mulţi americani acest lucru este un sacrilegiu. Republicanii îl urăsc pe Obama pentru că are tendinţa să-şi impună punctul de vedere fără să obţină un consens sau să facă un compromis între partide. El nu va fi iertat de republicani pentru legea asigurărilor medicale numită în batjocură “Obamacare” pe care promit vehement că o vor anula când ajunge un republican la Casa Albă.

Deocamdată, pe baza recentului decret, oameni cu cazier, cei bolnavi psihic sau alţii care nu au ce căuta cu o armă în mână, nu vor putea cumpăra legal o armă. Dar nu-mi fac speranţe prea mari, vânzările de arme după emiterea decretului au intrat în stratosferă, toţi se înarmează spunând că “nu se ştie ce ne aduce viitorul”, în plus vânzările ilegale sunt în floare şi cei care vor o armă o vor obţine. Nu e vorba numai de pistoale aici, ci şi mitralierele puternice, cu zeci de gloanţe pe secundă, pot intra în mâinile oricui. Unele state au interzis mitralierele de asalt dar dacă cineva chiar vrea una, o poate obţine din alt stat.

Eu voi folosi şi în continuare aceleaşi măsuri de precauţiune care m-au ţinut, până acum, departe de ţeava unei arme:

• stai în banca ta
• nu te răţoi prea tare la alţi şoferi, nu se ştie ce arme au
• nu ameninţa pe nimeni, poate se simt atacaţi şi te împuşcă pe loc în legitimă apărare
• nu intra la nimeni în casă neanunţat, te pot împuşca ca intrus şi sunt nevinovaţi

Aşa e la noi în America. Take it or leave it! Cui nu-i place, drum bun!

Mike Klein