„Duminica aceia” este  titlul  unui  album  apărut  în  anul  1945, cuprinzând  imagini  create  de  artistul  Sol.  Omovici  despre  Pogromul  de la  Iaşi.  Din  păcate    informaţiile  privind identitatea  artistului  sunt  extrem  de  lacunare.  Principala   dovada  a  existentei  sale  o  constituie  însăşi  creaţia  sa  artistică,   unică  în  felul  ei.  Albumul  este  prefaţat  de  prof.  univ.  Iorgu  Iordan,  introducerea   poartă  semnătura   Congresului Mondial  Evreiesc, Secţiunea  din  România.

Coperta albumului

În  ambele texte  se  menţionează   că  Sol.  Omovici  a  fost  un  supravieţuitor  al  Trenului  Morţii.  Prof.  Iorgu  Iordan  evidenţiază   expresivitatea  creaţiei  sale. „Sol.Omovici”, scrie el, „a  izbutit   cu  ajutorul unor  imagini,  în  general  foarte  reuşite,  să  reînvie  atmosfera  de  adevărat  infern  dantesc  a  Iaşului  din  acele  zile  de  pomină.  Este  o  cronică  veridică,  alcătuită  din  fapte  care  s-au  petrecut  aievea.”.  Introducerea  subliniază  „  valoarea  documentară  a  pânzelor  reproduse  în  album,  care  vor  vorbi  vremurilor  viitoare  despre   această  sângeroasă  epopee  a  unei  întregi  comunităţi,  aflată  la  un  pas  de  totală  suprimare”. Pornind  de  la  aceste  criterii , cei  de  la  Congresul  Mondial  Evreiesc  au „ socotit  necesar ”  să  aducă în lumina tiparului  la  albumul  cu  „lucrările  pictorului  Sol.  Omovici,  supravieţuitor  al  faimosului  tren  al  morţii  şi  martor  ocular  al  cumplitei  tagedii.

O scenă din vagonul Trenului Morţii

Prin  prezentarea  lui  opiniei  publice  se  slujeşte  nu  doar  cauza   evreiască ,  conchide  introducerea,  ci  se  aduce  o  contribuţie  la  înfierarea  şi  condamnarea  fascismului  asasin  sub  toate  formele  sale.”  Comparând  cu  fotografiile  de  epocă   care   reflectă    din  plin  desfăşurarea    evenimentelor  în  zilele  pogromului,  opera  lui  Sol.  Omovici  aduce  un  plus  de  cunoaştere datorita  forţei  ei  dramatice, dar  în  special,  prin   imaginile   cutremurătoare  despre   din vagoanele  ticsite ale trenurilor  morţii. Cu  mijloace  de  exprimare  specifice  artistului  S. O.    sugerează  consecinţele  distrugătoare  a  lipsei  de  apă  şi  de  aer;  vedem  oameni  ajunşi  în  stare  de  demenţă  precum  strălucitul  intelectual, Carol  Drimer,  aruncat  până  la  urmă  într-o  groapă  comună, după  unii la  Roman , după  alte  informaţii  la  Podu  Iloaiei.

Halucinaţie

Personajul  care  domină  lucrarea  intitulată „Halucinaţia” este  Carol  Drimer, astăzi  complet  dat  uitării.  Născut  la  Herţa  în anul  1889 ,  ca  fiul  rabinului  Berl  Drimer,  a  crescut  în  spiritul  tradiţiei  şi  culturii  iudaice, fapt  ce  şi-a  pus  amprenta  asupra  creaţiei  sale  din  anii  maturităţii.  Iată câteva  titluri  din  numeroasele  sale  eseuri:  „Cabala  în  noua  concepţie”;  „Iom  Kipur  ieri  şi  azi”; „Rabinul  A.Taubes  omul  şi  opera”;  „Evreica  din  Toledo”;   Pentru  preocuparea   sa  privind  imaginea  evreului  în  opera  scriitorilor  neevrei  sunt  semnificative  titluri ca: ” Vlahuţă  şi  evreii”;  „Anatole  France  despre  evrei”; „Tolstoi, iudaismul  şi  evreii”.  Dar  nu  era  străin  nici  de  literatura  română  sau  universală.  Îi  aparţin  numeroase  traduceri  din  literatura  română  în  germană  şi  din  germană  în  română.  Trenul  morţii  a  pus  capăt  vieţii  acestei  personalităţi  proeminente  a  intelighenţiei  evreo-române.

Despre  acest  tragic  epilog  al  pogromului  nu  există  decât  relatări  verbale  ale  supravieţuitorilor ; singurele  mărturii  iconografice  sunt  cele  create  de  Sol.  Omovici,  nu  ca  produs  al  imaginaţiei   pe  baza  celor  povestite  de  alţii, ci  ca  mărturie despre  cele  văzute  şi  trăite  de  el.

Astfel şi-au potolit setea

Dar  desigur  există  o  relaţie  reciprocă  dintre  cuvânt  şi  imagine: prin  cuvânt  se  pătrunde  mai  profund  semnificaţia  imaginii,  iar  prin  imagine  semnificaţia  cuvântului.

Lya Benjamin