Cine s-a gândit, a crezut sau a sperat că în discursul inaugural, Donald Trump va schița viitorul Americii, instrumentele, mijloacele cu care va fi realizat, s-a înșelat amarnic. Aici în România, am auzit de multe ori, legat de prezența publică a unui lider nou ales: s-a terminat campania electorală! Lui Donald Trump, când și-a pregătit discursul (el susține că-și scrie singur și după cele ce a vorbit, cred că este adevărat), nimeni nu i-a spus. Drept pentru care în cele 16 minute, am auzit aceleiași sloganuri electorale, rostite în timpul campaniei. Mai mult, primele lui măsuri după ce a preluat Biroul Oval se regăsesc direct sau indirect în ceea ce a susținut de când își lansase campania. Am citit cu atenție acest discurs. Am mai scris și în alte articole că una dintre ideile lui esențiale este izolaționismul Statelor Unite care, de ce să nu recunoaștem, a fost început de Barak Obama. Acea lozincă, repetată la nesfârșit de Trump „America first” – „Main întâi America”, trezește amintiri dintre cele mai negre americanilor, europenilor și mai ales evreilor. După cel de-al doilea război mondial, a fost eliminat din discursurile politice americane. Era lozinca izolaționistă dinainte și în timpul celui de-al doilea război mondial când SUA nu au vrut să intervină decât după ce au fost atacate de Japonia. Abia după aceea au început să-i ajute pe aliați, iar de evrei nici vorbă. Până în a doua jumătate a lui 1944  nu se punea problema salvării evreilor europeni, Departamentul de Stat cu conducere antisemită respingându-i pe refugiați. Doar câteva personalități pe care le poți număra pe degete, cu prieteni puternici în cele mai înalte cercuri politice, au primit vize americane. Astăzi nu este vorba de evrei, ci, paradoxal, de musulmani, de cei care se refugiază din calea războaielor, a execuțiilor, dar pe care Trump dorește să-i respingă, considerându-i pe toți teroriști. Mai mult, îi reproșează Angelei Merkel că i-a primit în Germania.

Oricum, pentru Trump Europa nu există, sau dacă da, doar unele țări. Deși ”America first”, el vorbește despre posibilitatea unor alianțe, alianțe vechi reînnoite și aici mă gândesc la Marea Britanie pe care Trump o iubește din cauza Brexit-ului, a deciziei ei de a părăsi Uniunea Europeană. Această idee este confirmată și de anunțarea vizitei premierului britanic la Washington săptămâna viitoare. Uniunea Europană este entitatea disprețuită de Trump, de care nici nu vrea să audă, pe care o  desconsideră. Și aici, și nu este de mirare, este pe aceeași lungime de undă cu partidele europene de extremă dreaptă care, la reuniunea lor de la Koblenz de duminică, i-au trimis un călduros mesaj de susținere noului președinte american. Dacă ne gândim la sprijinul pe care Trump l-a primit de la suprematiștii americani, nu avem de ce să ne mirăm. Iar cel mai bun prieten al lui Trump în Europa  se pare că este Vladimir Putin.

Donald Trump susține, și aici teoretic are dreptate, că soluționarea  celei mai importante probleme a lumii, războiul din Siria și lupta împotriva terorismului, împotriva Statului Islamic,  se poate realiza cel mai bine prin colaborarea cu Rusia. Într-adevăr, dacă se unesc aceste două forțe atât politice cât și militare, ar putea pune capăt flagelului care a ajuns la acest stadiu periculos tocmai prin neimplicarea lor sau, mai bine zis, prin implicarea lor separată, urmărindu-se interese specifice. Întrebarea este – și cel puțin până acum Trump nu cred că are vreo strategie – cum. Pe contul cui sau mai direct spus, pe spinarea cui, cine vor fi cei sacrificați, fiindcă nu se va putea face nici un pas, fără compromisuri. Spus cu o sinceritate brutală, lui Trump nu cred că-i pasă de Ucraina, de anexarea Crimeii, de Europa de est care se simte amenințată (și aici mă gândesc și la România. despre care probabil nici nu știut unde se află, poate că a aflat acum, după vizita premierului român și a președintelui Camerei Deputaților), așa că, dacă apropiații lui politici, secretarul de Stat, Congresul nu îi vor explica ce se întâmplă, nu i se vor opune, putem avea surprize neplăcute. Mai sunt și multe alte abordări de politică externă,  diferite faţă de ale celorlalţi președinți americani, ca de pildă opinia lui despre rolul NATO, China, America de Sud, încălzirea globală care nu au fost atinse în discursul inaugural decât în mod indirect prin ”apărarea granițelor noastre” , chiar Orientul Mijlociu și aici nu trebuie să uităm ideile legate de Israel care, dacă nu vor fi nuanțate și explicate, ar putea avea consecințe nefaste. Vom vedea ce rezultate va avea vizita din februarie a premierului israelian Benjamin Netanyahu la Washington, dacă se va pune pe tapet printre altele, problema sensibilă a mutării ambasadei SUA la Ierusalim.

În ceea ce privește starea Americii, (ca orice președinte american el a câștigat alegerile datorită politicii interne) Trump a zugrăvit în fața celor 250.000 de ascultători, mult mai puțini decât la discursul de inaugurare a oricărui alt președinte din ultimul timp, o imagine sumbră. Șomaj, criminalitate, droguri, nesiguranță, pe care el le va rezolva tot prin lozinca ”America first”. Toate acestea există dar – și aici Trump a mințit – tendința din ultimii opt ani este descrescătoare la toate aceste capitole. Astfel, șomajul este de 4 la sută, cea mai mică rată din ultimii ani. Numai că situația este inegală. Există un șomaj endemic în zonele unde a funcționat puternica industrie auto și industria metalurgică, de unde s-a recrutat o parte substanțială a alegătorilor lui Trump. Ei sunt victimele globalizării, sunt cei lăsați fără muncă deoarece industriile au fost mutate în țări unde forța de muncă este mai ieftină și Trump este decis să ia măsuri chiar dure pentru a le readuce în Statele Unite. Care va fi rezultatul, în ce măsură produsele fabricate în SUA vor putea concura cele mai ieftine din zonele asiatice, se va vedea pe parcurs. Este posibil ca această măsură să determine o reducere a cererii, deci pierderi masive în economie.  Nu știm dacă renegocierea acordurilor NAFTA sau retragerea din Acordul transpacific vor compensa măsurile protecționiste susținute de el.

Trump s-a ridicat împotriva elitismului politic, a conducerii Americii de către un grup mic de la Washington și a declarat că puterea va fi dată înapoi poporului. Este demagogie pură, chiar sistemul politic american este constituit în așa fel ca țara să fie condusă de o anumită structură, aleasă democratic, de care s-a bucurat și Trump. De menționat, în treacăt, că el nici măcar nu a devenit președinte de pe urma votului popular, câștigat de Hillary Clinton.

În cei opt ani de mandat, președintele Obama a făcut multe greșeli, mai ales în politica externă, dar aceasta nu a însemnat că America și-a pierdut din prestigiul ei, că nu a rămas cel mai puternic stat din lume, că popoarele nu au văzut în ea garantul unor libertăți și drepturi democratice, de aceea, personal nu văd rațiunea celeilalte lozinci: să recâștigăm măreția Americii.

Adevărul este că de ceea ce se tem americanii care nu l-au votat pe Trump este autoritarismul de care dă dovadă, minimalizarea într-un fel a unor drepturi democratice,cele ale femeilor, minorităților, cele sociale. Demonstrațiile din Washington care au adunat un milion de oameni, majoritatea femei, din New York, din alte mari orașe americane și din marile capitale ale lumii arată că americanii, crescuți de generații în spiritul democrației, sunt preocupați. Deocamdată ceea ce s-a întâmplat este un avertisment. Și Trump, oricât de încrezător se arată în ceea ce privește viitorul, este obligat să țină cont de el, chiar dacă el consideră că ziariștii reprezintă ”cea mai mincinoasă tagmă” când se pune problema prezentării politicii sale.

Eva Galambos