Stimată Eva Galambos,
Vă mulţumesc pentru traducerea scurtei mele intervenţii pt Baabel.
Am recitit intervenţia mea şi nu am reușit să găsesc nicăieri că aceasta se referă la Rusofobia occidentală, cum susţineţi Dvoastră. Cred că faceţi eroarea de a-mi transfera gândurile Dvoastră.
“Simpatia” occidentului la adresa Federaţiei Ruse este încă o dovadă a Rusofobiei acesteia. În perioada de după 1990-91 GDP-ul Federaţiei Ruse a scăzut cu 40%. Pentru a înţelege această cifră este interesant a menţiona că în perioada Marelui Război de Aparare a Patriei GDP-ul URSS s-a micşorat cu 25% În această perioadă 25 de milioane de etnici ruşi s-au gasit, peste noapte, în “străinatate”
Economia a devenit disfuncţională, deoarece diferite componente necesare fabricării produselor complexe se aflau acum în diferite ţări. Dacă la aceasta adăugăm colapsul veniturilor populaţiei – pensionarii pensionarii au fost nevoiţi să cerşească, clasa de mijloc s-a prăbuşit – tabloul nu e prea simpatic decât, eventual, pentru rusofobii tradiţionali din toate timpurile şi regimurile lor ca să-l parafrazez pe venicul conu Iancu.
Consideraţi că ideea complexului militar industrial este o marotă preluată din socialism” Pentru prima dată pericolul complexului militar industrial pentru Statele Unite a fost articulat în discursul de adio a preşedintelui Dwight Eisenhower care numai de socialism nu putea fi acuzat.
Vă referiţi la agresivitatea regimului Putin şi aduceţi ca dovezi Georgia şi Ucraina.
În cazul Georgiei
Trebuie să vă informez că între triburile caucaziene era şi este o continuă duşmănie. Osetia de Sud şi Abhazia au fost incorporate în Georgia – ele erau formaţii independente – prin decizia lui Stalin. Odată cu desfiinţarea URSS toate vechile duşmănii tribale s-au reaprins – spre simpatia rusofobilor de pretutindeni. Aceste două triburi şi-au anunţat secesiunea de Georgia ceea ce a creat o stare de război şi a cerut intervenţia organelor internaţionale şi detaşarea unor unităţi împuternicite de acestea pentru apărarea pacii.
La o săptămână dupa vizita secretarului de stat US Condolizza Rice, preşedintele Georgiei, Shakashvilli, un avocat american de origine georgiană decidea că unificarea teritoriului trebuie făcută cu orice preţ şi trimite unităţi militare în Osetia care ucid zece soldaţi ruşi din forţele de menţinere a păcii şi bombardează capitala Osetiei care cere ajutorul Rusiei. În prezent Shakashvilli este sub urmărire pentru crime, conform unui mandat internaţional emis de guvernul Georgiei.
Sigur „simpatizanţii Rusei” au găsit Rusia vinovată, dar doi observatori OSCE au confirmat varianta rusească. Una din învinuirile aduse Rusei este că a emis paşapoarte ruseşti cetăţenilor Osetiei şi Abhaziei, exact ce face România în Moldova şi Ungaria în Romania. Dar aici acţionează “valorile democratice”, iar în Rusia „agresivitatea lui Putin”.
În ceea ce priveşte Ucraina.
În Ucraina a avut loc o lovitura de stat care l-a obligat pe președintele ales să plece, contrar unei garanţii – semnată de miniştrii de externe ai Poloniei, Franţei şi Germaniei – de a menţine orânduirea democratică în Ucraina. Discuţia la telefon intre Victoria Nueland, asistenta secretarului de stat US şi ambasadorul US din Kiev, care a fost confirmată şi publicată, ilustrează cum acestia doi făceau lista guvernului din Maidan.
La obiecţiunea ambasadorului, care a arătat că EU a dorit menţinerea guvernului legal ales, Doamna Neuland a răspuns: „Fuck Europe”. Asta ca să ştim unde stătea Europa în gândurile lui Obama şi Clinton. În timpul Maidanului, Victoria Neuland a fost filmată împărţind biscuiţi în Piaţa Maidanului. Mai mult, la câteva zile după asta, descindea la Kiev directorul CIA, Brennan. Desigur cu intenţii absolut democratice. Oare cine intervenea în alegerile altora??
Atacul US şi povestea cu armele de distrugere în masă din Irak care a avut drept moartea a peste 100.000 de irakieni şi 5000 de americani bineînțeles că nu este o crimă de război, ci un act de pace.
Bombardarea a 78 de zile şi nopţi a Serbiei,de catre US, în timpul administraţiei Clinton nu este o crima de război, ci un act de binefacere în urma căruia au murit sute de cetăţeni sârbi, au fost distruse podurile de peste Dunăre şi multe clădiri civile şi publice. Un adevărat act de caritate. Kosovo, un teritoriu sârbesc sub dictat american este declarat stat independent şi, ca prin minune, este construită o bază americană cu capacitate de 7200.
Republica Autonomă Crimeea, populată de etnici ruşi, are o istorie complicată şi, în urma unui act administrativ, s-a trezit în RSS Ucraina în 1954, când asta nu însemna mare lucru. Ca urmare a destrămării URSS aceşti cetăţeni s-au trezit în Ucraina şi Flota Rusă de la Sevastopol, la fel. Vă îndemn să studiaţi istoria cuceriri Crimeii de Imperiul Rus. Cetăţenii din Republica Autonomă Crimeea au vrut să-şi exerseze dreptul la autodeterminare, garantat de statutul ONU, deja în 1995, dar serviciile speciale ucrainene i-au împiedicat. În 2014 cetăţenii Crimeii au votat şi au cerut în proporţie de 87% alipirea la mama Rusie. Voinţa electoratului a fost luata în considerare de Duma şi Crimeea a revenit la locul ei. De atunci numeroase companii de sondaje ucrainene, occidentale şi ruseşti au confirmat numerele exprimate de electoratul Republici Autonome Crimeea. Nu a murit nimeni. „Democraţii maidanezi” au pornit imediat o campanie de eradicare a limbii ruse din Ucraina. Iulia Timoshenko cere a „eliminarea cu arme nucleare”, a vorbitorilor de limba rusă Bandiţi fascisti care au săvârşit crime de război şi masacre ale populaţiei poloneze, evreieşti şi ruseşti, precum Stepan Bandera şi ofiţerul SS Suskevici, sunt declaraţi eroi naţionali decoraţi, post mortem. S-au denumit străzi după ei şi li s-au ridicat statui. Populaţia vorbitoare de limba rusă s-a împotrivit acestei “democraţii originale” ucrainene . Atunci „guvernul maidanez” a declanşat “operaţiunile” antiteroriste. Sunt peste 10000 de morţi: bătrani, femei, copii şi adulţi. Operaţia este dusă după modelul tipic operaţiilor criminale ale lui Bandera, cu o ferocitate caracteristică fascismului. Aş mai vrea să vă atenţionez asupra unui lucru: George Friedman, şeful firmei de informaţii particulare Straford, care a vizitat Romania de mai multe ori, a prezis scindarea Ucrainei înca în 2011 sau 2012..
Am putea continua, dar mă îndoiesc că faptele vor schimba opinii
Mai jos afirmaţi că “problema ISIS nu e chiar aşa de simplă cum crede Ivan Sipos” E o afirmaţie lipsită de conţinut, menită să sădească dubii în mintea cititorului. Presa e plină de asemenea trucuri informaţionale, care acoperă necunoştinţa subiectului, dar urmăreşte un scop politic şi ideologic.
Apoi susţineţi – fals – că Rusia a ocupat teritorii româneşti, în sec 17. Imperiul Rus s-a întins spre vest, pe seama Imperiului Otoman, în sec 18 sub Ecaterina cea Mare. Deci în sec 17, Rusia nu se întindea spre teritoriul de azi a României. În al doilea rând menţionaţi “teritorii româneşti”. Acestea au apărut de abia la sfârşitul secolului 19 când, ca urmare a Războiului Ruso-Turc a fost creat statul independent România. Moldova şi Valahia nu au fost state, ci au fost supuse Imperiului Otoman, conduse de administratori fanarioţi, până târziu. Aceştia îşi cumpărau postul de la sultan, cu bani grei, şi apoi veneau să-şi recupereze banii şi să asigure tributul către Înalta Poartă, în bani, bunuri şi copii pt. a deveni ieniceri. Dacă nu o făceau li se tăia capul.
Într-adevăr, la sfârşitul secolului 18, o armata rusă, sub comanda prinţului Potiomkin, trimisa de Ecaterina contra Porţii, ajunge la Iaşi, distruge cetăţile turceşti de la Ismail, Chilia şi Silistra. Conform descrierii istoricului englez Simon Sebag Montefiore, boierii locali l-au întâmpinat cu entuziasm pe Potiomkin. Ţarina dorea formarea unui regat al Daciei, în frunte cu Potiomkin. Acesta însă a murit la 52 de ani şi a fost înmormintat la Iaşi. Tot timpul cât trupele lui Potiomkin au staţionat în principate, aceştia nu au plătit nimic Porţii.
Dacă vă referiţi la Basarabia, la Pacea de la Bucureşti, din 1810, între Rusia şi Poartă, aceasta ceda Basarabia în favoarea Rusiei care, la rândul ei, cedează un teritoriu din Caucaz, Porţii. Menţionez încă o dată că Principatele Eomâne nu au fost state suverane niciodată.
Mai amintiţi, în trecere, de “ocupaţia” din 1944-1958. Aici din nou omiteţi să menţionaţi că trupele URSS au ajuns în România, ca urmare a agresiunii României asupra URSS, la 22 iunie 1941. Atunci un alt „mare democrat al României” şi criminal de război a pornir, alături de „Marea Germanie”, să învingă „iudeo- bolşevismul”. Armata Română a săvârşit numeroase crime, a ucis sute de mii de ruşi şi evrei, a jefuit – tramvaiul din Arad era unul demontat şi furat de la Odesa –şi pârjolit cu o ferocitate care a făcut ca Jandarmeria de câmp germană, Einsaztruppe să trimită o notă comandamentului român, asupra faptului că armata română ucide fără nici o ordin – documentul poate fi găsit la muzeul Holocaustului la Washington.
Ca urmare a acestei aventuri, alături de “marea Germanie” , România a intrat în cea mai mare catastrofă din istoria ei. La Stalingrad – unde s-a decis soarta războiului – frontul a fost spart în faţa armatei române. Aceasta şi armata lui Paulus au fost decimate. De aici Armata Sovietică a înaintat neîntrerupt până la Berlin Antonescu a înţeles că jocul e pierdut, a contramandat planurile Marelui Stat Major de deportare a evreilor, care trebuia sa inceapa la Arad –vezi cartea lui Radu Ioanid Holocaust în România. Da, Eva, acel mujic rus ne-a salvat viaţa şi astăzi justificaţi rusofobia? Conu’ Iancu ar spune “curat murdar”
Acum la partea în care vă referiţi la Dl. Goşu. Eu voi polemiza cu Dvoastră, căci el nu a răspuns scurtei mele intervenţii.
În primul rând, ideea unui atac rusesc asupra României este falsă şi lipsită de orice temei. De ce să atace Rusia România? Rusia este o ţară cu 10 fusuri orare, imensă are tot ce-i trebuie. Ce ar putea îndemna Rusia să atace România? În sec 20 România a atacat de două ori Rusia Nu văd pentru ce ar veni Rusia în România. Ah, da, pentru a distruge valorile democratice, dar – după cum menţionaţi –România are instituţii slabe. În aceste condiţii cine sunt garanţii valorilor democratice? Președintele sau primul ministru? Democraţia este garantată de instituţii puternice, cu tradiţie de democraţie, pe acestea Romania nu le-a avut niciodată şi va curge multă apă pe Dunăre, până le va construi.
După cum susţineţi că în Estonia, cu toate ca există multe întreprinderi mixte cu proprietari ruşi “ nu au putut schimba sentimentele pro-occidentale ale populaţie” Aici e o altă escrocherie ziaristică. Unde e dovada că cineva vrea să schimbe orientarea populaţiei? E un truc vechi şi nedemn.
De unde dreptul de a judeca cine e democrat şi cine nu? În Ungaria şi Polonia există guverne alese de electorat. Cu ce drept la consideraţi nedomocratice? Cine v-a urcat pe înălţimile Olimpului să predicaţi cine are şi cine nu are valori democratice? Vă asigur că Rusia are un parlament, Duma, foarte activ, că are o piaţă liberă în care poate concura oricine şi că, contrar sancţiunilor, economia Rusa creşte. Se duce o activitate intensă de a întări instituţiile democratice într-o ţară care a avut aproape 400 de ani de autocraţie. Partidul Rusia Unită a introdus alegerile preliminare, în procesul de numire de candidaţi, există o puternică acţiune anticorupţie. Da, Rusia merge încet şi sigur spre democraţie şi prosperitate. Confirm firmei KPMG, în 2030 cel mai mare GDP în Europa il va avea Rusia.
Şi acum ultima aserţiune că România trebuie să reziste unui atac rusesc 4-5 zile, până se face mobilizarea NATO. În primul rând sper că nu va fi război. Rusia are nevoie de pace pentru a-şi construii economia şi instituţiile democratice, dar dacă aventurieri de genul celor ce au pornit un război alături de „Marea Germanie” contra iudeo-bolşevismului, vor avea ticăloșia de a repeta oroarea, vă asigur că razboiul nu va dura 4 zile, ci poate patru ore. US e departe şi are două oceane ce o apără, China e şi ea mare, iar Rusia e enormă. S-ar pute ca acestea să supraveţiuască într-o neoeră de piatră, dar Europa cu densitatea ei de populaţie, cu baze militare străine, nu cred că va avea aceasta şansă. Aşa că lăsaţi rusofobia şi fobia de orice fel. Avem fiecare multe de făcut, de dezvoltat şi nimeni nu e excepţional sau mai presus de altul.
L’Chaim
Ivan
