Număr vizualizări 502 ori
Copil fiind și locuind într-o țară ortodoxă, nu se putea să nu fiu influențat și eu.
Ei și, uite așa, aflându-mă în vacanță la bunici, într-un frumos oraș dunărean, am văzut că majoritatea vecinilor vopsesc ouă. Desigur, bunicii primeau și ei ouă de la vecinii cărora le dăruiseră prăjituri de Purim. Dar Mache și cu mine, buni amici, consideram că nu-i frumos să nu avem și noi propriile noastre ouă roșii. Așadar Mache, tătar, și cu mine, evreu, am luat o „hotărâre istorică”: vom vopsi și noi ouă!
Într-o zi când părinții săi erau la lucru și el rămăsese singur acasă, am cumpărat împreună douăzeci de ouă de la Alimentara din colț – pe vremea aceea în România se găseau de toate fără coadă sau cartele, acestea ar fi fost de neconceput.
Ne-am apucat de treabă acasă la Machie, am fiert ouăle și apoi le-am vopsit. Cum? Cu pulverizatorul și cu vopsea pe care am găsit-o la el în cămară. Zis și făcut. Am așezat ouăle fierte pe grătar și am suflat pe rând în pulverizator, realizând cu diferite culori tot felul de modele fistichii. Apoi le-am lăsat să se usuce în magazia de lemne.
A doua zi, foarte mândri, am arătat tuturor prietenilor din curte minunăția de ouă. Și cum toți erau amatori, am schimbat câte un ou cu o felie de cozonac.
A doua zi după „Minunea de la Ierusalim”, în curtea noastră s-a produs o altă minune: toți copiii au primit diaree și febră și părinții i-au dus la doctor. Imediat doamna doctor Bratu (care astăzi trăiește în Israel și a ajuns la vârsta venerabilă de 96 ani) a dat alarma la Sanepid considerând că este suspiciune de epidemie, mai ales că orașul era port internațional.
Analizele de sânge făcute imediat tuturor copiilor bolnavi indicau o concentrație anormală de plumb. Desigur s-a căutat sursa și s-au găsit coji de ouă care conțineau miniu de plumb, o vopsea portocalie anticorozivă la care noi am adăugat diverse alte vopsele, pentru a obține nuanțele acelea minunate de curcubeu care făceau ouăle noastre atât de deosebite.
Bineînțeles că a ieșit scandal. Toate familiile ortodoxe din curte erau extrem de supărate. Machie a fost trimis imediat cu vaporul la Babadag, la bunicii paterni, iar pe mine bunicul m-a condus urgent acasă cu trenul.
Amândoi aveam opt ani. De atunci familiile noastre au vopsit ouăle numai cu coloranți netoxici, pentru ca noi să avem cu ce ciocni.
Sărbătoare fericită tuturor!
Florentină Himelbrand
16 Comments
Ce năzdrăvănie! Mache și Florentino,ați avut cele mai curate intenții,dar miniul de plumb v-a stricat planurile.
Ce doctoriță competentă!
Adevărat
Ce frumos, exact dupa articolul ” Oua haminados”, o specialitate sefarda de Seder, Florentino ne prezinta o amintire din copilarie cu ” Oua vopsite”, de Pastele crestin ortodox.
Mi- a placut inlantuirea de idei si indemnul la prietenie:: Copii evrei, tătari, ortodoxi, toți de culturą română
Mulțumesc foarte mult!
Imediat mi-am adus aminte de Tache Ianche și Cadîr ,piesa de teatru.
O întâmplare cu ghinion făcută din necunoștiință la vârsta de 8 ani.
Dar faptul, că într-o lume mixtă etnic, copiii erau atrași de tot ce e frumos ,nu e de mirare .
Povestea ta ,Florentino, spune multe.
Un paște plin de culori și bucurii . Cu înțelegere între popoare.
în Timișoara evreii aduceau matzot creștinilor, iar creștinii aduceau ouă vopsite evreilor.Orașul era renumit pentru toleranța ei la diversitatea de etnii.
Felicitări !
Mulțumesc foarte mult!
Cred că acest articol senin e bine-venit în răstimpul de zbucium şi îngrijorare pe care-l traversăm. Totuşi, dincolo de întâmplarea nostimă din copilărie, tâlcul ei este mai profund. E lăudabilă dorinţa celor doi copii minoritari: musulman şi evreu, de a convieţui cu copiii creştini, dar buna convieţuire e fragilă ca un ou. Trebuie ocrotită şi tratată cu multă prudenţă şi grijă. Trebuie verificate ustensilele şi vopselele, la propriu şi la figurat… E posibil ca cei doi puşti plini de bunăvoinţă, pedepsiţi pentru isprava lor, să fi stârnit cleveteli cum că ar fi vrut să-şi otrăvească colegii de joacă… Sper, totuşi, că până la urmă, lucrurile s-au lămurit şi încrederea s-a restabilit, iar în vacanţa următoare s-au regăsit cu toţii în bună înţelegere.
Până la vacanța de vară au uitat toți – copii și părinți. Mulțumesc foarte mult!
Florentino, mă bucur întâi şi-ntâi că liniştea încă fragilă, care s-a aşternut şi pe locurile tale de lângă Haifa, ţi-a dat acel respiro, necesar uneori, pentru a transforma amintirile în povestiri. Eraţi doi prieteni plini de iniţiativă şi inventivitate, care din păcate s-a soldat cu ceva necaz, dar totul e bine când se termină cu bine.
Şi eu am participat o dată la vopsire de ouă, fiind într-o perioadă de Paşte ortodox la prietena mea din anii facultăţii D.C., locuitoare a oraşului port la mare. Ea a fost însă principala autoare şi eu ajutorul dedicat. În acel an de paştele ortodox am mâncat la sora ei, tot matematiciană, drob de miel, una din delicatesele sărbătorii de Paşte.
Să sperăm, în zile mai sigure şi mai liniştite.
Si sarbatori pascale fericite in liniste si belsug celor de rit ortodox, care le vor sarbatori in curand, cu oua colorate, cozonac si amintiri placute !!
Mulțumesc foarte mult!
Noi spunem aici: să nu-ți faci chip cioplit!
La asta se adaugă: să nu-ți faci singur ouă vopsite!!!
Sărbători fericite tuturor care sărbătoresc Paștele la sfârșitul acestei săptămâni
GbM
A fost o pățanie total neintenționată, rețin cum cei doi împricinați au fost urgent exilați cu vapor și tren 🙂 De unde ne amintim că exilul a fost întotdeauna o pedeapsă.
Simpatică amintire, mulțumesc de urare!
Mulțumesc foarte mult!
Eu zic că ați avut mai mult noroc decât minte, pentru că intoxicația cu plumb poate produce daune ireversibile. În zilele noastre este de neimaginat ca niște copii de opt ani să rămână ore întregi nesupravegheați.
Te felicit draga Flotentino pentru imaginatie si indeminare. Pentru copii
de 8 ani, tu si Mache, cu totul surprizator cum ati reusit sa vopsiti oua atit de artistic.
Ati avut totusi noroc cá s- a descoperit repede intoxicatia si nu a fost nici o fatalitate priintre ceilalti copii.
Ati primit si o felie de cozonac drept recompensa.
Recunosc ca imi plac schitele tale ( aceasta nu de fictiune, cred) pentru ca imbina rīs cu plīns,
Adevarata Dramã traita la 8 ani!
Mulțumesc foarte mult!