Asasinarea  prim ministrului israelian  Itzak Rabin în 1995 a fost o mare pierdere pentru  Israel şi o tragedie personală  pentru Leah Rabin, care se va stinge 5 ani mai târziu . În zorii vieţii, în copilărie, la vârsta de 5 ani, Leah beneficia de decizia înțeleapta a tatălui ei care, în 1933, a doua zi după venirea lui Hitler la putere, a început pregătirile familiei pentru a părăsi Germania. (“eu nu rămân într-o ţară care va fi condusă de un lunatic“). Decizia înțeleaptă a fost luată pentru că a putut să vadă şi apoi să aprecieze în mod realist viitorul familiei sale într-o  Germanie în care Răul se extindea cu repeziciune. Aceasta e o problema de bază pentru omul de rând: să poată aprecia corect starea societății în care trăiește, să vadă la nevoie încă de departe apropierea Răului; pentru aceasta omul de rând are nevoie de o presă liberă de free speech, pentru că aceasta constituie prima lui linie de apărare împotriva Raului .

In Statele Unite free speech este garantat de primul amendament al Constituției; la acest amendament se referă toţi  cei care văd că libertatea de exprimare este tot mai limitată în S.U.A.

Să luam un caz spre exemplificare: în mai 2017, un vorbitor conservator Milo Yanaopulos a fost împiedicat să ia cuvântul la prestigioasa universitate Berkeley, California, de grupuri de studenți turbulenți. Mrs. Blocker (associate professor ) a comentat evenimentul în felul următor : „protestatarii au fost bine organizați şi au fost foarte eficienți… ei au atacat proprietăţi, dar într-un mod limitat, numai atât, cât să obțină din partea conducerii universităţii  anularea evenimentului  (discursul lui M.Y. ) şi având grijă ca nimeni din mulțime să nu fie rănit“. În realitate acţionându-se huliganic, proprietăţi au fost distruse / vandalizate (peste $100.000 pagube), studenți  considerați a fi alături de partea adversă au fost loviți, stropiți cu pepper spray. Pe scurt, discursul nu a fost ținut iar vandalii nu au fost pedepsiți .

Din păcate, acest caz semnificativ  nu este un izolat în universităţile americane. Având în vedere că în universităţi majoritatea covârșitoare a administratorilor şi a cadrelor didactice  este de orientare liberală, de stânga, e de așteptat ca şi atmosfera în campus, studenții să aibă aceeaşi orientare, chiar dacă e vorba de un procentaj mai mic; singura explicație a opoziției violente faţă de un oratorul, care nici măcar n-a deschis gura, este teama de adevăr – să mai aduc argumentul că daca cumva în trecut oratorul  ar fi spus lucruri considerate  deosebit de ofensive, de către un segment al populatiei, aceasta în mod sigur l-ar fi adus în faţa justitiei . Eu consider că free speech trebuie să aibă anumite limite, așa cum trebuie să aibă limite acțiunile unei persoane în cadrul societății , dar trebuie sa fie free pentru oricine .

Ceeace se întâmplă în campusuri este simptomul vizibil al unei crize mult mai profunde. Free speech este în pericol datorită extinderii pe scară naţională a unei culturi care legitimează suprimarea  unui discurs care, eventual, ar putea stârni obiecţii  din partea unui  segment, în general intolerant, al populației. Fenomenul acesta la scara naţională vine în ajutorul Răului, a cărui strategie e simplă: pentru a cuceri o societate trebuie, în primul rând, răpită posibilitatea membrilor ei de a înțelege ce se petrece, posibilitate favorizată de free speech. Din fericire societatea americană încă mai dispune de resursele necesare pentru a lupta împotriva acestui fenomen. Întrebarea legitimă care se pune este “va avea voinţa necesară ? “.

Înstăpânirea Răului  poate pune în faţa unora  aceleaşi alternative ca cea pusă în faţa familiei lui Leah cu aproape un secol în urmă: fuga . Însă apare o problemă  – fiind cu toții în același global village ,  alternativa  externă  ar putea dispărea Free speech  ne ajută să identificăm Răul din timp pentru a putea lupta împotriva lui, înainte de a fi prea târziu .

Ivan Klein