După terminarea facultății de medicină, mi-am satisfăcut stagiul militar timp de patru luni la Focșani, județul Vrancea. Am sosit la cazarmă undeva la sfârșitul lunii octombrie 1973. Ofițerul comandant al companiei, locotenentul Anghel, era un bărbat foarte tânăr {abia terminase școala de ofițeri}, cu o figură severă, uniforma stătea impecabil pe el, arăta ca într-o poză dintr-o revista militară.
În timpul instrucțiilor era foarte sever, însă în pauze se întreținea cu noi, prietenos. Într-o zi Compania Nr. 1 cu care eram în același batalion, a întârziat de la gimnastica de înviorare şi tot batalionul a fost pedepsit să facă instrucție şi în timpul orei de odihnă de după-masa. Instrucția însemna marş cu măştile de gaze pe faţă. Locotenentul Anghel ne-a oprit să îmbrăcăm măştile si ne-a spus :
„Voi nu sunteți de vină ,compania alăturată să-şi efectueze pedeapsa, voi sunteți în repaus” şi astfel am petrecut o după-masă plăcută.
Într-una din seri, în timp ce mergeam în grup la film, locotenentul m-a chemat la el, mi-a arătat un gunoier şi m-a întrebat:
– Ai mai văzut în viaţa ta un gunoier evreu?” Nu i-am raspuns. „Omul pe care-l vezi ducând gunoiul e evreu”. Mi-a făcut impresia c-ar mai fi vrut să-mi spună ceva, dar n-a mai continuat. După ceva vreme, în timpul unui prânz, după o discuţie a cărui subiect nu mi-l mai amintesc, un coleg din București a strigat către mine: „Evreu împuţit ce eşti!” N-am putut să mă controlez şi i-am tras o palmă. Colegii mei au rămas uluiţi, dar eu m-am calmat. În aceeaşi zi locotenentul mi-a ordonat să mă prezint la cabinetul lui. „Elev Schwartz, toate abaterile disciplinare din cadrul armatei, inclusiv manifestările şovine, se pedepsesc conform regulamentului în vigoare. Pedepsele nu se aplică în mod individual şi violent, așa cum ai procedat dumneata. Pentru fapta care ai comis-o eşti sancţionat cu două zile de arest, adică am ajuns la „bulău” , cum îi spuneam noi, militarii. Locotenentul Anghel a închis cu grijă uşa şi mi-a spus : „Îţi promit că-l vom pedepsi şi pe elevul Pârău (cel pe care l-am pălmuit), cu aceeași pedeapsă ca şi a dumitale”. Peste două ore elevul Pârău a aparut şi el la arest…
S-au dus cele patru luni, iarăşi civili şi liberi. Unul dintre colegii mei din companie l-a rugat pe ofițerul de serviciu să-l cheme la poartă pe locotenentul Anghel, voiam să ne luăm rămas bun şi să-i mulţumim pentru omenia lui. De asta data nu avea expresia lui severă, ci zâmbea. Şi-a luat rămas bun de la fiecare dintre noi. Îmi amintesc şi acum de cuvintele lui : Succes. Îţi doresc sa nu mai ai ocazii în care să fii nevoit să pălmuieşti pe cineva. Drum bun doctore Schwartz!
Dr. Andrei Schwartz , 09/01/ 2018
