Nu pot spune că Traian Băsescu se află printre oamenii mei politici preferați, cu toate că am apreciat calitățile lui de primar când a modernizat linia tramvaiului 41 și a curățat Bucureștiul de câinii vagabonzi (chiar dacă mijloacele folosite ar fi putut fi mai blânde). Dar aproape că am aplaudat cele scrise de el pe Facebook în legătură cu negândita și iraționala decizie luată de Liviu Dragnea (în ce calitate?) de a muta ambasada română din Tel Aviv la Ierusalim.  Băsescu a arătat clar consecințele  și sunt de acord cu ele: pierderea rezultatelor unei activități diplomatice duse de România timp de 70 de ani, prin care țara noastră a câștigat un prestigiu rar întâlnit printre statele lumii în cadrul procesului de pace în Orientul Mijlociu. Chiar dacă în ultimii ani România nu a mai avut, din păcate, vreo inițiativă diplomatică (nu numai în Orient, în nici un alt domeniu), prestigiul obținut de-alungul anilor s-a păstrat. Relațiile României cu Israelul sunt excelente și erau bune și cu Autoritatea Palestiniană și cu țările arabe în general. Inițiativa, absolut pripită și negândită cu privire la consecințe, aruncată pe piața relațiilor internaționale, a subminat toate acestea.

Ambasada României din Tel Aviv

Să fie clar: nu sunt și nu pot fi împotriva declarării Ierusalimului drept capitală a Israelului, deocamdată cel puțin a Ierusalimului de Vest, iar dacă vorbim de Orașul Vechi care se găsește în partea de est, există o îndelungată istorie în context evreiesc, tot așa cum există o istorie în context creștin și musulman. Nici unul dintre cele trei culte nu o poate revendica în exclusivitate, așa cum a încercat să facă Autoritatea Palestiniană și așa cum s-au adoptat niște rezoluții aberante în cadrul UNESCO. Dar problema trebuie discutată, negociată, părțile israeliană și palestiniană trebuie să facă niște compromisuri și să ajungă la o înțelegere. Este adevărat, aceste negocieri, de fapt toate legate de pacea din Orientul Mijlociu, stagnează de vreun deceniu și deocamdată, în condițiile actuale din regiune, nici nu se întrevede vreun progres. Dar aceasta nu înseamnă că lucrurile trebuie forțate.

Știm că argumentele președintelui Trump de justificare a mutării ambasadei erau adresate alegătorilor americani. De altfel, singura consecință de până acum a fost activizarea protestelor palestiniene, absolut în defavoarea Israelului și recâștigarea prin aceasta a influenței Hamas, organizație teroristă care era în pierdere de viteză în Gaza. Datorită măsurii luate de Statele Unite, a renăscut.

Ce avantaje va câștiga România în urma intenției de a urma exemplul american? Este clar că Dragnea, autorul moral al inițiativei, nu știe nimic despre complexitatea politicii externe (și de unde era să știe, deocamdată Teleormanul nu a ajuns o țară) și crede că aceste lucruri se negociază ca la piață: dau ceva și capăt ceva. Poate că, într-adevăr, vom căpăta ceva, dar acel ceva nu va fi de bine. Am arătat mai sus: relațiile noastre cu Israelul sunt foarte bune, cu SUA avem un parteneriat strategic. În schimb, putem să ne așteptăm la deteriorarea relațiilor cu țările arabe. Nu-mi place să prevăd scenarii catastrofale, dar până acum România a fost ferită de atentate teroriste, de activitatea unor astfel de organizații (parțial și datorită muncii duse de mult hulitul SRI, acel ”stat paralel” care a urmărit și a expulzat cu multă discreție zeci de persoane suspectate de activități de recrutare pentru rețele teroriste). Este posibil ca acest statu quo să nu mai funcționeze.

Apoi, o altă problemă de care domnul Dragnea et company (dacă există așa ceva) nu a ținut cont: calitatea noastră de membu al UE. Știm că UE a adoptat poziția de negocieri care să stabilească statutul final al Ierusalimului. Teoretic, statele membre urmează politica Uniunii. Desigur, nu este obligatoriu. România s-a abținut de la vot în ONU când SUA au fost condamnate din cauza deciziei de a-și muta ambasada. Dar de-aici până a sfida complet politica UE este o oarecare diferență. Văd că din ce în ce mai mult, președintele PSD vrea să urmeze politica premierului ungar Viktor Orban care aproape zilnic atacă Bruxelles-ul, dar atenție, până la urmă acceptă și îndreaptă derapajele cele mai grave. Domnul Dragnea trebuie să vadă că, mai ales acum, după alegeri, guvernul Orban se îndepărtează de la conceptele democratice, provocând demonstrații la care au participat zeci de mii de maghiari. Da, și Orban zice, cum se zice la noi ”mâna lui Soros”, ceea ce este absurd, dar asta este o altă problemă.

În sfârșit și poate că aceasta va fi salvarea noastră: atributele politicii externe aparțin  (deocamdată, pînă la noi modificări propuse de PSD-ALDE) președintelui, Klaus Iohannis, care nu a fost consultat, a declarat când zvonul s-a răspândit, că nu este de acord cu această abordare, așa cum nu a fost de acord nici ministrul de externe și  numeroși diplomați români. Poate că în cel de-al 12-lea ceas, sfatul lor va fi ascultat. Nu vom pierde prea mult dacă nu vom urma exemplul Guatemalei și Hondurasului, state care și-au manifestat intenția de a-și muta ambasadele. Ei nu au ce pierde, noi da.

Eva Galambos