Am citit cu interes articolul legat de lansarea versiunii româneşti a cărţii despre evreii din Dej şi discursul rostit de Yael Singer, nepoata autorului – Zoltán Singer.

https://baabel.ro/2018/06/in-memoria-evreilor-din-dej/

https://baabel.ro/2018/06/in-memoria-bunicului-meu-zoltan-singer/

Ambele mi-au deşteptat amintiri. În vara anului 1969 fiul nostru, Gabriel, student la  Facultatea de Medicină din Cluj, a fost repartizat să efectueze muncă patriotică la Dej, unde timp de patru săptămâni a lucrat pe un… tractor. La sfârşit de săptămână era primit cu ospitalitate în familia lui Ernő Weinberger, preşedintele de atunci al Comunităţii Evreieşti din Dej, un bun prieten al soţului meu. Aşa am avut prilejul să cunosc oraşul, să văd sinagoga şi monumentul martirilor deportaţi, creaţia sculptorului Martin Izsák care m-a impresionat, fiind primul monument public de acest gen din ţară.

Ajunsă în Israel şi vizitând-o pe verişoara mea, Susana Kalmár (n. Szmuk) din Haifa, am primit împrumut o carte rară, în limba maghiară: Volt egyszer egy Dés… Betheln, Magyarlápos, Retteg, Nagyilonda és környéke, Dés vidékéről elszármazottak Landsmannschaft [Au fost odată Dej… Beclean, Târgu Lăpuş, Reteag, Ileanda şi împrejurimi, istoria comunităţilor din zona Dejului].

Pe atunci, eu şi cu soţul meu ne petreceam iernile în Israel şi restul anului, la Oradea. Am citit cartea de mai multe ori, cu atenţie, şi la vremea întoarcerii acasă, am lăsat-o în grija fiului nostru care locuia la Beer Sheva, pentru a o returna verişoarei Susan Kalmár. Numai că lucrurile s-au precipitat şi schimbările majore intervenite în cariera sa de medic au adus în prim plan transferul său la Tel Aviv. În toiul mutării cartea despre Dej s-a rătăcit. Dat fiind că era o carte păstrată cu sfinţenie de familia Kalmár, originară din părţile Dejului, am încercat să fac rost de alta, dar nu am reuşit nicicum. Nu se mai găsea în librării şi nici în anticariate nu am dat de urma niciunui exemplar.

A trecut o vreme şi într-o seară am fost invitată la familia lui Jóska Gréda, vechi orădean, fost secretar literar la Teatrul Maghiar, devenit ziarist la Új Kelet, la Tel Aviv. Îl cunoscusem mai demult, pe drumul de întoarcere din iadul deportării, la Cernăuţi şi mai apoi, în Belorusia, la Slutsk. Am depănat amintiri şi la un moment dat l-am întrebat dacă nu m-ar putea ajuta să obţin cartea despre Dej, scrisă de Zoltán Singer. Spre uimirea mea a răspuns prompt: “Cred că da”. Şi apoi s-a dus la vecinii de la acelaşi etaj şi a revenit cu o doamnă pe care mi-a prezentat-o: Trude Singer, soţia lui Zoltán Singer, autorul cărţii. Ea mi-a făcut cadou un exemplar şi astfel am putut să returnez cartea pentru care mă frământasem atâta. În acelaşi timp mi-am făcut o prietenă nouă.

Trude, originară din Bucovina, era un om deosebit de cult, inteligent, care vorbea, citea şi scria în şapte limbi, avea o bibliotecă vastă, era la curent cu noile apariţii şi călătorea mult. Şi Trude era supravieţuitoare a Holocaustului şi a descris cele trăite în deportare. Această lucrare memorialistică, pe care fiul ei, Itamar, intenţiona s-o traducă în engleză şi s-o publice într-o ediţie bilingvă, am citit-o şi eu. Din această lucrare şi din relatările lui Laci Kalmár, fiul verişoarei mele Susan – vechi prieten cu Itamar Singer, fiul lui Zoltán Singer – am aflat mai multe despre viaţa autorului cărţii despre evreii din Dej.

Zoltán Singer

În perioada interbelică, Zoltán Singer lucra la Asociaţia Naţională Evreiască, filiala Dej, şi era redactorul unui almanah întitulat Dési Új Kor (Epoca nouă), unde a publicat numeroase articole. În 1934, în calitate de responsabil la Keren Kayemet Le Israel, a fost trimis în Palestina, unde, cu aceeaşi ocazie, şi-a petrecut şi luna de miere cu tânăra lui soţie, Bella Salamon. Impresiile din aceasta călătorie le-a publicat în cadrul unui reportaj. Soţia sa şi cei doi copii minori, Itamar şi Yuval, au pierit la Auschwitz…

După război, Zoltán Singer s-a căsătorit cu Trude. Fiul a primit numele de Itamar, în memoria celui pierit la Auschwitz.

În primii ani ai comunismului din România, Zoltán Singer a fost  preşedintele Comunităţii Evreieşti din Dej şi a desfăsurat o activitate intensă în cadrul organizaţiilor sioniste. Acuzat de spionaj, şovinism şi reacţionarism, a fost arestat şi condamnat la muncă silnică la Canalul Dunării. După eliberare, în anul 1953, s-a mutat la Cluj, iar în 1958 a emigrat în Israel.

În Israel, Zoltán Singer a încercat să se afirme ca de redactor la ziarele de limbă maghiară Új Kelet, condus de Dezső Schön şi Izraeli Szemle, sub redacţia lui Arje Kaddar, Dar la ora respectivă erau prea mulţi reporteri evrei de limbă maghiară, comparativ cu numărul cititorilor. Neputând să se întreţină din munca de gazetar, în vremea cât a locuit la Holon a condus un magazin alimentar, iar mai târzu, la Tel Aviv, un restaurant unguresc numit Kis Pipa. Dar cea mai mare parte a vieţii şi a consacrat-o elaborării cărţii despre istoria evreilor din Dej.

Itamar Singer

La sosirea în Israel, fiul său, Itamar Singer, avea 12 ani. După studiile universitare la Facultatea de Istorie la Universitatea din Ierusalim, a urmat studiile postuniversitare în Germania, la Universitatea Marburg. Itamar Singer a devenit un cercetător de renume în domeniul istoriei Epocii Bronzului din sec. al XII-lea î.e.n. din Orientul Apropiat. Pentru studiul său despre istoria hitiţilor a obţinut Premiul EMET. Itamar s-a îmbolnăvit de o boală cruntă. S-a stins din viaţă la vârsta de 66 de ani, în 2012. Mama lui, Gertrude, murise în acelaşi an.

Cei doi prieteni din copilărie, Laci Kalmár şi Itamar Singer au fost despărţiţi în momentul studiilor, când primul s-a îndreptat spre SUA şi cel de al doilea spre Germania. Şi în politică au avut vederi deosebite: Itamar era de stânga şi Laci, de dreapta. S-au reîntâlnit în perioada când Itamar, grav bolnav, se trata la Spitalul Rambam din Haifa. În această primăvară, înaintea plecării la Dej, la lansarea versiunii româneşti a cărţii scrise de bunicului ei, Yael Singer (fiica lui Itamar) a cerut informaţii de la Laci Kalmár.

Acesta, ca un vechi şi devotat prieten, i-a condus pe ultimul drum atât pe Trude, cât şi pe Itamar Singer şi tot el are în păstrare arhiva de familie lăsată de Trude.

Tereza Mózes