Ȋn ultimii șase ani am fost de multe ori la Praga, unde fiul nostru a învăţat medicina la Universitatea Carol. Avusesem de ales între multe orașe europene unde învaţă tineri israelieni, numărul locurilor în învăţământul israelian fiind insuficient.

Ȋntr-o ședinţă de familie am ales Praga. Motivele sunt multiple și ţin de cultură-istorie-politică și raportul faţă de evrei și Israel. De-a lungul anilor s-a dovedit că nu ne-am înșelat. Pentru noi, în toţi acești ani, Praga s-a dovedit prietenoasă și fiolsemită. Cartierul evreiesc, vechiul cimitir evreiesc, prezenţa spiritului lui Franz Kafka, toate acestea te fac să te simţi mai aproape de casă.

Universitatea Carol din Praga

La încheierea celor șase ani de învăţătură ne-am întrunit cu toţii: absolvenţi, dascăli și părinţi, în aula Universităţii Carol – prima universitate din spaţiul european, întemeiată în 1348 de împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg.

Ȋntr-o sală impunătoare, unde tronează statuia lui Carol, s-au adunat absolvenţi din Arabia Saudită, S.U.A, Anglia, Germania, Grecia, Franţa, Israel și multe alte țări. Am simţit prietenia și solidaritatea lor, a tuturor absolvenţilor, părinţilor, dascălilor și m-am gândit că dacă toate popoarele s-ar înţelege ca acești tineri, lumea ar arăta altfel, fără războaie, teroare și inegalitate.

Stând în una din băncile amfiteatrului festiv alături de familie, am vizionat ceremonia de absolvire a Facultăţii de Medicină, care se desfășoară la fel de 500-600 de ani. O mare parte a ceremoniei a fost în limba latină. Rectorul și Decanul, îmbrăcaţi în costumele tradiţionale de catifea roșie și albastră, corpul profesoral în negru și absolvenţii în tradiţionala togă neagră. Când s-a intonat cântecul tradiţional al Almei Mater – „Gaudeamus”, am simţit o lacrimă în ochi, lucru care nu mi s-a mai întâmplat demult.

Absolvenţii facultăţii de medicină din Praga

Atât pe fiul meu Rony cât și pe mine ne pasionează istoria și politica. Ȋntr-una din nopţile de insomnie am vorbit de istoria mai recentă a Cehiei și a Cehoslovaciei. Ar fi bine să reamintim câteva momente legate și de Israel.

Ȋn 1920, fondatorul Cehoslovaciei și primul ei președinte, Tomáš Masaryk, a vizitat Galileea. Acolo un grup de evrei cehi și lituanieni au înfiinţat kibuțul “Kfar Masaryk” care-i purta numele.

Tomáš Garrigue Masaryk

Ȋn 1947 Cehoslovacia a fost una dintre cele 33 de ţări care au votat la ONU rezoluţia care a dus la înfiinţarea statului Israel.

Cehoslovacia a recunoscut imediat statul Israel, la numai patru zile după Declaraţia de independenţă a lui Ben-Gurion. Cehoslovacia a susţinut militar noul stat creat, trimițând arme luptătorilor din Războiul de Independenţă. Fără aceste transporturi de arme nu se știe care ar fi fost soarta războiului.

Ȋn 1968, când statele Pactului de la Varșovia au atacat Cehoslovacia, eram student în primii ani la Facultatea de medicină din Cluj. Ca student am simţit vântul de libertate ce venea de la Praga și am fost mândru că România nu a participat la invazie. Figura lui Dubček și evoluţia lui politică m-au urmărit de-a lungul anilor până când el a pierit într-un “accident de mașină”. Ca o curiozitate, fiul lui Dubček (care era slovac, nu ceh) este astăzi ambasadorul Slovaciei în Israel.

După 1989 Cehia a fost întotdeauna de partea Israelului în toate voturile internaţionale la ONU, UNESCO, etc. și s-a împotrivit hotărârilor unor ţări din Uniunea Europeană de a boicota produsele agricole provenite din Iudeea și Samaria (Cisiordania).

Fiul nostru ne-a povestit că de-a lungul a șase ani nu a întâlnit nicio manifestare antisemită sau antiisraeliană și că s-a simţit bine în Cehia, cu toate deosebirile de caracter și temperament dintre cele două popoare.

Tocmai terminam de scris acest articol, pe care l-aș fi numit “Mulţumesc, Cehia”, când a venit fiul nostru, Rony, tănărul medic și ne-a povestit cele ce urmează:

El tocmai s-a reîntors la Ierusalim. Logodnica lui, tot israeliană, tot studentă la medicină la Praga, în anul III, a rămas în apartamentul pe care îl închiriaseră împreună. Ȋntr-una din zile, ea s-a hotărât să pună o mezuza pe ușa de intrare a locuinţei lor. Pentru cei care nu știu, mezuza este unul din cele mai recunoscute simboluri ale unei case evreiești. Este o cutiuţă care conţine un pergament pe care sunt scrise două pasaje din Torah, din Deuteronom, printre care se află rugăciunea “Shema Ysrael“. Mezuza se fixează pe ușa de intrare și evreii o ating când intră în casă.

La câteva ore după ce logodnica fiului nostru a pus mezuza, s-a auzit soneria ușii. Un necunoscut, un localnic de 60-65 de ani, într-un pardesiu gri, a spus răspicat: “Aici e stat creștin, te rog să dai jos imediat acest obiect de pe ușă”. Fata s-a speriat, a început să plângă și i-a promis “domnului” că o va da jos. “Acum!” – a strigat bărbatul. Fata s-a conformat, a scos mezuza și a pus-o în interiorul ușii, în așa fel încât să nu se vadă de afară.

Mezuzah

Aceasta este povestea mezuzei și a Cehiei. Se pare că în orice grădină există și buruieni… Ceea ce s-a întâmplat în cartierul Vinohrady, nu ar trebui să se întâmple în Europa secolului XXI.

Johanan Vass