Bilanț de decembrie sau Între aniversări și comemorări

Mă grăbesc să prind ediția revistei Baabel!  Este ultimul număr din acest an și mă gândesc la un fel de bilanț, dar de unde să pornim și cum să-l facem? Un bilanț personal nu este genul meu sau nu aici, unul la viața politică internă, poate la agenda externă, în raportul dintre ce spun unii și ce fac alții? Oare despre ce să scriu din amalgamul de știri menite parcă să ne bage în cea mai densă ceață sau mai bine zis în bezna nopții, aceea fără pic de lumină, nici cea palidă de la vreun capăt de tunel sau canal. Aveam încă atâtea de spus și uite că anul se încheie! Mă gândeam să continui cu vreo temă lansată mai la început de an, de exemplu cu …..poate lăsați entropia și nu scoateți social democrația de pe eșicherul politic. Este nevoie de echilibru, iar balanța ar înclina într-o direcție nedorită. Lovind in partide de centru lăsați calea liberă celor care se coagulează pe extreme și stau pregătite.”[1] Asta am scris prin primăvară și tare aș vrea să continui tema, pentru că eu cred că această doctrină trebuie să ne rămână pe eșicherul politic, fără derapaje de factură nedefinită sau mai bine zis, despre care nu putem ști unde să le încadrăm și totuși va trebui să o facem, pentru că deja limbajul a scăpat de sub control sau poate nici nu a fost vreodată supus vreunui autocontrol. Cu asta voi continua în 2019, pentru că xenofobia ia o întorsătură îngrijorătoare, mai ales pentru că vine de la vârful politicii actuale.

Poate ar trebui să continui cu o altă temă, despre care am scris în noiembrie, aceea pe care am pus-o sub titlul ”Paradoxul discriminării”[2]. Serioasă temă, mai ales astăzi când se discută ”brusc și dintr-o dată” despre pactul migrării, semnat sau încă nu, de unele state, în timp ce de altele nu. Esențial este că nu a fost supus atenției publice, deși putea fi adăugat la referendumul care tot anul acesta a stârnit atâta discuție, fiind considerat de unii și o sursă de manipulare. Acest pact al migrării a fost cumva ținut secret de către întreaga clasă politică!? Iată că au și ei un consens, în afara certurilor și jignirilor din limbajul devenit agresiv. Ce face mass media!? Păi este și ea polarizată și vorbește mai ales despre nimicuri și scandaluri, dezbătând subiecte minore, în timp ce lumea întreagă fierbe în fața unor evenimente majore! De ce sunt ocolite subiectele fierbinți care alimentează îngrijorarea justificată a populației? Scriam în acest articol din noiembrie, că populația din țările care au primit migranți a avut un sentiment de frustrare în fața facilităților primite de noii veniți, dar și a salariilor mai mici cu care aceștia sunt de acord să lucreză. Asta a radicalizat populația autohtonă și a alimentat porniri xenofobe, uneori agresive împotriva migranților  veniți în țările lor. Ce vedem acum în capitale europene este valul de răspuns la radicalizare, combinat cu escaladarea creșterilor de preț al combustibilului, care va fi urmată de creșteri în lanț ale tuturor produselor și serviciilor. Am urmărit mișcările de stradă ale ”vestelor galbene” și ele reunesc o paletă diversă de grupuri sociale, ieșite în stradă din diferite motive. Aș spune că fiecare cu necazurile lui! Am văzut o pancardă între multe altele și pe ea scris ”yellow is red”, adică ”vestele galbene” reprezintă o ”mișcare roșie”. Oare ce să însemne asta? Poate nimic în difersitatea de nemulțumiri a oamenilor ieșiți în stradă.

Am mai scris în acest an și despre ”Înainte nu înseamnă înapoi”[3]  în care făceam o paralelă între noi înainte de 1989 și noi acum. Scriam că ”Am primit și eu provocarea de a vorbi despre prezent și a lăsă pentru o vreme amintirile să se odihnească. Cum poți însă vorbi doar despre ”astăzi”, fără să pornești de la un ”ieri” !?” Poate citiți sau recitiți și veți vedea actualitate pură în rândurile acelea.

Am încă de scris despre educație, subiect mereu actual și în care vedem deja rezultatele unor derapaje produse de modificările propuse de fiecare dintre miniștrii perindați pe la acest minister. Despre ce reformă a învățământului vorbim? Aceea unde ”recuperăm” rămânerile în urmă ale elevilor și asta ca să nu se folosească un cuvânt de natură ”ajutătoare”! Acea natură făcea să recupereze tineri pentru societate. Este un subiect sensibil și adevărul ar produce furtuni în suflete care au speranțe din alte direcții și nu din cea care ar produce reala recuperare pentru nevoiele societății. Greșelile de fiecare zi produc modificări serioase în viitor, atât din punct de vedere al calității procesului de învățământ, cât și al structurii acestuia. Cum să vezi rezultate, atâta vreme cât la fiecare generație se face o modificare de substanță?

Să ne întoarcem la ”aniversări și comemorări”, fiindcă suntem la ceas de bilanț. Oare ce m-a provocat să mă gândesc la acest subiect! Vorbeam de curând cu cineva despre modul cum ne funcționează gândirea! De ce ne răsar anumite idei în minte, care să fie declicul care ne trimite la un anume subiect? Uneori plecăm de undeva, dintr-un colț de amintire sau dintr-o imagine înregistrată în fugă pe retină și apoi, funcție de viteza cu care deschidem și închidem ”sertărașele” memoriei noastre, ne avântăm în micile sau mai marile noastre analize de viață.

Aniversăm evenimente de viață, cum ar fi zile de naștere, de căsătorie sau cele comune unei întregi națiuni, cum ar fi Centenarul, Ziua Națională, cu alte cuvinte, amintiri fericite sau care așa ar trebui să fie, pentru că la aniversări se cade să fim fericiți. Comemorările în schimb sunt ocazii triste, pentru că ne aduc aminte ceea ce nu trebuie să uităm și să continuăm să le cinstim cu respect. Din păcate sunt multe aceste momente în istoria mai veche sau mai recentă, momente care ne înnegurează sufletele. Uneori rămânem cu un gust amar cauzat de un ”festivism” care nu are legătură cu sentimentele sincer resimțite de oamenii care le cunosc semnificația și au fost afectați direct de evenimente tragice. Despre Holocaust am scris mult și voi mai scrie, pentru că există mai multe zile de comemorare, iar în 27 ianuarie urmează ziua internațională de comemorare a victimelor acestui grav accident al istoriei[4]. Cum am putea trece peste semnificația zilei de astăzi! La Timişoara este zi de doliu în amintirea martirilor Revoluţiei din Decembrie 1989, iar reprezentanţi ai autorităţilor locale, revoluţionari şi rude ale celor morţi participă la servicii religioase de coemmorare a victimelor, de pomenire, de depunere a coroanelor de flori în Cimitirul Eroilor[5]. Un alt eveniment tragic a fost incendiul de la Clubul Colectiv, comemorat la trei ani de la nenorociere.[6]

Aniversările spunem că sunt ocazii fericite și aș marca în câteva cuvinte Centenarul Marii Uniri. A fost prilej al unor evenimente diverse, frumoase, educative, mai ales la nivelul școlii și al populației simple și mai puțin la nivel oficial. Până ce și Ziua Națională în An Centenar a fost disputată politic. În schimb, antetul creat pentru acest prilej, cel de 100 de ani, a fost pe toate hârtiile. Ar trebui ca această ocazie centenară să fie o lecție, dar cu siguranță nu asta va fi. Sigur că nu vom fi tot noi și peste încă 100 de ani, dar ne-am  dori ca atunci să vedem o mai mare armonie. Într-un nou ”limbaj de lemn” se vorbește până la demonetizare despre ”lecții învățate”. În orice domeniu avem lecții din acestea, mai ales la nivel declarativ, pentru că în realitate aproape nimeni nu învață din experiențe anterioare, pare că o luăm mereu de la început.

Ar fi atâtea de spus la acest sfârșit de an!

Am să mai adaug un eveniment care ne atrage atenția la acest sfârșit de an. Țara noastră este în curs de preluare a Președinției rotative a Consiliului UE[7] . Vom fi într-o perioadă deloc ușoară, pentru că sunt pe ordinea de zi dosare europene și internaționale în negociere, unele sensibile. Țara noastră are o tradiție de bună mediere și negociere internațională. Mă întreb dacă ați văzut statuia lui Nicolae Titulescu în Parlamentul European[8]? Dați-mi voie să sper că bilanțul celor șase luni ce urmează să fie însoțit de respect și apreciere din partea comunității internaționale! Acest moment trebuia să consitiue un fel de ”armistițiu” în lumea noastră politică zbuciumată și totuși nu asta este! Opoziția actuală a gândit ca oportun demersul unei încercări de moțiune, cu scopul schimbării guvernului aflat în stadiu avansat de preluare a responsabilităților ce revin executivului unei țări care preia Președinția rotativă. Să ne înțelegem, nu sunt o susținătoare a guvernului. Văd și eu ca voi toți lipsurile, ezitările, faimoasa ordonanță a amnistiei și grațierii, atât de prost venită în aceste zile, dar cred că acum nu este momentul unei moțiuni care nu are șanse și arată ca un oarecare simulacru de demers ”bifat”! Ne-au scos destul unii cu rufele murdare la Bruxelles și poate ar fi momentul pentru mai multă înțelepciune, maturitate politică. Clasa politică arată ca un grup de adolescenți neliniștiți. Aș mai spune că este nepotrivit și ține de un limbaj primitiv modul în care este atacată o femeie într-o înaltă funcție publică! Cred că femeile ar putea simți oarecare solidaritate de gen, chiar dacă nu apreciază persoana. Puțină reținere în limbaj ar fi elegantă, dar pe la noi eleganța a dispărut sau stă ascunsă ca să nu pară desuetă.  Se poate critica și fără epitete urâte. Ce-ar fi să ”ieșim cu obrazul curat” în lume, dacă așa ceva se mai poate! Mi-a părut cinic și nepotrivit ca în numele opoziției să citească moțiunea tocmai o doamnă, înconjurată de bărbați! Oare ce ar trebui să înțelegem noi, femeile ? Suntem iarăși demonizate?

 

De curând, cineva mi-a spus că vorbesc prea vag și nu pun punctele pe ”i”! Oare așa să fie!? Scriu la un nivel care permite oricui să mă citească și ceea ce scriu reprezintă preocupările majorității populației. Mă exprim fără să dau nume, așa ”mai în general”, pentru că nu îmi place să particularizez lucruri ce țin de general, de grupuri de persoane și nu de indivizi. Deobicei mă refer la mine, pentru că prin raportare la mine vă invit să vă gândiți la voi, dintr-o perspectivă sau alta. Avem experiențe diferite, așteptări și dezamăgiri tot diferite, așa că a ne împărtăși gândurile nu înseamnă că ne punem viața pe o masă și nici că ne dorim să fim disecați de alții, îndeobște necunoscuți și nechemați. Ne dorim pur și simplu să comunicăm cu semenii, să ne exprimăm. Pe mine nu mă caracterizează ”las să-mi fie mie bine” în tăcerea mea, pentru că eu cred că liniștea poate fi considerată și o acceptare a tot ce este nesănătos în jur. Asta nu înseamnă că nu știu să accept acea disciplină de echipă, dar nu o confund cu o ”unitate de monolit”, aceea de tristă amintire, în care suntem de acord cu totul apriori, în care greșeli nu există, păreri nu există, de fapt nimic nu există! În 1990 și pentru mine mult după aceea, am avut speranța unei schimbări de mentalitate și așezarea noastră în drepte valori, așa cum a fost de multe ori în istorie. Se pare însă că cetățeanul are grija zilei de azi și nu timp să vadă cum concepțiile depășite și nesănătoase de acum 2-3 secole se revigorează.

Sper ca cititorul să mă fi urmărit în logica pe care am urmat-o, dar nu mi-aș dori să fiți întru totul de acord cu ce am spus! De asta aștept mereu gândurile și părerile cititorilor.

 

Serena Adler, 17 decembrie 2018

[1] https://baabel.ro/2018/05/politica-noastra/

[2] https://baabel.ro/2018/11/paradoxul-discriminarii/

[3] https://baabel.ro/2018/08/inainte-nu-inseamna-inapoi/

[4] https://www.mediafax.ro/externe/ziua-internationala-de-comemorare-a-victimelor-holocaustului-secretarul-general-al-onu-cu-totii-avem-responsabilitatea-sa-actionam-rapid-clar-si-decisiv-impotriva-rasismului-si-a-violentei-16961138

[5] https://www.mediafax.ro/social/zi-de-doliu-la-timisoara-in-amintirea-martirilor-revolutiei-ruda-unei-victime-nu-a-meritat-sacrificiul-17788584

[6] http://www.ziare.com/stiri/incendiu-club-colectiv/3-ani-de-la-colectiv-victimele-tragediei-sunt-comemorate-prin-marsul-chitarelor-1536103

[7] https://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/presidency-council-eu/

[8] https://www.mediafax.ro/politic/bustul-lui-nicolae-titulescu-a-fost-dezvelit-in-parlamentul-european-11739115

4 Comments

  • Adolf Damideanua commented on December 27, 2018 Reply

    ” Un necunoscut și nechemat”
    ========================n
    Din bilanțul anului nu pot lipsii două evenimente (Chiari dacă Dv. ați scris sau nu despre ele)

    -Condamnarea DE NEJUSTIFICAT a României la U. E (.și cu votul unor europarlamentari români)
    -Răbufnirea antisemită a cuplul Iohanis-Orban (”…NIȘTE EVREI, ÎNALTĂ TRĂDARE) Mie Supravețuitor al Holocaustului,acest fapt mi-a dat și-mi dă fiori..

    • Serena commented on December 29, 2018 Reply

      Poate necunoscut, dar nechemat nu este nimeni! Este drept că prefer să știu cu cine vorbesc, dar asta nu schimbă ce vreau să spun. Ar fi multe de pus într-un bilanț, dar nu mi-am propus o retrospectivă a anului și în niciun caz una politică, ceea ce am și scris. Sunt doar spicuiri, așa cum au venit ele. Vă mulțumesc că ați citit!

  • Serena commented on December 20, 2018 Reply

    Mada dragă, mulțumesc cu adâncă plecăciune! Sunt adevărurile noastre simple, așa cum le simțim mulți și de a caror bună credințâ ar trebui să țină seama clasa politică. Să ne dorim mai bine! Mulțumesc tuturor celor care mă încurajează să scriu!

  • Smaranda Mada Livescu commented on December 20, 2018 Reply

    Felicitari pentru rationament cuvinte si claritate. In tot ce ai scris suntem noi. Oglinda Românului si a Romanieu. Prin filtrul tau de om educat si multilatral ganditor. Nepărtinitor asumandu si riscurile vocii adevarate. Multumiri pentru ca am ajuns sa citim si o adtfel de trecere in revista, Setena. La cat mai multe scrise. Cu afectiune Smaranda Mada

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *