Cea mai recentă carte publicată de Madeleine Davidsohn – A patra fiică, Editura Hasefer 2019 – deapănă poveşti din viaţa evreilor români, petrecute în prima jumătate a veacului XX. Poveşti despre prigoană, teroare, război şi deportarea în Transnistria, despre moarte şi supravieţuire. Poveşti despre iubire, despre familie, despre nădejde şi deznădejde, despre despărţiri sfâşietoare şi întâlniri miraculoase, despre bogăţie şi scăpătare, libertate şi temniţă, pe care le urmărim cu emoţie, alături de eroina principală.

După război şi moartea timpurie a mamei, Lora, fiica mezină –  cea de a patra – a unui negustor-tapiţer dintr-un orăşel din nordul Moldovei, este adoptată de un unchi înstărit, din Capitală,  care-i schimbă nu numai viaţa, ci şi numele. Lora devine Mira (de la Mirabella) şi începe o existenţă senină şi îndestulată în buricul Bucureştiului. Curând, însă, odată cu instalarea regimului comunist, eleva isteaţă şi iubitoare de lectură se va confrunta cu grijile, nesiguranţa şi sărăcia, dar în acelaşi timp va căpăta o moştenire preţioasă. Va deveni legatara frânturilor de amintiri ale înaintaşilor ei, destăinuite în scrisori, pe petice de hârtie mototolită şi îngălbenită sau în caiete tăinuite care cuprind manuscrisul unui roman, primite sau descoperite pe căi întortocheate şi misterioase.

Crâmpeiele poveştilor ajunse la cunoştinţa Lorei-Mira sunt suprapuse, îmbinate şi chiar cuibărite unele în altele,  dar – datorită măiestriei de condeier a Madeleinei Davidsohn, autoare a peste zece volume – nu se amestecă şi nu se încâlcesc, ci alcătuiesc o frescă a lumii evreieşti din România zbuciumatului veac XX,  populată cu personaje din toate straturile sociale care-şi caută rostul şi fericirea, se străduiesc din răsputeri să păstreze tradiţia şi să-şi făurească un viitor mai bun, dar nu pot ţine piept furtunii necruţătoare a istoriei care le spulberă existenţa măruntă, mai întâi în timpul războiului şi deportării în Transnistria şi, mai apoi, în anii dictaturii proletariatului.

Şi totuşi – ca de atâtea ori în istoria evreilor – apar şi miracolele, întâlnirile salvatoare, răscrucile norocoase care, în final,  deschid larg ferestrele speranţei pentru cea de a patra fiică ce-şi va făuri un viitor în Ţara Veche-Nouă.

La sfârşitul romanului frânturile de poveste se încheagă şi misterele se dezleagă, fiecare element aparent disparat căpătându-şi locul în structura bine articulată, construită cu profesionalism, de Madeleine Davidsohn.

Cartea, care se citeşte cu sufletul la gură, are toate ingredientele unui roman de succes cu situaţii limită şi personaje puternice, bine conturate.

Citind cartea m-am identificat cu eroina principală Lora-Mira, aşa cum cred că se va întâmpla cu mulţi dintre cei care vor parcurge romanul Madeleinei Davidsohn întrucât fiecare familie evreiască de pe aceste meleaguri îşi poate reconstitui istoria zbuciumată, frântă şi spulberată în veacul XX, doar din crâmpeiele de poveşti păstrate pe căi misterioase şi întortocheate.

Andrea Ghiţă