Într-o casă aflată într-o zonă rurală a statului Texas, o femeie ridică receptorul și sună la Poliție: “Sunt în casă cu doi copii. Cineva încearcă să forțeze ușa. Încarc arma… Bum, bum… Unul e mort, celălalt a fugit.“ (La casele izolate din zonele rurale, ușa de intrare sau geamurile nu oferă practic nicio protecție față de răufăcători.) Femeia nu a fost învinuită de omor. E drept că în diverse state americane există legi diferite privind riposta, legitima apărare.

Eu sunt categoric în favoarea dreptului de a avea armă, drept înscris în Constituția americană. Indiscutabil acest drept aduce și aspectul negativ de folosire a armei cu intenții rele. Ideea de a interzice armele de foc e prea radicală pentru americani și evident inaplicabilă, căci ar însemna ca numai răii să aibă arme, ei fiind cei care au de obicei arme neînregistrate. Unele limitări se pot face, de exemplu să nu se vândă arme automate, să nu se dea arme decât după o verificare riguroasă a profilului cumpărătorului (psihologic instabil, trecut violent, etc.) .Măsurile de acest fel pot da unele rezultate, dar nu oferă garanția unui viitor fără masacre de genul celor trei care au avut loc în Texas în luna august a acestui an. De aceste atacuri armate încearcă să se ocupe Congresul. Ele au fost intens mediatizate, deși reprezintă o picătură în oceanul de crime care se petrec anual în S.U.A. Cum se spune în istorie “moartea unui om e o tragedie, moartea unui milion e o statistică”. (De fapt posesia armelor de foc nu este o condiție sine qua non pentru omoruri, ajunge un cuțit, un ciocan – vezi copiii de școală / grădiniță atacați în repetate rânduri în China).

***

O femeie oarecare spunea: “Eu nu fac copii, nu vreau să contribui la suprapopulație“ Evident că femeia nu are simțul proporțiilor dacă crede că prin asta realizează ceva. Este ca și cum te-ai aștepta ca o picătură de apă să aducă o creștere sesizabilă a nivelului oceanului.

Nu doresc să particip la polemica legată de influența activității umane asupra schimbărilor climatice, dar cred că nu există practic nicio posibilitate de a reduce sau de a modifica activitatea umană într-un interval de timp rezonabil. Statele în curs de dezvoltare vor continua să-și extindă activitatea industrială, utilizând tehnologii poluante (nu-și pot permite altele mai avansate), vor continua defrișări în vederea măririi terenului agricol (efectuate prin incendieri care elimină gaze de ardere în atmosferă, totodată reducând vegetația capabilă să absoarbă bioxidul de carbon și să creeze oxigen). Pe de altă parte statele dezvoltate, care dispun de tehnologii avansate și mai puțin poluante, nu le pot implementa deoarece politicienii nu vor să-și riște posturile cu măsuri care ar duce la scăderea nivelului de trai. În consecință discuțiile continuă, politicienii își manifestă interesul pentru problemele mondiale, dar nu riscă nimic, pentru că nu se face nimic. Din când în când politicienii iau bani de la buget și își promovează imaginea proprie, subvenționând proiecte foarte avansate, care apoi se prăbușesc – realitatea decide prin intermediul eficienței economice. (Președintele Obama a subvenționat cu jumătate miliard de dolari o întreprindere californiană de energie solară, care a dat faliment după numai doi ani.) Undeva, pe o insulă pierdută în imensitatea Oceanului Pacific, s-a creat un obiectiv turistic, reclamele spunând că el este alimentat exclusiv cu energie regenerabilă și că nu produce niciun fel de poluare. Nu mă îndoiesc că este posibil, dar sunt convins că pentru a-l crea s-a folosit multă energie convențională și s-a poluat mult. Un lucru sare în ochi – avioanele necesare pentru transportul turiștilor până acolo poluează și ele destul. Iar dacă ar fi posibil de creat așa ceva pe scară largă, nu numai pentru un grup restrâns de indivizi care plătesc sume exorbitante, atunci să fie creat aici, acasă. Romanii spuneau: “Hic Rhodos, hic salta!“

***

De curând un multimilionar american a donat o sută de milioane de dolari pentru studenții la medicină ai unei universități din New York, pentru ca aceștia să nu aibă grija cheltuielilor de școlarizare ($200.000). Un simplu calcul aritmetic ne arată că 500 de viitori medici au fost favorizați. Fără a încerca să minimalizez gestul, este totuși numai o picătură față de imensa sumă datorată de foștii / viitorii studenți.

America se află într-o situație unică în ceea ce privește donațiile – nenumărați oameni se ocupă numai de distribuirea imenselor sume donate. Încercând să convertească și pe alții, un grup de miliardari americani au făcut o vizită în China, unde există peste 500.000 de milionari și mulți miliardari. Un miliardar chinez le-a răspuns: “Eu am fost sărac, mi-am văzut rudele murind de foame, eu nu donez nimic!“

***

Apa are un rol deosebit în protecția organismelor vii. Apa are proprietatea – unică se pare – de a se dilata cu scăderea temperaturii, iar gheața, cu densitate mai mică, plutește la suprafața apei lichide. Apa lichidă are densitatea cea mai mare la +4^oC. De aceea un lac îngheață la suprafață, iar la fundul lacului temperatura rămâne de +4^oC și permite supraviețuirea peștilor. O picătură de apă nu asigură protecție ori supraviețuire. E numai o picătură, nimic altceva.

Ivan Klein