Nici după cel de-al treilea tur de scrutin al alegerilor legislative israeliene situația politică din țară nu s-a clarificat. Este drept că Likudul lui Benjamin Netanyahu a obținut cele mai multe locuri, așa cum am scris în articolul precedent totuşi împreună cu aliații lui – partidele ultrareligioase – a adunat doar 58 de mandate, insuficiente pentru a forma guvernul. La rândul lor Alb-Albaștrii, formațiunea eterogenă a lui Benny Ganz, împreună cu stânga israeliană au obținut chiar mai puține mandate. Dar, lovitură de teatru: invitat de președintele Reuven Rivlin să propună un candidat cu șanse pentru a forma un guvern, Ganz a adunat 61 de susținători. El a avut atât voturile celor patru partide arabe de pe Lista comună (15 mandate), cât și ale lui Avigdor Lieberman –Yisrael Beitenu (7 mandate). De remarcat, făcând un simplu calcul matematic, că au fost deputați Alb-Albaștri care nu l-au votat pe Ganz, nemulțumiți de sprijinul Listei arabe.

În aceste condiții, președintele Rivlin l-a desemnat pe Benny Ganz, cerându-i ca într-o lună de zile să încerce să formeze un guvern, votat de majoritatea deputaților din Knesset (61). Președintele Israelului a subliniat necesitatea formării urgente a noului guvern, știind că Israelul se confruntă cu consecințele grave ale epidemiei de coronavirus, fiind necesare măsuri hotărâte și atotcuprinzăroare, luate nu de un guvern interimar, ci de unul cu drepturi depline. Chiar dacă l-a desemnat pe Ganz, Rivlin i-a invitat pe acesta și pe Netanyahu să formeze un guvern de uniune națională ca cea mai bună soluție pentru Israel. Delegații celor două formațiuni au început să negocieze, dar deocamdată fără rezultat. Blocul Alb-Albaștrilor nu acceptă condițiile puse de Netanyahu pentru funcția rotativă a premierului, respectiv ca în primii doi ani să-i revină lui această funcţie. În spatele acestei propuneri, o parte a opiniei publice israeliene vede încercarea premierului ca, în cazul în care va reveni la putere, să impună o legislație care să-l salveze, cel puțin temporar, de procesul care urmează să i se intenteze din motive de corupție. Profitând de epidemia de coronavirus, Netanyahu, prin ministrul său de justiție, a închis toate tribunalele, iar procesul lui care trebuia să înceapă pe 17 martie a fost amânat pentru luna mai.

În ce măsură va reuși în final Ganz să formeze un guvern? Șansele nu par prea mari, când printre cei 61 de susținători ai săi se află două entități cu concepții și ideologii complet opuse: Lista Arabă și Yisrael Beitenu care refuză orice colaborare cu arabii. Ar fi o minune (ori în politică așa ceva nu există), ca Ganz să găsească un numitor comun pentru a-i convinge pe aceștia să continuie să-l susțină. Deocamdată acest numitor comun este dărâmarea lui Netanyahu, pe care o doresc atât arabii cât și Avigdor Lieberman, dar un guvern care urmează să se confrunte cu probleme grave cum ar fi securitatea țării, planul de pace al lui Trump, amenințările externe, la care se adaugă acum și coronavirusul, nu se poate baza doar pe atât.

În ce măsură Lista Arabă ar putea deveni un partener de încredere? Greu de spus. Partidele arabe din Israel au sprijinit guvernul israelian în 1992 (guvernul Yitzhak Rabin) și în 1996 – Acordurile de la Oslo. Dacă cu ani în urmă mulți alegători arabi votau partidele politice israeliene, sperând de la ele îmbunătățirea condițiilor lor de trai, odată cu izbucnirea Intifadelor au considerat că pot fi reprezentați mai bine de propriile partide. Acest fapt a fost demonstrat concret la actualele alegeri când alegătorii arabi, cu o prezență de circa 70 la sută, au obţinut 15 mandate, Lista Arabă devenind a treia forță politică din Israel. Lista este compusă din patru partide, dintre care unul – Balad – este considerat un susținător al terorismului palestinian, de aici etichetarea tuturor partidelor arabe drept ”teroriste”. În programul acestor partide figurează și o serie de revendicări economice și sociale care să ducă la creșterea nivelului de trai al populației arabe, cetățeni israelieni care ar trebui să se bucure de aceleași drepturi ca ceilalți, ceea ce există pe hârtie, dar așa cum recunosc analiști israelieni – mai puțin în practică.

Să precizăm Ganz nu va forma un guvern cu reprezentanți ai Listei Arabe, el dorește doar sprijinul lor în Knesset. Dar, ca în cazul oricăror negocieri, sprijinul costă. Să nu uităm câte concesii politice a făcut Netenyahu în favoarea partidelor ultrareligioase și ce fonduri din buget le-a repartizat. Numai că în această alianță a existat un principiu comun, securitatea Israelului. Este greu de crezut că partidele arabe, în negocierile cu Alb-Albaștri, se vor limita să ceară numai concesii economice și sociale. Negocierile de pace israeliano-palestiniene, deocamdată în impas, și planul de pace al lui Donald Trump se află în atenția partidelor arabe. Mai ales cel de al doilea, în care se prevede un schimb de teritorii în favoarea viitorului stat palestinian, i-a înfuriat pe arabii israelieni care nu doresc acest lucru. Cu toate plângerile lor, justificate sau nu, preferă să rămână cetățeni israelieni.

Nu este singura problemă cu care se confruntă Ganz în strădaniile de a încropi un guvern, de-altfel minoritar. Cum îl va împăca pe Lieberman cu susținerea de către arabi a noului guvern? Ce poate să-i ofere? Cum îi va împăca pe propriii deputați, care nici ei nu agreează o astfel de soluție, mai ales în condițiile în care Israelul a devenit parțial imobilizat din cauza epidemiei care – ca  și în alte țări – va afecta economia. Benny Ganz nu se află într-o poziție de invidiat și este greu să stabilești o cale de ieșire.

Pe de altă parte dacă Ganz eșuează și Netanyahu va fi nominalizat, nici pentru el nu va fi o sarcină ușoară. L-ar salva eventualitatea unor ”trădări” din tabăra celalată, a trei deputați care să-i completeze numărul la 61. Altfel se va ajunge la ceea ce președintele Rivlin a considerat că poporul israelian nu dorește – un al patrulea tur de scrutin.

Eva Galambos