Cluj – ianuarie 1980. Violonistul israelian-francez de talie mondială Ivry Gitlis sosește la Cluj pentru un concert extraordinar de vioară, la Casa Universitarilor.

Concertul a fost într-o marţi seara; trebuiau făcute și repetiţii, dar Ivry a găsit timp să ia legătura cu tineretul evreiesc din Cluj. Unde îi putea întâlni? La Cantina evreiască de pe str. Paris. Aici a avut loc o primă întâlnire, iar după concert câţiva dintre tineri au mers la locuinţa doamnei Lily Wolheimer, văduva cunoscutului ginecolog de la Spitalul Evreiesc, Joska Wolheimer. Aici Ivry a mai dat un micro-concert.

Dacă ne gândim care era situaţia în România anilor ’80, care erau legile și regimul legăturilor cu străinii, putem să ne închipuim că lucrurile nu erau așa de simple cum ni se par astăzi.

În fotografia de mai sus, de la stânga la dreapta pe rândul doi: Marta Bein-Weiss, cunoscută muziciană, fiica vestitului pianist-acompaniator Ferdinand Weiss; Agi Vass – azi o personalitate în lumea psihiatrică din Ierusalim; Ivry Gitlis; Erika Grün – pediatră și cadru didactic la New-York, iar pe râdul întâi: D-na Lily Wolheimer, gazda întâlnirii și a micro-concertului. Ceilalți trei tineri erau studenți evrei la Cluj, îmi amintesc că veneau zilnic la cantină.

Locuitorii casei de pe strada fosta stradă Dr. Petru Groza, care auzeau Capriccio de Paganini nu știau cine e interpretul și nici faptul că el cânta pe o vioara Stradivarius din 1713.

https://www.youtube.com/watch?v=l05V0WgAJWQ

Acest Stradivarius era cel mai apropiat lucru de Gitils și purta diminutivul de Sansy – un prieten de nădejde.

Cine este de fapt acest artist simpatic, cu maniere franţuzești, dar cu un umor evreiesc-israelian, cu un fizic care seamănă izbitor cu Marc Chagall, cu părul vâlvoi, îmbrăcat modest, sportiv?

Familia lui era originară din Ucraina. De acolo părinţii au emigrat în Eretz Israel, aflată atunci sub dominaţia britanică. Ȋn 1922, la Haifa, s-a născut Itzhak Meir Gitlis, care urma să-și schimbe numele în Ivry.

Bunicul a fost hazan (cantor la sinagogă). Iar nepotul, copil-minune, muzical, a cerut la 4 ani să i se aducă o vioară, iar la 7 ani a dat primul său concert.

Cel care l-a îndemnat să meargă pe calea solisticii la vioară a fost Bronislaw Huberman, cel care a întemeiat Orchestra Filarmonică în Eretz Israel. L-a ascultat pe copilul Itzhak și i-a sfătuit pe părinţi să-l trimită în Europa pentru studii. Printre altele a învăţat la Paris și Londra, dar a luat și ore particulare cu George Enescu și Jacques Thibaud. Ajuns la Paris și mai apoi la Londra, a început o serie de concerte care l-au facut cunoscut în întreaga lume. Ȋn 1950 a concertat pentru prima oară în Statele Unite. Nemulţumit de citicile specialiștilor muzicali, nu s-a mai întors în America până în anii ’80. A fost primul violonist născut în Israel care a cântat în URSS, în anul 1955; populaţia evreiască l-a primit ca pe un simbol.

Artist multilateral, a jucat în trei filme de lung metraj; într-unul din ele a apărut alături de Yoko Ono și grupul The Dirty Mac cu John Lennon, Eric Clapton, Keith Richards și Mitch Mitchell. Filmul-concert s-a bucurat de un mare succes. A fost și un bun interpret de jazz.

A concertat până la vârsta senectuţii, atât în Europa cât și în Israel și Statele Unite.

Peste o lună Gitlis va împlini 98 de ani, dintre care peste 90 i-a petrecut pe podiumul concertelor.

Ȋnchei cu două citate ale lui Ivry Gitlis, care a transmis elevilor săi mesajul: “fiecare concert să fie unic, să nu semene unul cu celalalt” (aceeași concepţie interpretativă ca cea a lui Sergiu Celibidache, unul din marii dirijori ai secolului trecut).

A fost o mare satisfacţie pentru noi, tinerii evrei din Clujul de acum 40 de ani, să-l cunoaștem, să vorbim despre evreime și pasiunea muzicii. Gitlis ne-a spus :”Eu îmi trăiesc viaţa cu aceeași intensitate cu care cânt la vioară”.

Johanan Jànos Vass

*Fotografiile din acest articol fac parte din arhiva documentară personală a familiei Vass, 1874-2020.