Cu ce să încep? Viktor Frankl omul? Deţinutul care a petrecut trei ani în lagărele naziste? Viktor Frankl cel pe care lagărele de concentrare nu au reuşit să-l distrugă sufletește, ci l-au întărit și i-au dat credința că în orice condiții ale existenței, chiar în cele pe care nu le putem schimba, viața are un sens până în ultima clipă și pentru fiecare din noi?

Este unul din autorii pe care nu i-am citit, ci i-am studiat, cu creionul în mână, subliniind fraze în carte, chiar dacă acest lucru ”nu se face”, așa cum citesc acele cărți pe care vreau să le știu pe de rost, cum memorizez poezii ca să mi le aduc aminte la nevoie, oriunde, când viața mi se pare deodată fără sens.

De ce tocmai el? Pentru că autorul acestor cărți îmi devine tot mai apropiat, pentru că spune lucruri de care tocmai am nevoie, este un om căruia îi pot adresa oricând o întrebare și el îmi răspunde în carte. Am învățat să caut răspunsul, înțelegerea, ajutorul. Dacă l-aș fi întâlnit în viață, știu că și-ar fi luat timp să mă asculte, să-mi întindă mâna. Așa era el.

De 45 de ani, de când sunt în Israel, am în biblioteca mea cărți de V. Frankl în ebraică, engleză, maghiară. Mai nou am văzut că unele s-au tradus și în limba română.

Viața și munca lui Viktor Frankl au fost atât de bogate, încât e greu să le concentrez în câteva rânduri. Mă voi limita o mică parte, așa cum am înțeles-o eu.

S-a născut la Viena în 1905, într-o familie de evrei. Tatăl lui era funcționar public. Încă din liceu avea un interes deosebit pentru psihologie și filosofie.

Primul său articol științific a fost publicat în 1924, în Journal of Psychoanalysis, la recomandarea lui Freud. Atașamentul lui pentru psihanaliza lui Freud și apoi pentru psihologia individuală a lui Alfred Adler devine tot mai evident, dar nu durează mult. El începe să critice ambele teorii și până la urmă este exclus din cercul lor.

Frankl studiază medicina la Viena și se specializază în neurologie și psihiatrie. Teoria lui este ”the meaning-centered therapy”, adică o terapie bazată pe sensul vieții. Modul său de a gândi și de a trata îl denumește logoterapie, derivat din cuvântul grec logos, pe care el îl interpretează ca sens, motivație. Trecând cu succes examenul de specialitate, va lucra ca medic într-un spital neurologic din Viena, apoi într-un pavilion de paciente cu tendințe de sinucidere, în Spitalul de Psihiatric Steinhof din Viena.

În 1940 devine șeful secției de neurologie la Spitalul Rothschild din Viena, un spital exclusiv pentru pacienți evrei. Măsurile antievreiești fiind tot mai severe și trăind sub amenințarea deportării, V. Frankl împreună cu proaspăta lui soție, Tilly Grosser, cer viza pentru America. Dar e neliniștit, se gândește la părinții lui în vârstă.

Și atunci se întâmplă un lucru care îi apare ca o voce supranaturală. În casa părinților lui vede pe masă o bucățică de marmură. La întrebarea lui, tatăl îi spune că tocmai a fost distrusă o sinagogă din apropiere, Tablele Legii au fost sfărâmate, iar cioburile erau răspândite pe asfalt. El a ridicat unul, pe care mai era înscrisă o literă ebraică. Era litera ב care se găsește într-o singură poruncă:  כַּבֵּד אֶת אָבִיךָ וְאֶת אִמֶּךָ  (Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.) În acel moment Viktor Frankl ia hotărârea să nu-și părăsească părinții și renunță la viză. Soția lui a rămas însărcinată, dar securitatea nazistă a forțat-o să avorteze.

În septembrie 1942 Viktor și Tilly sunt arestați împreună cu părinții lui și sunt deportați la Terezin, unde vor rămâne doi ani. Tatăl lui moare la Terezin, înfometat și extenuat. În ultimele ore ale vieții lui, Viktor îl întreabă dacă are ceva de spus, sau are vreo rugăminte, dar tatăl răspunde: Nu. Atunci Viktor îi administrează o injecție de morfină, pe care o adusese în taină din Viena pentru a putea diminua suferința unui membru de familie la sfârșitul vieții. Măcar cu atât a reușit să-și ajute tatăl.

În 19 octombrie 1944 familia Frankl e deportată la Auschwitz. Mama e trimisă direct la camera de gazare, iar Tilly la grupul de femei astfel încât Viktor îi pierde urma. El însuși trece prin selecția lui Mengele, dar are o presimțire și când Mengele este întors cu spatele, Viktor trece pe partea cealaltă, unde avea câteva cunoștințe. Câteva zile mai târziu este trimis în lagărul Kaufering III și în martie 1945 la Türkheim, o secție a lagărului Dachau, de unde va fi eliberat de armata americană în aprilie 1945. Fratele lui, Walter, împreună cu soția au fost uciși la Bergen Belsen. Sora lui, Stella, a emigrat în Australia.

E timpul să ne oprim asupra celei mai importante cărți scrise de Frankl, carte care în timpul deportării a devenit sensul vieții lui și motivul pentru a supraviețui.

Încă din 1941, la Viena, V. Frankl scrie prima versiune a cărții sale Ärtzliche Seelsorge, unde expune bazele sistemului său psihoterapeutic: logoterapia și analiza existențială. Își ascunde manuscrisul în căptușeala paltonului și reușește să-l păstreze până la deportarea la Auschwitz, dar acolo i se ia tot ce avea pe el. Visul care îi dădea puteri era viziunea aproape supranaturală că va preda în fața studenților, în aula universității din Viena, teoria menirii vieții, pe care el o experimenta acum în condiții de suferință extremă. Avea în memorie principiile acestei teorii și în lagărul de la Türkheim le-a notat, cu ajutorul unui alt prizonier, care a furat pentru el hârtie din birou.

Condiția lui fizică se deteriora, era în al treilea an de lagăr, cu picioarele umflate și pline de răni, fiecare pas era o tortură. La urmă s-a îmbolnăvit și de febră tifoidă. Avea febră mare și abia respira. Aproape în delir s-a târât până la baraca unui coleg medic, ca să-i ceară ajutorul. Paza nu l-a observat. Simțea că dacă adoarme nu se va mai trezi. Cu ultimele puteri își repeta în neștire teoria. Așa a trecut noaptea, o luptă pentru supraviețuire. A doua zi, 27 aprilie 1945, lagărul a fost eliberat de americani și Viktor Frankl a fost salvat.

S-a întors la Viena, dar situația lui fizică și psihică erau precare. Aflase de moartea soției, a mamei, a fratelui și a cumnatei. Avea gânduri de sinucidere. În aceste clipe grele colegii vienezi rămași, care îi erau devotați și înainte de deportare, l-au ajutat, l-au sprijinit, i-au găsit o locuință, un loc de muncă și o mașină de scris. L-au salvat de la sinucidere, vorbindu-i zilnic de viața care îl așteaptă.

În 1946 devine directorul Clinicii de Neurologie din Viena și termină cartea pe care o începuse înainte de deportare: Ärztliche Seelsorge. Grundlagen der Logotherapie und Existenzanalyse (Îngrijirea medicală a sufletului. Bazele logoterapiei și a analizei existențiale). În engleză a fost tradusă cu titlul The Doctor and the Soul (Doctorul și sufletul).

Atunci scrie încă o carte, în numai nouă zile: Trotzdem JA zum Leben sagen – Ein Psychologe erlebt das Konzentrationslager (Să spunem totuși DA vieții – Un psiholog în lagărele de concentrare). Cartea e publicată în 1946, una din primele cărți despre lagărele de concentrare apărute după război. În SUA a apărut în 1959, cu titlul Man’s Search for Meaning (În căutarea sensului vieții). Ea constă din două părți: experiența lagărelor de concentrare, și Logotherapy in a nuthsell (logoterapia pe scurt).

Cartea e scrisă într-o situație sufletească în care trebuie să descarce povara de nesuportat adusă din lagăre, pe care supraviețuitorii nu o pot exprima în cuvinte. Pășind de colo-colo prin cameră, dictează dactilografei frază după frază, textul se revarsă din el torențial, în timp ce lacrimile îi curg șiroaie, ca după un timp să cadă extenuat pe scaun. Vrea să publice cartea anonim, dar în ultima clipă o semnează, la sfatul prietenilor. Deși nu aceasta este cartea de bază a lui Frankl, reacția este peste așteptări. Din ediția engleză se vând peste trei milioane de exemplare și este tradusă în 21 de limbi. Americanilor care definesc cartea ca bestseller Frankl le răspunde: din contră, ”faptul că este atât de citită denotă mizeria timpului pe care îl trăim; oamenii citesc cartea pentru că sunt avizi de a recunoaște un sens al vieții.”

Cartea pe care o am în mână, The Doctor and the Soul, este o ediție mai târzie, din 1986. Până atunci a fost tradusă în 9 limbi, în afară de germană și engleză. Prima ediție americană a apărut în 1955.

Iată ce spune Viktor Frankl în prefața a celei a treia ediții:

“Permiteți-mi să spun câteva cuvinte despre povestea acestei cărți, o poveste care a fost înțeleasă greșit din cauza presei, care nu încetează să repete că V. Frankl a ieșit de la Auschwitz cu un sistem psihoterapeutic nou, un sistem pe care l-a dezvoltat în lagărele de concentrare. Adevărul e tocmai invers – eu am intrat în lagăr cu manuscrisul terminat, ascuns în căptușeala paltonului. Cartea prezenta concepțiile de bază ale logoterapiei. Am lucrat la ea până în ultimul moment înainte de deportare și speram să o salvez. Nu știam că va îmi fi luată și distrusă. Mă simțeam ca un părinte al cărui copil a fost ucis în fața ochilor săi. Cartea este copilul meu spiritual și speram că va supraviețui, chiar dacă eu aș fi pierit.

Lagărele de concentrare prin care am trecut au confirmat una din principalele teorii a logoterapiei: căutarea unui sens al vieții este un mijloc de a supraviețui.”

În numărul următor voi încerca să definesc teoria pe care ze bazează terapia aplicată de Viktor Frankl.

Surse : Viktor Frankl , Man’s Search For meaning ed. Beacon Post Boston

Viktor Frankl, The Doctor and the Soul ,Vintage book New York

Viktor Frankl, Mégis mondjál igent az életre! Jel Könyvkiadó Budapest

Eva Grosz