În Monitorul Oficial din 13 iulie 2020 a fost republicată Legea nr. 123 http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/227780 pentru modificarea și completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, privind protecția mediului, în sensul introducerii definiţiei disconfortului olfactiv şi a măsurilor de gestionare a acestui tip de poluare precum prevenirea, reducerea şi chiar sistarea funcţionării instalaţiilor şi activităţii factorilor ale căror emisii produc un disconfort olfactiv care depăşeşte normele admise.

De când mă ştiu sunt sensibilă faţă de mirosuri, unele provocându-mi chiar rău fizic. Nu suport miasma care coboară vara, pe caniculă, de la cocinele de porci din ogrăzile de pe dealul învecinat cartierului unde locuiesc, după cum mi se face rău când trec pe lângă abator, dar îmi provoacă greaţă şi mirosul de benzină, ba chiar şi parfumul crinilor din vază. Totuşi, nu cred că aş fi remarcat adoptarea legii mai sus pomenite – pe care presa a botezat-o „Legea mirosurilor” – dacă  nu mă întreba soţul meu (făcând haz de necaz): „Ce ne facem dacă te reclamă vecinii că iar ai ars mâncarea şi ne trezim cu o amendă?!” Adevărul e că în casa scărilor plutesc tot felul de mirosuri, în afara celor de mâncare arsă sau de lapte dat în foc (care nu pornesc numai de la apartamentul nostru 😊). Adulmecând cu atenţie, poţi identifica destul de corect meniul fiecărei familii.

Dacă treci pe stradă în miez de toamnă, prin geamurile bucătăriilor de la parter iese mirosul ademenitor de salată de vinete sau de zacuscă, în prag de iarnă se simte izul înţepător al verzei murate şi mirosul de vin nou, abia oprit din fermentaţie, ambele urcând din subsolurile termice metamorfozate în pivniţe. Până la urmă chiar şi cartierul meu de blocuri din Cluj e ca un sat mai măricel.

„Legea mirosurilor” nu se referă la mirosurile casnice şi inofensive, ci la disconfortul olfactiv poluant care afectează calitatea aerului şi are repercusiuni negative asupra sănătăţii populaţiei, stabilind şi amenzi usturătoare între 7.500 și 15.000 de lei pentru persoane fizice și  între 50.000 și 100.000 de lei pentru persoanele juridice.

E cât se poate de limpede că acest act normativ nu vizează locatarul obişnuit (deşi în alte ţări – Italia, de exemplu – au existat cazuri de condamnare în justiţie a persoanelor care-şi deranjau constant vecinii cu mirosuri neplăcute https://www.rotalianul.com/mirosul-de-prajeala-sanctionat-cu-amenda-in-italia-este-considerat-hartuire-olfactiva/?fbclid=IwAR3vJ545gNeoeIrAogmQvjOZaVKlYi-cfdW_kucKtq_4w-GEdusD4geA1QQ ), dar mi-am propus totuşi să apelez mai des la timer atunci când gătesc şi să nu mă eternizez la computer atunci când am ceva pe foc.

Este interesant de remarcat că olfactometria sau metoda de determinare a intensităţii mirosurilor nu se poate practica doar cu ajutorul aparaturii, fiind necesară şi intervenţia factorului uman ( https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/angajati-platiti-sa-miroasa-ce-conditii-li-se-impun-804755; https://oxigenpentrutimisoara.files.wordpress.com/2015/01/masurarea-emisiilor-en-13725.pdf; http://lodel.irevues.inist.fr/pollution-atmospherique/index.php?id=3173; http://www.mesures.com/pdf/old/780_nez_electroniques.pdf ). Specialistul „olfactolog” trebuie să aibă nasul fin, după cum degustătorul de vinuri sau de cafea are simţul gustativ foarte dezvoltat şi exersat.

Adoptarea acestui act normativ în plină pandemie de Covid 19 mi s-a părut o ironie a sorţii, având  în vedere că unul dintre semnele timpurii ale contaminării de această boală perfidă este tocmai…diminuarea mirosului.

Deunăzi, mergând pe jos în oraş (cale de vreo 3 kilometri) am adulmecat cu frenezie – în ordine cronologică – mirosul salatei de castraveţi proaspeţi (cu cimbru şi mărar) care ieşea pe geamul unei bucătării, o boare înţepătoare de soluţie de permanent care se strecura prin uşa deschisă a unui salon de coafură, miasma de resturi emanată de o pubelă de gunoi scoasă în faţa unei case, mirosul de fier tăiat cu fierăstrăul mecanic (cineva îşi repara poarta), mirosul de iarbă proaspăt cosită, amestecat cu cel de motorină, dintr-o curte unde se tundea iarba cu cositoarea mecanică, aroma de caramel de la laboratorul de cofetărie, o pală de parfum intens  cu uşoare note de sudoare,  lăsată în urmă de o domnişoară care m-a depăşit în pas vioi…

Am trecut în revistă toate mirosurile (plăcute sau mai puţin plăcute) întâlnite în cale, cu bucuria de a constata,  la fiecare adulmecare, că simţul meu olfactiv nu e diminuat. În consecinţă… nu m-am contaminat cu temutul coronavirus!

Cât despre Legea mirosurilor… Se pare că deocamdată nu poate fi pusă în aplicare, întrucât cadrul legislativ este incomplet (https://www.green-report.ro/legea-mirosurilor-intra-in-vigoare/), în schimb s-a dovedit un bun pretext pentru a scrie despre bucuria de a mirosi.

Andrea Ghiţă