Am fost de mai multe ori la Budapesta cu Eva. Ne place orașul, limba o cunoaștem, e limba noastră maternă. Bunătățile bucătăriei ungurești le știm de acasă.

Înaintea celui de al Doilea Război Mondial orașul avea mulți locuitori evrei. Martoră este Sinagoga, cea mai mare a Europei. În timpul celui de al Doilea Război Mondial evreii din Ungaria, ca și evreii din mai toate țările Europei, au avut o soartă groaznică. Au rămas cărți, jurnale scrise de supraviețuitori, monumente memoriale ca și pantofii simbolici de pe malul Dunării, unde evreii au fost împușcați…

Orașul are o mare tradiție muzicală.În anul 1800 Beethoven a dat un concert de cameră în Budai Várszinház (Teatrul Cetății din Buda), pe atunci numit Dal Teatrum. Placa memorială din fațada clădirii amintește acest eveniment.

După două sute de ani au început să se țină în fiecare an concerte comemorative, din care mai târziu s-a format festivalul Beethoven din Buda.

În Nemzeti Muzeum (Muzeul National) este expus pianul lui Beethoven, un Grand-Fortepiano, care a fost cadoul fabricii de piane Broadwood. După moartea lui Beethoven, pianul a fost cumpărat de Liszt, care l-a dăruit apoi Muzeului Național.

Există multe instituții de muzică în oraș: Opera de Stat, fosta Operă Regală, proiectată de arhitectul Ybl Miklos în stil Neo-Renaissance, Academia de Muzică Liszt, înființată de Liszt însuși, Teatrul Erkel, Casa memorială Bartok, Palatul Artelor Noi, etc.

În Vechea Academie de Muzică se află și locuința lui Liszt, transformată în muzeu.

În cinstea lui Liszt, la Budapesta se țin o dată la câțiva ani concursuri internaționale de pian pentru tinerii muzicieni.

Lângă Bastionul Pescarilor se află biserica Mátyás, denumită și Biserica Încoronării. Aici a fost încoronat împăratul Austriei, Franz Josef și soția lui, Elisabeta, ca perechea Regală al Ungariei. Pentru această ocazie Liszt a compus Misa de Încoronare. Interesant că Liszt însuși nu a fost invitat la ceremonie, abia a găsit un loc în picioare sus, lângă orgă.

Liszt a scris și Rapsodiile Maghiare, cea mai cunoscută fiind Rapsodia No. 2.

MARTONVÁSÁR

Odată când am fost la Budapesta, am vizitat localitatea istorică Martonvásár, situată la 32 km de Budapesta. Am călătorit cu un tren local care pleca din Gara de Sud. Din gara Martonvásár este un drum care duce la splendidul Castel Brunsvik.

Beethoven a cunoscut întreaga familie Brunsvik, Therese, Josephine și Charlotte, precum și pe fratele lor, Ferenc. Două dintre surori au studiat cu el pianul la Viena. Beethoven a vizitat castelul cu maimulte ocazii, s-a împrietenit cu Ferenc, care cânta la violoncel. Cu timpul acesta a devenit un mecena pentru Beethoven. Sonata Appassionata a fost scrisă chiar în castel și dedicată lui Brunsvik Ferenc. Beethoven o considera cea mai impetuoasă dintre sonatele sale, în afară de Hammerklavier.

Dintre cele 32 de sonate scrise de el, Beethoven a dedicat contesei Therese Brunsvik Sonata no. 24, op.78.

Therese Brunsvik a devenit urmașa pedagogului elvețian Pestalozzi. Ea a întemeiat prima grădiniță din Ungaria. În plus era și o bună pianistă, recitatoare de poezii și pictoriță.

Josephinei i-a dedicatliedul An die Hoffnung. Beethoven i-a adresat nenumărate  scrisori de dragoste, care s-au păstrat. După unii cercetători, scrisoarea găsită pe masa lui Beethoven și adresată “Iubitei Nemuritoare”, dar fără adresă, era destinată Josephinei Brunsvik.

În castelul Brunsvik există un frumos muzeu Beethoven, reînnoit cu ocazia împlinirii a 250 de ani de la nașterea lui.

În spatele castelului este un parc foarte romantic. Aici tinerele perechi se plimbă și se fotografiază.

În mijlocul parcului se află un lac artificial cu o insulă, unde se dau concerte în aer liber. Tot acolo se află un bust al lui Beethoven, făcut de sculptorul Pásztor János, bust inaugurat în 1927, cu ocazia a o sută de ani de la moartea compozitorului.

Prin legătura cu surorile Brunsvik, Beethoven a făcut cunoștință cu verișoara lor, contesa Giulietta Guicciardi. Ea a devenit eleva lui Beethoven și între ei s-au înfiripat o poveste de dragoste.

DOLNA KRUPA (Also Korompa)

Familia Brunsvik avea încă un castel la Dolna Krupa, sau Korompa, astăzi în Slovacia. Beethoven a fost invitat și aici, compunând sonata cea mai poetică și mai romantică denumită Sonata lunii (Mondschein Sonate), pe care a dedicat-o Giulettei Guicciardi. Subtitlul sonatei este Sonata Quasi Una Fantasia.

De fapt acesta era numele original al sonatei. Numele de Sonata Lunii i-a fost dat mai târziu de poetul și criticul german Ludwig Rellstab, care a comparat trioletele din prima parte sonatei cu razele lunii care se revarsă pe lacul Lucerna.

Cântând această piesă, eu mi-am închipuit întotdeauna următoarea scenă: E noapte, o tânără pereche se plimbă pe malul lacului în lumina lunii. Muzica este scrisă pe trei voci. Trioletele în surdină reprezintă lacul cu valuri line. Acordurile de bas vin din adâncul lacului, sau din adâncurile sufletului tânărului îndrăgostit. Iar vocea înaltă de sopran reprezintă un cântec de dragoste care plutește în atmosferă. La sfârșitul primei părți valurile devin mai neliniștite anticipând furtuna care va veni. Partea doua a sonatei a fost numită de Liszt și apoi de Heinrich Neuhaus “o floare între două abisuri”, Dar și aici în ultimele măsuri se simte tensiunea care urmează. Partea a treia este furtunoasă, agitată. Există puține părți lirice, alături de drama care se desfășoară. Sonata se termină  acorduri dramatice.

Ca în multe alte povești de dragoste, și aici sfârșitul este trist. Poate totul a fost doar una fantasia. Giulietta Guicciardi se căsătorește cu contele von Gallenberg.

Inspirat de Beethoven, Franz Liszt a dat piesei sale Sonata Dante subtitlul Fantasia quasi Sonata.

Anul acest este se împlinesc 250 de ani de la nașterea lui Beethoven. Au fost pregătite multe spectacole și concerte festive, dar toate au fost anulate sau amânate din cauza pandemiei de coronavirus.

Muzica lui Beethoven va rămâne întotdeauna în inima oamenilor. Ea ne umple viața cu bucurie, precum cântă corul din ultima parte a Simfoniei a IX-a, Odă Bucuriei:

Slavă ție stea curată

Voie bună pe Pământ

Frideric Grosz