Pentru cine nu mă cunoaște, mi-am petrecut primii 20 de ani în România. În Israel trăiesc de 48 de ani, aici am studiat farmacia – dar tot analfabetă am rămas. Ei, nu chiar analfabetă, la nevoie citesc ebraica, dar încet și cu mare efort. Cum am studiat farmacia e un mister, toate notițele le-am luat în traducere simultană. Spre norocul meu, după lege în Israel rețetele se scriu cu litere latine, altfel aș fi fost pierdută…
Toate încercările mele de a învăța au dat greș. Ca urmare îmi fac lecturile în diverse limbi străine. Demult încerc să-mi explic această „dislexie” aparentă. Am reușit în parte cu ajutorul unei lucrări făcute de fiica mea, Dina Ostrovsky, pe vremea când era studentă la filologie. Îmi închipui că printre cititori se vor afla și alții care s-au confruntat (sau se confruntă) cu probleme asemănătoare, de aceea voi încerca să le împărtășesc ce am aflat – citind cu mare trudă în ebraică!
Ebraica scrisă cu litere latine?
Spre sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, când ebraica a redevenit limbă vorbită, s-a pus problema adaptării ei la uzul curent, atât în viața de zi cu zi, cât și ca mijloc de expresie a culturii moderne. Vocabularul a fost îmbogățit și au fost puse în discuție normele de pronunțare și de scriere. Au apărut felurite propuneri de înnoire a scrierii, chiar de înlocuire a literelor ebraice cu litere latine. Cu toate că acestea nu s-au impuns, propuneri noi continuă să apară. Este oare posibil ca un asemenea proiect să reușească?
Ziar publicat de Itamar Ben Avi, 1933
Cazuri precedente
E normal ca în istoria unei limbi să apară schimbări ale scrierii. Forma grafică a literelor evoluează, unele litere dispar și apar altele noi ca urmare a schimbărilor în pronunțare, au loc reforme ale ortografiei. Dar există și cazuri unde scrierea a fost schimbată „prin decret”, introducându-se un nou alfabet, fie inventat special, fie împrumutat.
Motivele au fost diverse. De exemplu Coreea a înlocuit scrierea chineză tradițională cu un alfabet inventat special, mai simplu și mai practic. Alte limbi au introdus alfabetul latin: româna pentru a-și sublinia latinitatea, unele foste provincii ale URSS pentru a-și sublinia independența, altele în numele progresului și al apropierii de cultura europeană. China a dezvoltat un sistem de scriere cu litere latine (Pinyin) pentru a standardiza diferitele variante de transcriere; mai târziu acest sistem a fost introdus și pentru calculatoare. Există însă și limbi care și-au păstrat alfabetul propriu, pentru valoarea lui istorică și sentimentală: greaca, armeana, ebraica…
Probleme ale scrierii și citirii ebraice
Literele ebraice sunt consoane și semivocale. Vocalele sunt notate prin diacritice – sau nu sunt notate deloc. Ambele versiuni sunt corecte, dar ca rezultat ortografia e variabilă. Scrierea nu este pur fonetică, ci presupune cunoașterea cuvintelor și a regulilor gramaticale, pentru că același sunet poate fi reprezentat prin litere diferite (T poate fi ת sau ט).
Nici cititul nu este mai simplu. Majoritatea textelor nu au diacritice, vocalele trebuie „ghicite” din context. Un cuvânt izolat, necunoscut, sau străin adesea nu poate fi înțeles sau pronunțat corect. Uneori același grup de consoane admite vocale diferite – deci înțelesuri diferite. De exemplu מעיין poate fi maayan = izvor, sau meayen = studiază. Nici măcar consoanele nu au o valoare fixă, de exemplu פ poate fi P sau F, după cum are sau nu un punct înăuntru, dar în textele fără diacritice, și asta trebuie „ghicit”.
Grafica literelor pune și ea probleme. Există perechi de litere similare.
ב-כ, נ-ג, ד-ר, ו-ז, ה-ח, ס-ם etc.
Uneori diferențele se pierd, mai ales la tipăriturile de proastă calitate, ceea ce îngreuiază cititul. Majuscule nu există – cine nu vede punctuația, are dificultăți să se orienteze în text. Nici numele proprii nu pot fi identificate la prima vedere. Scrierea de mână este destul de înceată, pentru că literele nu sunt legate, iar un text scris rapid este adesea foarte neciteț.
Scrierea de la dreapta spre stânga nu ar fi o problemă, dar când în text trebuie intercalate numere, formule, sau cuvinte străine, scrise în sens opus, devine un coșmar.
În Israel calculatoarele sunt adaptate limbii ebraice, dar israelianul aflat în străinătate nu-și poate deschide fișierele, poșta electronică… Alfabetul latin ar putea oare remedia aceste neajunsuri?
Avantajele alfabetului latin
Cei care propun alfabetul latin argumentează că alfabetul ebraic și cel latin sunt înrudite, având originea comună în alfabetul ebraic vechi / fenician, deci el nu e chiar „străin”.
Cu litere latine, ebraica ar deveni mai accesibilă și mai ușor de învățat (cel puțin pentru imigranții obișnuiți cu litere latine). S-ar rezolva problemele legate de calculatoare, scrierea și citirea ar deveni mai ușoare și mai rapide. Folosirea literelor latine ar permite notarea vocalelor și ortografia fixă a cuvintelor. S-ar rezolva și problema că același grup de consoane poate reprezenta cuvinte diferite. Cuvintele ar primi o reprezentare fonetică clară, ar fi mult mai ușor de citit nume proprii și cuvinte străine.
Numai că există și dezavantaje!
Dezavantajele alfabetului latin
Sunetele ebraicei diferă de cele ale latinei, literele latine ar trebui adaptate, ceea ce nu este ideal: ar trebui folosite diacritice, grupuri de litere, sau ar trebui schimbată valoarea fonetică a unor litere latine. Chiar dacă noul alfabet ar fi perfect, însăși schimbarea ar crea probleme: oamenii ar trebui să învețe sistemul nou, ar trebui adaptată presa, editurile, comunicațiile, texte ar trebui retipărite, etc.
Este de așteptat că schimbarea alfabetului ebraic tradițional să fie respinsă din motive ideologice și religioase; noul sistem ar putea fi cel mult un adaos la cel existent. Dar dacă ambele sisteme coexistă, ortografia fixă rămâne tot atât de imposibilă ca până acum, la variantele ebraice (cu sau fără diacritice) adăugându-se încă una – cea latină.
În concluzie introducerea alfabetului latin trebuie făcută cu discernământ, pentru a nu crea mai multe probleme decât cele pe care le-ar rezolva.
Propuneri de adoptare a alfabetului latin
Literele latine nefiind potrivite sunetelor limbii ebraice, transpunerea nu se poate face automat. Metodele folosite se împart în două categorii: transliterația și transcrierea.
A.Transliterație: fiecare literă ebraică este reprezentată printr-o literă latină.
הצעות לשנוי הכתב העברי ar putea fi transliterat ca:
1. Hạsā`owt l’šinnuwy haktābh hā`ibhriy (Rosenberg, 1898)
2. Ezoft lsnfi ektb eobri (Katz, 1985)
În 1898 Rosenberg (1) propunea ca fiecare semn ebraic să fie transcris: consoane, inclusiv cele care și-au pierdut sunetul propriu, א, ה, ו, י fiind doar un „locțiitor” de vocală, precum și vocale reprezentate prin diacritice. Litera ע care nu există în alfabetul latin este reprezentată prin semnul [`]. Dacă în ebraică vocala A are mai multe reprezentări posibile (care sună la fel), în sistemul lui apare a, ā sau ạ. Consoane care își schimbă valoarea primesc un H în plus (de exemplu SEFER = carte și SIPUR = poveste au rădăcina comună SPR. Pentru ca relația să fie aparentă, SEFER trebuie scris SEPHER. Sistemul e complicat, cele 26 de litere ale alfabetului latin sunt insuficiente. Pentru a transcrie 19 litere ebraice, acest sistem necesită 33. Iar pentru a-l folosi corect este necesară o cunoaștere aprofundată a limbii ebraice – la care un imigrant nu prea are șanse să ajungă.
La polul opus se află propunerea lui Katz din 1985 (2). Ea transpune în litere latine scrierea obișnuită a zilelor noastre, fără diacritice, vocalele fiind însemnate numai prin „locțiitoarele” lor. Numai că fără o potrivire perfectă între literele latine și sunetele limbii ebraice, transpunerea se face mai mult sau mai puțin arbitrar. Astfel ה devine E, cu toate că fonetic este de obicei A, ו devine F, cu toate că valoarea fonetică este U sau O. Litera ע devine O, cu toate că sunetul este cu totul altul! Consoanele care își schimbă valoarea nu sunt luate în considerare, se scrie P chiar atunci când se pronunță F. În această metodă 19 litere ebraice sunt reprezentate prin exact 19 litere latine, ceea ce e foarte practic, se scrie cu ușurință, ca o stenografie, dar citirea este tot atât de dificilă și de neclară ca cea ebraică.
Deci transliterația are multe neajunsuri. Poate ar fi de preferat transcrierea?
B. Transcriere: fiecare sunet este reprezentat printr-o literă latină, ceea ce permite pronunțarea corectă a cuvântului scris. Există diverse variante, care diferă mai ales prin simbolul ales pentru a reda un sunet sau altul.
הצעות לשנוי הכתב העברי ar putea fi transcris ca:
1. Haca’õt lë shinnuy ha ktav ha ‘ĩvri (Jabotinsky, 1925)
2. Hatzaôt le shinnuy ha ktav ha îvri (Ben Avi, 1933)
3. Haca&ot l $innuy ha ktav ha &ivri (Avinur, 1959)
4. Hacayot le shinnuj ha ktabh ha yibhri (Ratosh, 1962)
5. Hazaòt ḷşinnuy ha ktav ha ivri (Ben-Pele, 1990)
Într-o ortografie pur fonetică, fiecare sunet primește o literă latină. Vocalele devin vocale latine. Literele ebraice care sună la fel se scriu la fel: ת și ט devin T. Litera ע este reprezentată printr-un semn diacritic, prin litera y (asemănare grafică), sau printr-un semn „artificial” – &. În felul acesta scrierea și citirea devin foarte simple, intuitive.
Dar imediat apar dezavantajele. În ebraică există perechi de litere care sună la fel, dar punând litera incorectă, se schimbă sensul cuvântului. Cuvântul ET poate însemna:
עת = timp, עט = pix, sau את = hârleț, lopată.
De aceea unele propuneri încearcă să păstreze diferența dintre aceste litere, altfel am avea prea multe cuvinte cu două înțelesuri. Numai că atunci ortografia se complică din nou…
Primul manual de gramatică ebraică din America, Boston, 1735.
דקדוק לשון עברית (Dikduk lașon ivrit) este transcris ca Dickdook leshon Gnebreet
Pe link-ul următor se poate „răsfoi” o Hagada publicată la Istanbul, în ebraică și ladino, ambele cu litere latine. (După ce limba turcă a adoptat litere latine, aceste au devenit obligatorii pentru toată lumea!)
7%94%D7%92%D7%93%D7%94-%D7%A9%D7%9C-%D7%A4%D7%A1%D7%97-Agada-de-Pesah-Agada-de?lang=en
Reacții la ideea de „latinizare” a limbii ebraice
Bineînțeles că părerile au fost împărțite. Printre partizanii ideii s-a numărat de exemplu rabinul șef Kook – cu condiția ca în domeniul religios să fie păstrată scrierea tradițională. În schimb opoziția a fost înverșunată. S-a vorbit de „obrăznicie”, „rușine”, „complot”, „prostie”, „barbarie”, „scandal”…
Majoritatea celor care folosesc scrierea ebraică nu simt nevoia vreunei schimbări; cei interesați se află în minoritate: imigranți, persoane care au probleme cu cititul, sau sunt obișnuite să citească în limbi stăine. Chiar dacă unii lingviști sau psihologi se pronunță în favoarea literelor latine, publicul larg se împotrivește. Alfabetul tradițional a slujit poporului evreu timp de 2000 de ani în diaspora – el îi va sluji mai departe! Se poate spune că identitatea națională s-a păstrat timp de atâtea generații tocmai prin intermediul textelor ebraice. Chiar atunci când evreii au vorbit alte limbi (idiș, ladino…), ei le-au scris cu alfabetul ebraic. Literele ebraice au primit cu timpul o aură de sanctitate. Textele scrise cu litere ebraice nu au fost distruse și ca urmare avem astăzi gniza din Cairo, despre care am mai scris. https://baabel.ro/2020/01/gniza-din-cairo/ Mulți găsesc că a renunța la literele ebraice ar fi o profanare a religiei, o renunțare la cultura națională – ar fi de neconceput!
Schimbarea alfabetului a reușit în unele țări, dar ea a fost impusă de un rege sau dictator. În Israel propunerile de reformă vin de la oameni care nu au puterea politică de a le impune, iar Israelul fiind o democrație, vocea opoziției este cu atât mai clară!
***
S-ar părea deci că înlocuirea literelor ebraice cu litere latine este o utopie irealizabilă. Nici vorbă!! Cuvinte ebraice scrise cu litere latine se văd peste tot! De exemplu:
*Cuvinte ebraice intercalate în texte scrise în alte limbi (chiar și în Baabel)
*În cărți de rugăciune, pentru persoane care nu citesc ebraica
*Pe indicatoare rutiere și pe hărți
*Texte de cântece – cu litere ebraice ar merge în sens invers cu notele!
*Lucruri scrise pentru străini, de exemplu meniuri în restaurante.
Din păcate lipsește o metodă coerentă și unanim acceptată de transcriere. Există diverse ghiduri de transliterație / transcriere, publicate de Academia Israeliană, Encyclopedia Judaica, Societatea de literatură biblică, firma ArtScroll din SUA, etc. Problema este foarte complexă: transliterăm scrierea cu diacritice sau fără? Transcriem pronunțarea sefardă sau cea așkenază? Depinde și pentru cine transcriem. Litera צ pentru un român va fi Ț, pentru un englez TZ, pentru un german Z – altfel cititorul ar înțelege anapoda. Dintre atâtea standarde, utilizatorul îl poate alege pe cel care corespunde cerințelor lui – dar în practică lumea nu le cunoaște și scrie „cum apucă”, uneori cu rezultate uimitoare: o cafenea oferea plăcintă cu brânză (burekas) transcris „boraxes”. Sanvișuri italiene (tramezzini) au devenit „Terramycin” (un antibiotic!).
Un prezentator de la radio vorbea despre compozitorul francez Poulnec (îl chema Poulenc). Cetatea cruciată Beaufort (Cetatea frumoasă) din Liban a devenit „Bufor”, care nu înseamnă nimic. Poate exagerez, dar pe mine aceste greșeli mă deranjează, mi se par un semn al lipsei de cultură.
Recunosc că până acum nici eu nu auzisem de standardele de transcriere. Metoda folosită de obicei în Baabel este o transcriere fonetică simplificată, bazată pe ortografia limbii române.
Chiar dacă în unele cazuri se folosesc literele latine, probabilitatea ca ele să le înlocuiască total pe cele ebraice este practic nulă, pentru că scrierea are nu numai un rol funcțional, ci ea este exponenta unei culturi; atât timp cât neajunsurile funcționale sunt limitate, rolul cultural al scrierii o va apăra de schimbări majore.
Hava Oren
26 Comments
M-am născut și am rămas în România. Am încercat să învăț ebraica, împreună cu copiii mei, la cursurile de Talmud Tora, dar nu am reușit, probabil din cauza alfabetului, care dublează efortul de învățare: cantitate (vocabular, gramatică) + cod necunoscut (alfabet). Deci, mi-aș fi dorit o scriere cu caractere latine. Dar contextul geografic/socio-politic nu va permite acest lucru.
În altă ordine de idei, lingvist fiind, apreciez claritatea și caracterul sistematic al articolului. În contextul baabel.ro, elementul de bază trebuie să fie user-friendliness, nu cercetarea exhaustivă. Hava, apreciez varietatea, consistența și stilul cursiv al articolelor tale. Mă bucur să fiu nou cititor.
Hava, articol excelent. Eu îl apreciez ca profesionist. Doar câteva mici adăugări.
În primul rând problema este cu mult mai amplă, vastă și discutată. S-au scris doctorate și cărți despre această temă. Vreau să adaug încă un nume care este esențial în această problemă, prof. Uzi Ornan, care mi-a fost profesor, fratele poetului Ionatan Ratoș amintit de Hava. El este poate cel mai mare activist astăzi.
Problema cunoașterii limbii ebraice este absolut o problemă majoră de cultură vastă și adâncă. Pe mine mă deranjează citire incorectă în ebraică. Când un locuitor al orașului Maale Adumim spune că el locuiește în Maale Edomim – mă deranjează. Putea să se intreseze, să se uite în Iosua 15 sau să privească culoarea roșie a muntelui pe care se află orașul. Tot așa, nu sunt sigur dacă Prof. Gamzu/Gamzo, coordonatorul coronei, știe că numele lui corect este Ghimzo.Dacă s-a uitat în Cronici 2, cap.28 a putut vedea.
Ultima este în legătură cu ebraica corectă. Și aici se pune o mare întrebare care este această limbă. Eu am dezbătut pe scurt această problemă în ultima mea carte apărută în 2016 intitulată ייתור לשון. În introducere explic ce înseamnă. Se găsește în librării.
Despre transcripție, am un articol publicat în anii 80 în care compar sistemul oficial israelian cu cel american numit „Romanization of Hebrew”.
Chiar mă miram că nu ați comentat până acum.
Prof. Ornan. Bineînțeles. Dar pentru a explica propunerea lui ar fi trebuit să vorbesc despre foneme, ceea ce depășește nivelul acestui articol.
Citire incorectă în ebraică. Problema este că omul de rând nu are de unde să știe cum e corect, pentru că numele, fie ele ebraice sau străine, apar fără diacritice. Pentru numele străine mă bazez pe cultura mea generală, pentru numele ebraice, sursa mea de informație este radioul. Ați putea să ne propuneți o altă metodă practică de a verifica pronunțarea numelor ebraice?
Nu m-am referit la dumneavoastră ci la „țabarim” care pronunță incorect multe cuvinte ebraice și nu numai neologisme – unde ați avut perfectă dreptate.
Eu mă refer la cuvinte biblice care au punctuație. Pot înțelege oarecum, cuvinte talmudice sau altele care nu au avut nici o dată punctuație. De exemplu, dacă trebuie spus „mizran” sau „mizron” (saltea) fiindcă apare doar în Mișna. Este corect „mizran”.
A căuta un cuvânt în toată Biblia, fără a avea măcar certitudinea că se află acolo nu mi se pare o metodă foarte practică!
Si asa am ajuns la ceea ce eu numesc “perfectul intelectual analfabet”!!!
Vorbesc si citesc in 4 limbi si jumatate, dar nu posed nicio limba la perfectie! Nici macar limba romana, care imi dadea in urma cu 50 ani un motiv de mandrie pentru felul cum o stapaneam.
Dar mi-e bine asa, mult mai bine decat daca era altfel.
GBM
Foarte interesant şi informativ! Personal sunt f. mulțumit că alfabetul ebraic a fost acceptat. Altfel eram la fel cu turcii!
Nu că alfabetul ebraic a fost acceptat, ci că cel latin NU a fost! Și nici nu va fi. Iar celor care au dificultăți, ca mine, ca Marica Lewin și probabil și alții, nu ne rămâne decât să încercăm să ne acomodăm.
Marea majoritate a oamenilor care au venit in Israel ca emigranti, din tarile cu litere latine sau chirilice, si care au avut o pretentie intelectuala orisicare, s-au adaptat.
In realitate, nu se poate ajunge probabil, decat foarte greu, la a adopta o limba diferita de cea materna, la nivelul celei materne. Insa, pentru un emigrant, si limba materna sufera, modificari in exprimare si scris, deoarece, odata cu emigrarea, viata se desfasoara in lumea limbii celei noi.
Pentru a trai intr-o alta limba nu este nevoie numai de adaptare si efort, este nevoie si de o capacitate de a sti sa faci compromisuri, dar mai ales sa le accepti.
Cred ca la majoritatea emigrantilor se produce un proces de degradare a limbii materne si de achizitionare – partiala din pacate – a limbii in care traiesc (adica a tarii in care traiesc).
Da, se spune că cei care emigrează nu o fac pentru ei, ci pentru copiii şi nepoţii lor. Totuşi, acum se pot achiziţiona mult mai uşor cărţi în limba maternă, se poate călători (când nu e pandemie) în ţara de baştină sau altundeva pentru câte o “cură” de teatru şi de operă în limba cea mai potrivită. Şi, în plus, nu în ultimul rând, se poate citi şi chiar scrie în Baabel :))
Andrea, ceea ce spui mai sus, este valabil pentru cine emigreaza la o varsta. Cine o face insa in tinerete, o face in primul rand pentru sine insusi.
Dar, ai dreptate, Baabelul cu voi pe urma celor care scriu, desigur este o forma de prezervare a limbii.
Si totusi, scriind foarte repede, chiar in mesajul anterior am facut cateva greseli de ordine a literelor, aceste nefiind unicele mele greseli de exprimare.
Bineînțeles că o limbă învățată la vârstă adultă nu va putea înlocui niciodată limba maternă, cu toate că ebraica vorbită nu îmi crează niciun fel de probleme. Dar nu văd niciun motiv pentru care limba maternă trebuie să sufere. (A propos, limba mea maternă este… germana!)
In legatura cu acest comentariu v-as spune urmatoarele:
Exista multe moduri de a vorbi limba enraica, tocmai pentru ca este o limba a emigrantilor.
Dar atunci cand asculti limba vorbita in mediile intelectuale, ea este cu totul diferita de cea care se vorbeste pe strada. Poate intr-o masura oarecare si limba teatrala.
In legatura cu a doua afirmatie pe care o faceti, poate ca itneleg de ce limba dvs materna nu s-a degradat, banuiesc ca ati vorbit in mediul familial. Daca in viata de zi cu zi, mai ales in familie vorbesti o alta limba, cea originala (materna sau alta) se degradeaza aproape in amjoritatea cazurilor pe care le cunosc.
Degradarea nu este in aceea ca nu faci acordul gramatical corect, degradarea este de alta natura.
Tocmai că nu! Cu mama vorbesc germana, iar cu soțul și fiica vorbesc ebraica. Nici cărți românești nu aveam. Abia în era internetului m-am întors la limba română.
Iar în ce privește ebraica mă simt perfect în largul meu și la teatru și în discuții „intelectuale”.
Deci, asta doar confirma faptul ca dvs aveti calitati lingvistice, care tind spre perfectiune, dar nu puteti sa le generalizati, ele nu sunt apanajul oricui.
Deci faptul ca la dvs, limba romana a ramas atat de pura este un caz IESIT DIN COMUN.
Cunoasc foarte multi oameni si imi permit sa-mi dau cu parerea in acest sens. De altfel, am scris un comentariu mai lung, la postul dvs, fiind foarte surprinsa de ceea ce ati scris. La sugestia Andreei va aparea in numarul viitor, largindu-l in masura care imi va sta in putinta.
Si daca tot ce scrieti este atat de nobil, v-as recomanda o carte, pe care eu am citit-o nu de mult in ebraica (eu citesc in ebraica, dar in general nu am avut timp in decursul vietii mele profesionale sa citesc precum as fi dorit, nu numai in ebraica, dar si in alte limbi).
Cartea, cumparata intamplator in drum spre Romania, am ales s-o cumpar in ebraica. Este o traducere si este scrisa usor, chiar intr-un limbaj foarte accesibil.
Se numeste
לעולם על תתן לי ללכת
de scrritorul japonez crescut in Anglia Kazuo Ishiguro.
Daca nu ati citit-o (Never let me go), poate ca va schimba parerea, perceptia, sau poate nu 🙂
Vom mai comunica…
לעולם אל תתן לי ללכת
Diferenta intre cele doua cuvinte nu exista doar in ebraica, exista si in alte limbi, ba chiar in germana, engleza, multitudinea prepozitiilor, nu este o usoara bataie de cap.
על – pe (sunt atatea forme de a spune pe, chiar in spaniola)
אל – are semnificatii diferite, fiind si o negatie, dar fiind si o prepozitie care arata directia
Pe scurt , problematica limbilor nu este in exclusivitate problematica exclusiva a limbii ebraice.
Da, îl cunosc pe Kazuo Ishiguro, am citit ”The Remains of the Day” și este excepțional. Dar nu aș îndrăzni să fac o comparație, pentru că el este un scriitor de mare talent, iar eu sunt o mâzgălitoare de hârtie (adică de calculator).
Dna Oren, era vorba doar de a citi in ebraica, adica cartea de care va spuneam s foarte usor scrisa. Nu faceam comparatii.
Incercati, o sa aveti o “havaia” emotionala extraordinara,
desi cred (scuzati-ma daca gresesc) ca nu sunteti o sentimantala.
🙂 🙂
Acum nu mai încerc, că nu mai văd bine. Am încercat destul. Am citit vreo zece cărți în ebraică, dar a rămas un chin. Numai una mi-a plăcut cu adevărat: מלכים ג de Yochi Brandes. Pentru propria mea plăcere am tradus-o în limba română, cu titlul „Cronica regilor”
Imi pare rau :-(, noapte buna !!
Va inteleg perfect, si eu sufar de acest sindrom, nu mi- am insusit bine limba ebraica, desi admir cultura, traditia, spiritualitatea noastra milenara.
Va apreciez in mod deosebit , pentru ca ati studiat in Israel, ati dat atitea examene in ivrit si ati facut fata stralucit.
Jabotinsky era acela care milita pentru transcrierea cu alfabet latin a textelor ebraice.
Marele meu regret ramine ca nu pot citi literatura ivrit moderna decit in traducere . Un alt miracol al renasterii israeliene: cum o limba atit de veche, care nu a fost vorbita curent mii de ani, poate exprima, idei,stari sufletesti,, sentimente atit de complexe, fascinante si tulburatoare?
Interesantă temă ! Felicitări !
Felicitari pentru elevatul articol!
Multumim pentru articolul extraordinar de bine scris, documentat si important.
Poti fi linistita, si noi suferim de acelasi sindrom, poate mai putin grav sau mai grav. Daca as putea alege, transcrierea mi se pare mai potrivita dar de ce sa schimbam? Asa cum ai scris e nevoie de tot feluri de motivatii serioase ca sa schimbi radical scrisul unei natiuni. Ataturk voia ca turcii sa fie europeni si astfel au introdus scrisul cu litere latine. Unele popoare slavE au facut acelas lucru. Dar sa ne gandim ce s-ar fi intamplat daca ebraica s-ar fi latinizat inainte de marile emigratii: evreii rusi, gruzini, din Bukhara, persieni si cei din tarile arabe tot ar fi ramas cu o problema. Iar sa schimbi acum a inseamna sa dezavantajezi ultimele generatii si sa stergi tot ce s-a creat in ebraica. Nu vad nici un motiv serios de scimbare. Ceea ce este intr-adevar necesar este educatia noilor generatii spre o vorbire corecta, fara greseli gramaticale.
Absolut de acord cu tine! Și nu numai pentru o vorbire, ci și pentru o scriere corectă! (Eu apreciez foarte clar diferența!)
Articolul mi-a plăcut foarte mult. În primul rând pentru că prezintă informaţii foarte interesante şi puţin cunoscute profanilor, iar în al doilea rând pentru că sunt începătoare în studiul limbii ebraice şi ce n-aş fi dat să o pot scrie cu litere latine!