1921 a fost un an din perioada interbelică, relativ liniștit din punct de vedere politic, atât în Europa cât și în întreaga lume.

În domeniul medicinii au loc câteva evenimente importante, printre care: introducerea substanțelor de contrast în roentgenologie; în Suedia se introduce pentru prima dată analiza V.S.H. (viteza de sedimentare a sângelui), care poate să arate dacă există o infecție în organism; pediatrul american Hass introduce tratamentul cu raze UV în rahitismul la copii; în Germania se introduce în stomatologie termenul de periodonțiu – țesuturile care leagă dintele de osul maxilar și mandibular.

Mă voi opri la două evenimente care au avut loc acum 100 de ani.

Ȋn primul rând e vorba de izolarea insulinei. Insulina este un hormon secretat de insulele Langerhans ale pancreasului și are un rol hipoglicemiant. Insuficienta secreție de insulină provoacă diabetul. Pancreasul (sau ficatul alb) a fost cercetat din timpuri străvechi, dar la jumătatea sec. al XIX-lea Claude Bernard a arătat importanța lui în organism.

Tânărul medic Paul Langerhans a descoperit insule de celule în interiorul pancreasului, arătând că fără aceste elemente anatomice și funcționale nu există viață. După experimente pe câini, care au demonstrat rolul pancreasului în buna funcționare a organismului, a urmat canadianul Fr. Grant Banting, care a rezolvat problema relației dintre insulele Langerhans, secreția lor și diabet.

E interesantă viața acestui medic, la început necunoscut. După ce a absolvit medicina la Toronto, a vrut să se specializeze în chirurgie, dar chiar atunci Canada a intrat în Primul Război Mondial și Banting a fost înrolat și trimis pe front în Franța, unde a fost grav rănit. După ce s-a întors, la sfârșitul războiului, a încercat să-și deschidă o clinică particulară, dar pacienții nu se înghesuiau. Timp de câteva luni a câștigat doar patru dolari pe lună. Pentru a supraviețui s-a hotărât să devină demonstrator la o școală sanitară. Pregătindu-și cursurile, i s-a trezit interesul pentru diabet și a început să se gândească cum ar putea obține o secreţie pură a insulelor Langerhans. Şi-a luat inima în dinţi și a cerut o audiență la profesorul Macleod, o autoritate medicală a vremii, care se ocupa și el de câtva timp de tratamentul diabetului, dar fără prea multe rezultate. Spre surprinderea lui Banting, profesorul l-a primit, l-a ajutat, i-a dat un laborator și un câine de experienţă. În plus i l-a dat ca asistent pe studentul Charles Best. Banting și-a părăsit postul, a vândut tot ce a putut din casă ca să se poată întreține și să se dedice cercetărilor.

El a făcut experimente pe câini transplantând țesut pancreatic cu insulele Langerhans de la un câine sănătos la unul la care pancreasul era mult afectat. A comandat de la măcelărie embrioni de vacă și a încercat să izoleze din ei substanţa la care visa.

Cu ajutorul profesorului Macleod acum 100 de ani a reușit să demonstreze calitățile insulinei (care la început s-a numit isletin). A reușit să rezolve și probleme tehnice legate de insulină, apreciind că substanţa nu poate fi folosită decât sub formă injectabilă. El a făcut din această substanţă un medicament care a salvat și salvează viețile a milioane de oameni.

Banting a devenit brusc o celebritate mondială, iar la numai după doi ani de la descoperirea insulinei, în 1923, a primit Premiul Nobel, devenind profesor titular la Facultatea de Medicină din Toronto, decorat cu cele mai mari distincții canadiene și nu numai, iar Parlamentul canadian i-a conferit o sumă lunară importantă. Banting a murit înainte de a împlini 50 de ani, în urma unui accident aviatic.

Aceasta este povestea unuia dintre marii binefăcători ai omenirii.

Pentru a păstra adevărul istoric, voi aminti că medicul și fiziologul român Nicolae Paulescu (1869-1931) a avut și el un rol în cercetarea diabetului și în găsirea unor soluții terapeutice în această boală. El a găsit o substanţă antidiabetică secretată de pancreas, pe care a numit-o pancreină și și-a publicat descoperirea tot în 1921, în Arhivele Internaționale de Fiziologie. E adevărat că asta s-a întâmplat cu câteva luni înainte ca Banting să-și fi anunțat rezultatele, dar din motive științifice și birocratice, comitetul Nobel a hotărât ca premiul să fie acordat lui Banting, apreciind și rolul lui Paulescu în această descoperire.

Nicolae Paulescu a fost fără îndoială un fiziolog important, cu contribuții și în alte probleme legate de fiziologia și tratamentul bolilor. Dar toate aceste descoperiri sunt umbrite de trecutul politic al cercetătorului.

Ȋn 1922 Paulescu a înființat alături de A. C. Cuza Uniunea Națională Creștină, primul partid din Europa care a adoptat ca simbol oficial zvastica neagră. El a fost membru în Senatul Legionar și unul din fondatorii ideologiei legionare. Mai mult, el a fost un antisemit care în scrierile sale i-a acuzat pe evrei pentru toate necazurile României din acei ani.

Am citit în viața mea câteva scrieri și pamflete antisemite, dar atâta ură fată de evrei, un antisemitism atât de violent, n-am întâlnit în nicio scriere a unui român. Printre altele, Paulescu scria: “Evreii sunt păduchi care trebuie eliminați de pe teritoriul țării”. De aceea am hotărât să nu public fotografia lui în această lucrare.

***

Tot acum 100 de ani, în 1921, Ernst Kretschmer a publicat lucrarea Körperbau und Charakter (Constituție și caracter), o carte de bază pentru psihiatri, psihologi și medici în general.

Ernst Kretschmer a fost directorul Institutului German de fiziologie și psihoterapie.

Având un străbun evreu, el a fost destituit din funcție de regimul nazist, dar nu a fost deportat, fiind lăsat să lucreze ca medic. El a fost înlocuit de Jung – vestitul psihiatru, fost elev a lui Freud.

Kretschmer a luat ca exemplu bărbați de vârstă mijlocie cu constituții diferite și i-a împărțit în trei categorii: tipul picnic, tipul atletic și tipul leptosom.

El a arătat că tipul picnic (în limba greacă puknos = îndesat, compact) are un temperament ciclic și e mai predispus la depresie maniacală. Tipul atletic, puternic și musculos, e mai predispus la epilepsie. Iar tipul leptosom (leptos = subţire, soma = corp) este mai predispus la introvertire și diverse tipuri de schizofrenie.

Doctorul Kretschmer a arătat că există zeci de forme intermediare și combinații între aceste trei tipuri de bază. El nu a inclus femei în cercetările sale.

Johanan Vass