Scriu acest articol tocmai în mijlocul circotecii naționale legate de demiterea subsecretarului de stat Octav Bjoza, care a pus sub semnul întrebării dimensiunile Holocaustului și a aruncat anatema asupra comunității evreiești pentru aducerea comunismului în România – două vechi și penibile stereotipii antisemite, care din nefericire încă fac să clocotească multe minți obscure și maniace ale dreptei românești. Fac un efort individual deosebit și admir intervenția fermă și univocă a premierului Cîțu, care a afirmat clar că declarațiile Dlui Bjoza, care de altfel este și președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România sunt “nu doar o încercare de a mistifica istoria, ci și un gest periculos pentru valorile democratice“.
Nimeni nu neagă că evreii români n-au avut faliții și scursorile lor umane, torționari comuniști, anchetatori barbari precum Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), Ștefan Coler (Koller István), Mișu Dulgheru (Moise Dulbergher), sau faimosul general Gheorghe Pintilie, poreclit Pantiușa. Dar nu trebuie uitat niciun moment că acești monștri s-au lepădat de evreitatea lor, au fost în primul rând fanatici comuniști cu sete de răzbunare, aleși în aparatul represiv pe criterii de fidelitate și cruzime inumană. Mai mult, ei au chinuit și schingiuit mulți evrei, arestați și închiși fără judecată, pentru că erau rabini, deservenți de cult, sioniști sau foști lideri politici, industriași, bancheri, avocați și în general burghezi cu stare. Ascuțirii luptei de clasă i-au căzut mii de victime evreiești. Trebuie să mai consemnăm că încă de la începutul reprimării în masă ai “dușmanilor poporului“, chiar în prima fază dură a represiunii staliniste, mulți torționari, români sadea, au “excelat“ prin atrocități și barbarii exercitate asupra deținuților. În această galerie a ororii și rușinii naționale se cuvin menționate fiare precum Gheorghe Enoiu, Gheorghe Crăciun, Alexandru Vișinescu, Ioan Ficior, Nicolae Moromete și mulți alții.
Potrivit istoricului Dennis Deletant și majorității istoricilor de prestigiu români, în 1948, la crearea Securității, angajații acesteia aparțineau următoarelor etnii: români 3334 (83,9%), evrei 338 (8,5%), maghiari 247 (6,2%), alții 54 (1,3%).
Deci suprareprezentarea evreiască nu e semnificativă nici măcar în aparatul Securității. Faptul că într-o perioadă foarte scurtă mulți evrei au acces la funcții de conducere mai ales regionale, este determinat de mai mulți factori practici: majoritatea erau urbani, trăiau în centrele importante ale țării, erau cel puțin absolvenți de bacalaureat dacă nu de facultate, mulți erau comuniști convinși, deci fideli regimului comunist proaspăt instalat, mulți cunoșteau limbi străine, sau cel puțin limbile materne ale celorlalte naționalități conlocuitoare, mulți aveau legături cominterniste de nădejde cu puterea sovietică tutelară. Deci, clar, evreii au fost folosiți pe scară largă, pentru că la începutul noii orânduiri, din punct de vedere pur practic al noului regim comunist, ei erau la îndemână, cei mai potriviți pentru activitatea din Securitate și cei mai de încredere, dat fiind că suferiseră cel mai mult în regimul anterior.
Stereotipiile populare ale noilor autorități democratice au continuat și cu prilejul secetei cumplite din 1946, când mai ales în Moldova s-a vehiculat zvonul că foametea se datorează Anei Pauker care a trimis grâul în Palestina.
În 1949, premierul Petru Groza îi spunea lui Emil Bodnăraș, patronul de la Moscova al serviciilor secrete românești, ucrainean și nu evreu de origine, așa cum se vehiculează la extrema dreaptă că “americanii joacă acum cartea evreilor și, într-o țară unde avem 400.000 de evrei, cu câteva zeci de mii infiltrați în aparatul nostru de stat, economic, politic și cultural… cum vrei ca evreii de la Planificare să facă munca cinstită și corectă… de vreme ce sunt puși să planifice fabricile, întreprinderile comerciale de care ei au fost expropriați. Sioniștii sunt foarte bune elemente pentru coloana a cincea“.
Relativa suprapondere evreiască în structurile de partid și de stat a durat doar patru ani, între 1948 și 1952, când după debarcarea Anei Pauker din conducerea PMR și a Ministerului de Externe, a pornit o campanie de epurare a elementelor evreiești, coordonată de ministrul de interne de atunci, Alexandru Drăghici. În acest context se cuvine menționat rolul activ jucat în această campanie de înlăturare a evreilor de la conducerea ministerelor, instituțiilor de stat și mai ales din sistemul de apărare și cel represiv de Iosif Chișinevschi și Leonte Răutu, ei înșiși doi evrei care și-au demonstrat loialitatea față de regim, tocmai prin desființarea ideologică și administrativă a multor evrei. În 1958 a venit rândul lui Iosif Chișinevschi să fie aruncat peste bord, împreună cu alte sute de tovarăși de drum evrei.
Așa-numita omniprezență a evreilor în funcții de conducere în Partidul Comunist e și ea o minciună sfruntată a antisemitismului modern.
În primul Birou Politic, ales la congresul din februarie 1948, în organul de decizie suprem de atunci erau doi evrei: Ana Pauker și Iosif Chișinevschi. După 1952, respectiv 1957, când cei doi au fost excluși, până în 1965, Biroul Politic nu a mai avut niciun membru evreu. După 1965, Biroul Politic s-a transformat într-un organ de conducere mai larg, dar cu o putere relativ redusă, Comitetul Executiv. În acest nou organ de conducere au fost cooptați doi foști militanți comuniști evrei: Petre Lupu și Gheorghe Stoica, cel din urmă cu un rol eminamente decorativ. Aceștia au rămas până în 1989, neavând putere reală.
Pe plan guvernamental au existat doi miniștri importanți de origine evreiască, cu rol economic, specialiști de înaltă clasă în domeniul lor: Gheorghe Gaston Marin, economist care a condus Comitetul de Stat al Planificării și un longeviv ministru al Chimiei, inginerul Mihail Florescu.
În acest context vreau să infirm mania listelor de evrei mediatizate permanent de antisemiții de serviciu ai tranziției, în care multe nume menționate ca lideri comuniști evrei sunt pur și simplu falsuri cu scopul de a manipula opinia publică românească, demonstrând rolul dominant evreiesc în aducerea, consolidarea și susținerea comunismului autohton. Spicuiesc câteva denaturări flagrante: Emil Bodnăraș a fost ucrainean, Vasile Luca, Alexandru Moghioroș și Leontin Sălăjan au fost maghiari, Miron Constantinescu, Gheorghe Apostol și Teohari Georgescu au fost români.
În anii 60 și 70, au mai rămas relativ mulți evrei în eșalonul doi al instituțiilor de stat ca de pildă: ministere, centrale industriale, directori de întreprinderi, în comerțul exterior, cadre de conducere la universități și centre de cercetare, la instituțiile culturale, edituri și chiar Academie, la Radio și Televiziune. O veche anecdotă spune că la începuturile ei TVR se numea telaviziunea română.
Ponderea relativ ridicată a evreilor la conducerea instituțiilor de stat în perioada relativei liberalizări din ultimii cinci ani de cârmuire a lui Gheoghe Gheorghiu-Dej și mai ales primii 10 ani ai conducerii lui Ceaușescu, !1960-1975) se datora nu atât fidelității și fanatismului comunist, ci înaltului profesionalism al acestora, cunoașterii de limbi străine, relațiilor internaționale pe care le promovau cu succes. Regimul comunist în așa-zisa perioadă bună, prosperă și deschisă a avut nevoie de evreii profesioniști pentru dezvoltarea țării.
De-a lungul întregii perioade comuniste 1948-1989, cu excepția penibilei perioade a proletcultismului până prin 1958, evreii români au adus o contribuție importantă la înflorirea culturii române. Personalități de marcă precum: Nicolae Steinhardt, Aurel Baranga, Nina Cassian, Florin Mugur, Alexandru Graur, Solomon Marcus, AE Baconsky, Ovid S.Crohmălniceanu, Alexandru Jar, Harlamb Zincă, Zigu Ornea, Henri Zalis, Henri Wald, Antoaneta Ralian, Paul Cornea, Norman Manea, Alexandru Mirodan, Iosif Sava, Radu Lupu, M.H.Maxy, Victor Brauner, Tudor Vornicu, Valentin Lazarov, Eugen Preda amintiți doar ilustrativ au dăruit scânteia geniului și talentului evreiesc până și culturii din comunismul românesc.
Tot în cultura și în ideologia comunistă evreii au avut figuri nefaste, toxice ca de pildă Sorin Toma, Ștefan Coller, Ion Vitner, Silviu Brucan, Leonte Răutu și alții în anii proletcultismului și ai realismului socialist, care însă au acționat din arivism și fanatism stalinist și nu ca evrei.
Toți evreii cu funcții importante în aparatul de stat sau partid și-au renegat originile etnice și religioase, nu au avut niciun contact cu comunitatea de origine, au fost mameluci și soldați disciplinați, uneori fanatici ai Partidului Comunist.
Să revenim la teza de bază a prezentului articol, că sistemul comunist nu a fost implementat de evrei, ci ca urmare a statutului de stat învins al României, care după conferința de la Paris din 1947 și izgonirea regelui Mihai, a devenit de facto un stat satelit al URSS și implicit un stat cu regim stalinist comunist, aflat sub ocupația Armatei Roșii.
Evreii au fost incontestabil unul din mijloacele vii aflate la îndemâna noii conduceri dirijate de la Kremlin în sprijinirea instalării și consolidării noului regim comunist. Evreii au aderat la comunism din trei motive: unii din idealism, crezând aproape fanatic într-o nouă societate egalitaristă, fără diferențe etnice, religioase sau de statut social, un soi de mesianism modern; alții din oportunism și dorința de a domina după ce toată viața lor au fost cetățeni de rangul doi, oprimați. În mod cert au fost și unii care după teribilele atrocități și umilințe suferite în timpul deportării în Transnistria, cu ocazia pogromurilor din București și Iași, respectiv înjosirile, exproprierile și asuprirea suferite în timpul regimului fascist antonescian au simțit că a venit timpul lor, sunt pe val și se pot răzbuna. Toate cele trei categorii de motivații sunt absolut firești, umane și este superfluu în a căuta mereu teorii conspiraționiste sofisticate sau alte clișee antisemite pentru a explica fenomene istorice clare.
Se cuvine precizat că în toată istoria PCR, începând din 1921 (PMR între 1948 și 1965), între secretarii generali, cei care asigurau conducerea de facto a Partidului nu a fost niciun evreu.
În 1933 PCR avea 1459 de membri, era un partid periferic, scos în afara legii în România interbelică. Dintre aceștia 375 erau români, 444 maghiari, 140 bulgari, 100 ruși și 70 ucrainieni. Evreii reprezentau 22,6% din total, deci niciun fel de majoritate. Și încă ceva esențial: pe vremea aceea el se numea Partidul Comuniștilor din România, fapt care dovedește caracterul său internaționalist, de oficină a Cominternului.
În 1944, imediat după intrarea trupelor sovietice în București la 23 august, PCR avea doar cca 1000 de membri, dintre care evrei erau vreo 300, adică 30%, evident o suprapondere față de distribuția generală a populației pe etnii, însă nu o majoritate în partid.
În 1946, după reintrarea în legalitate și accederea spre rolul unui partid de masă conducător, evreii nu mai reprezentau decât 5,3% dintre membrii de partid, un procent care se apropie de proporția în totalul populației.
În 1950, după epurarea din partid a elementelor mic-burgheze, dintre care firește mulți evrei, procentul lor scade la 3,5%, valoare chiar mai mică decât proporția generală a populației evreiești, care era la acea dată de 4%.
Deci, stimați concetățeni, obsedați încă de coșmarul că “evreii au adus comunismul“, relaxați-vă și încercați să vedeți realitatea în față, pentru că scotocirea permanentă în groapa de gunoi a istoriei readuce miasmele și dejecțiile unui trecut fetid, criminal și urât mirositor, periclitând realitatea cvasi-democratică și pro-occidentală de astăzi.
Oricum antisemiții de ieri și de azi pot să fie foarte satisfăcuți și să le mulțumească comuniștilor că au scăpat practic țara de evrei, fapt care pe termen lung este o lovitură dată intereselor fundamentale ale României.
George Vigdor
Referinţe:
Radu Ioanid – Răscumpărarea evreilor, istoria acordurilor secrete între România și Israel
România Liberă – Dezbatere cu privire la contribuția evreilor la instaurarea comunismului în România
Maidanul – Evreii și comunismul din România -15 noi 2011
Wikipedia – Evrei în România
34 Comments
Vladimir Tismaneanu, in tot ce a scris, si-a declarat originile evreiesti, si tragedia evreiasca a secolului trecut a fost parte din istoria familiei sale. Cu toate ca majoritatea politologilor pe care-i citeaza sunt evrei , in nici o scriere a sa nu a lasat sa razbata problematica specifica a populatiei evreiesti din Romania. Preocuparile sale au au fost legate de problema comunismului la nivel national si international si asa trebuie perceput.
în istoria falsă a unor antisemiți apar mulți neevrei cu nume fabricate , evreiești – ex.TEOHARI GEORGESCU este burăch tescovici, invenția lui vadim, coja, iar VASILE LUCA , UNGUR ESTE FĂCUT EVREU, MIRON CONSTANTINESCU – MEHR COHN, etc. minciunile nu au haz, pornesc din ură, până și lui STALIN -DJUGAȘVILI I S-A GĂSIT ORIGINE EVREIASCĂ PRINTR-O FALSĂ ETIMOLOGIE
AM CORESPONDAT ACUM CATIVA ANI CU TISMANEANU. LEGATURA S’A rUPT> AM plecat dinRomania in anul1950 si de acea nu am multe date despre evolutia comunismului in Romania si contributia evreilor, pozitiva sau negativa. subiect nu ma mai preocupa. Personal l-am avut profesor particular pe Rabinson fratele lui Ana Pauker.CHARLES
Decideți daca Pantiusa a fost evreu sau Ucrainean,după alta postare soția a fost evreică din Botoșani Ana Tomas.
Care ar fi diferenţa? Nu din cauza etniei a acţionat cum a acţionat.
Ce sa decidem, este scris alb pe negru in diferite lucrari, Pantiusa a fost de etnie ucraineana, iar sotii evreice au avut multi dintre tovarasii din Comitetul Central al PMR.
Acest fapt nu are nici o importanta, au fost tortionari evrei si tortionari romani, ucrainieni si de alte etnii.
Macar, daca ar fi putut fi pedepsiti la momentul potrivit.
Unul dintre ei, Iosif Bistran a murit linsitit la el acasa, cu o pensie frumoasa achitata de statul roman.
ANA TOMA FĂRĂ S
Cu tot respectul, as face un apel stimata Dna Rosenberg sa cititi cu atentie si cu mai putina emotie cele comentate de mine. Inca o data, il admir si il respect pe Dl.Tismaneanu, este unul din marii experti mondiali in perioada comunista, insa luarile sale de pozitie vehemente si cintatul visceral in struna dreptei, postura sa de mare luptator anticomunist mi se par contraproductive, tocmai din partea dinsului, care a profitat din plin de comunism, ca fiu de nomenclaturist, mai apoi de cursul anticomunist al politicii romanesti. Piruetele si sentintele definitive proferate i le reprosez acestui insemnat intelectual public
D-le Vigdor, cele pe care le mentionati in ultimul dvs comentariu, nu au nici o legatura cu cele spuse de mine, in invocarea dlui Tismneanu. Ceea ce ati scris este ca nu e indriduit (nu stiam ce inseamna acest cuvant si l-am cautat in dictionar = a indreptati), sa dea verdicte in legatura cu trecutul comunist.
Desigur ca este, deoarece asta e specialitatea sa, si o face mai bine decat multi alti, fiind si apreciat pentru aceasta de oamenii de specialitate.
Dar, in legatura cu celelalte, nu am facut nici o afirmatie, in legatura cu cel mentionati in ultimul mesaj (luarea sa de pozitie si celelalte).
Faptul ca a fost fiul unui nomenclaturist, este adevarat intr-o masura oarecare, nimeni dintre parintii sai nu erau din prima categorie de nomenclaturisti
Cunosc pozitiile luate impotriva sa. Dar pe de-o parte nu am vorbit despre acest lucru si pe de-alta, stiti bine ca fiii nu pot fi judecati prin perspectiva faptelor parintilor.
Daca doriti sa dezbateti problema Tismaneanu, desigur ca sunteti liber s-o faceti oricand, dar nu-i puteti nega capacitatea de a analiza perioada comunista din Romania.
Adaug din wikipedia:
Leonte Tismaneanu a fost redactor-șef al Editurii de Stat pentru Literatură Politică (înființată în octombrie 1944 și devenită ulterior Editura Politică). În aceeași perioadă, a devenit șef al catedrei de marxism-leninism la Universitatea (pe atunci numită “C.I. Parhon”) din București, precum și șef de catedră la Școala de științe sociale “Andrei A. Jdanov”.
Acest citat, pe care il presupun compus din informatii corecte, subliniaza clar ca functia avuta de tatal lui V.T., nu ii atribuia participarea in nomenclatura de prim rang, lucru care oricum nu ar fi de mare importanta, in contextul preocuparilor sale de o viata privind analiza socio-politica a regimului comunist din Romania.
EU I-AȘ REPROȘA LUI V. TISMĂNEANU PRIETENIA CU LIICEANU, GOMA CARE NUMAI PRIETENI AI EVREILOR NU AR FI FOST, ANALIZELE SALE SUNT EXHAUSTIVE, DESIGUR A LOCUIT ÎNTR-UN CARTIER AL PRIVILEGIAȚILOR, DAR TATĂL SĂU A FOST MAZILIT ÎN 1958. ESTE UN FAPT CONSTATAT CĂ MAJORITATEA FIILOR DE NOMENCLATURIȘTI AU DEVENIT ANTICOMUNIȘTI, DIN CONVINGERE CRED.
Goma nu s-a manifestat de totdeauna ca antisemit, precum in ultima perioada (nu stiu de cand).
Ca disident trebuia sa pastreze o nota de internationalism si sa nu aiba comportament rasist, altfel probabil ca nu s-ar fi putut incadra in locurile care l-au adopatat (cred Franta). Ce-o fi fost in adancul sau, s-a putut vedea probabil utlerior.
G.V.- Eu am o părere bună despre V.T. care ar trebui solicitat pentru infomații despre ” dreapta romînească al cărei purtător de cuvînt ” este . Afirmația că V.T. a ” profitat din plin de comunism ca fiu de nomenclaturist ” nu e corectă – el n-a decis în ce familie să se nască, n-a profitat, ci a beneficiat. Explic – spre deosebire de cei care au emigrat din Romania înainte de 1989, obligaţi să-și cedeze locuința pe mai nimic / gratis , cei care au emigrat după 1989 au ” beneficiat ” n-au “profitat” de lipsa acestei constrîngeri . K.I.
Tismaneanu a emigrat inainte de 1989. Si asta inca nu-l face profitor ci beneficiar, precum bine ati scris.
DE ACORD
“Am toata admiratia pentru Dl.Vladimir Tismaneanu, dar nu cred ca dinsul e indrituit sa dea verdicte in legatura cu trecutul comunist, cel putin nu la cel din Romania si sa se erijeze in purtator de cuvint al dreptei romanesti.”
Nu stiu la ce “dreapta romaneasca va referiti in legatura cu Vladimir Tismaneanu, dar, chiar daca nu sunteti de acord, el este categoric unul dintre cei mai mari, mai documentati si mai eruditi politologi-istorici ai perioadei comuniste din Romania, deci exact ai trecutului romanesc, iar referinta la purtator de cuvant al DREPTEI nu are nici o legatura nici cu ceea ce am scris eu si cu atat mai mult cu Tismaneanu.
Si mai mult, nu stiu despre ce verdicte vorbiti, era doar o verificare proprie, pe viu.
Pantiusa nu a fost evreu, lucrul e bine stiut de oricine cunoasta cat de cat perioada timpurie a comunismului susb Gheorghiu-Dej.
In mod particular, el este unul dintre specialistii perioadei comuniste romanesti. Chiar daca dvs nu va place 🙂
🙂
Multumesc pentru aprecieri.
Am toata admiratia pentru Dl.Vladimir Tismaneanu, dar nu cred ca dinsul e indrituit sa dea verdicte in legatura cu trecutul comunist, cel putin nu la cel din Romania si sa se erijeze in purtator de cuvint al dreptei romanesti.
Intr-adevar a fost doar o enumerare, nu se poate face analogie intre Leonte Rautu, care a fost un evreu renegat care a facut mult rau culturii romane si Silviu Brucan, care in calitate de ambasador la Washington, ca presedinte al TVR si mai ales ca pregatitor din umbra al rasturnarii lui Ceausescu a facut mult bine Romaniei.
Fiind un articol de revista si nitel de atitudine,textul are limite naturale si se doreste doar un pas spre adevar si catalizator de discutii.
Articol excelent cu date exacte care au derulat situatia societatii romanesti mai ales dupa 1945.
Intrucat adevarul nu este cunoscut indeaproape pentru antisemitii de astazi care si-au ridicat capetele o data cu infiintarea partidului AUR in care exita un numar de nelepadat de personaje potrivnice etnieie iudaice din Romania as propune ca acest articol sa fie publicat si in alte medii de socializare electronica, Facebook,WahtsApp,etc.
Un articol important care sper sa fie citit de persoanele in cauza. Antisemitismul este una dintre cele mai raspandite religii si exista la toate nivelele si in toate tarile, chiar si in Israel. In urma cu cativa ani am citit o carticica-maculatura scrisa de o doctorita din Romania. Printre nenumaratele inexactitati istorice semidocte, autoarea sustinea ca criminalul aghiotant al lui Stalin, Lavrenti Beria a fost si el evreu. De fapt el apartinea minoritatii mengrele din Gruzia.
Toti facatorii de rele au fost evrei, inclusiv Iceberg cel care a cufundat Titanicul.
Nu ! Nu evreii au adus comuiismul, ci RUSII Ca au fost evrei rai nu se poate nega, dar românii unde au fost ? Eu nu sunt de acord cu cei care se opun unor ecunoasteri a memoriei marilor români considerati pe nedrept antisemti Felicitari doctorului Gabi Gurrman unul dintre cei mai straluciti evrei actuali Dr Gurman a evitat totdeauna atitunile antiromânesti
MAI EXACT , COMUNISMUL A FOST ADUS DE ARMATA SOVIETICĂ, CA O CONSECINȚĂ A RĂZBOIULUI PORNIT DE ANTONESCU CONTRA URSS, DECI COMUNISMUL NU ESTE TIPIC RUSESC, ESTE O IDEOLOGIE INTERNAȚIONALISTĂ, IAR INDIVIZI RĂI EXISTĂ LA TOATE ETNIILE
N.R. – ( Caragiale ) : „Eşti tare, stimabile, la machiaverlicuri tare …” – // ” Nu evreii au adus comunismul, ci RUSII “. O referire la toată Europa de est & Corea deNord &… ar fi completat bine afirmația . // ” Ca au fost evrei rai nu se poate nega ..” și ” romîni răi ” ar fi completat bine afirmația .// “Eu nu sunt de acord cu cei care se opun unor recunoasteri a memoriei marilor români considerati pe nedrept antisemiti “… niște exemple ar fi completat bine afirmația //…..Cei care ” bagă șopîrle ” ( pentru cine nu e familiarizat cu Caragiale , Machiavelli ) termină cu ” am prieteni evrei ” . K.I.
m
Multumesc domnule klein pentru machiavelicuri dar nu eu sunt cel mai îndreptatt sa fiu adeptul lui Carageale
ARTICOL BINE SCRIS, O SINGURĂ EROARE CU PANTIUȘA, CUMPLIT PERSONAJ, L-A UCIS PE FORIȘ CU O RANGĂ, DORESC SĂ ADAUG CĂ ÎN PRIMII ANI AI REGIMULUI COMUNIST S-A PRACTICAT CU PERFIDĂ INTENȚIE ATRAGEREA UNOR EVREI ÎN ORGANELE DE REPRESIUNE ȘTIINDU-SE CĂ EVREII AU SUPORTAT ANI DE ZILE DISCRIMINAREA FOSTULUI REGIM.. APOI REFERIREA OBSESIVĂ LA ANA PAUKER ESTE O EROARE VOITĂ A ANTISEMIȚILOR, CÂND ACEST PERSONAJ CU BUNE SAU RELE A FOST ACTIV PÂNĂ ÎN 1952, IAR SISTEMUL A FUNCȚIONAT O MAI LUNGĂ PERIOADĂ PÂNĂ Ă 1989, UNII SE REFERĂ LA ANA PAUKER FĂRĂ A ȘTI ACEST AMĂNUNT.
In plus Ana Pauker era fiica unui siochet care taie rituak gaini si etc eraprofesoara in tinerete, versata in ebraica siavea un frate Rabinson profesor de ebraica, reilgios si plecat in Israel. Ea a mentinut relatii cu fratele ei si a si venit in vizita in Romania dupa care a fost inhatat de securitate si bagat la zdup. Din nefericire pentru ea afost fermecata de religia comunista. .
Este cunoscut faptul că evreii – datorită mai multor factori, printre care cred eu şi existenţa în diasporă – sunt mai receptivi la curentele noi din toate domeniile. Iniţial comunismul şi, mai ales, internaţionalismul, părea să ofere soluţii pentru remedierea inegalităţilor sociale şi naţionale, unii evrei (mulţi sau puţini e relativ) au aderat la el. Nu ştiu în ce măsură “l-asu adus în ţară” cred că aceste idei s-ar fi răspândit oricum şi ar fi creat adepţi. După război, evreii care fuseseră persecutaţi, deportaţi şi omorâţi, erau singurii credibil antifascişti deci se poate sî fi ocupat mai multe funcţii în diverse structuri, dar mai târziu au fost daţi afară. Cazurile individuale aduse mereu în discuţie nu reprezintă întreaga populaţie evreiască, decât în ochii naţionaliştilor. Pot fi aduse şi mai multe exemple de activişti sau securişti români, dar asta nu înseamnă, nu-i aşa, că toţi românii erau activişti sau securişti.
De acord cu Dvs doamna Ghita, mai ales cu ultimele doua rânduri
Excelent și documentat articol de sinteză.L-aș trimite si domnului fost secretar de stat pentru a-și ridica nivelul de cunoștințe.Alte personalități remarcabile evreiești:
Marcel Blecher(redescoperit),Iosif Peltz,Felix Aderca,Camil Baltazar și desigur Clara Haskil și Silvia Marcovici.
Felicitări !
Pantiusa a fost “evreu consort” ca si Bodnaras, Apostol, Draghici, Miron Constantinescu, Borila si multi altii. Sau cum se povesteste despre rabinul Safran care fiind invitat in 1945 la o sedinta la CC ar fi spus : “Cu parintii vostrii as fi putut face un minian dar sint sigur ca si cu nepotii vostrii voi putea face”.
La fel ca orice nationalitate este mai mult decat riscant ca sa se scrie despre evrei, motivele lor si categorisireal lor in toxici, actionare ca neevrei etc. Exista doar persoane singulare si fiecare este altfel. Deasemenea fiecare are dreptul sa-si faca o parere despre alte persoane. Foarte posibili ca evreii “toxici” sa fi lasat amintiri pozitive la multi contemporani. Cine are dreptul sa emita sentinte? Judecand cu optica contemporana vremurile din 1930-1980 depaseste mult cadrul unui scurt articol. Doar un singur lucru este cert: antisemitismul a fost, este si va fi.
Bine scris .Fără să diminuez afirmația anterioară – nu i-aș pune în aceeași categorie pe Leonte Răutu și Silviu Brucan . Aprecierea se bazează pe – L.R. era încă funcție cînd băieții lui au emigrat în Canada – cartea autobiografică a lui S.B. ( Ganerația irosită ) . Pentru mine L.R. a fost un fals spre deosebire de S.B. a cărui evoluție o înțeleg . K.I.
Din pacate timpul nu-mi permite sa fac inca unele observatii la articolul dvs.
Cite
” Evreii au aderat la comunism din trei motive: unii din idealism, crezând aproape fanatic într-o nouă societate egalitaristă, fără diferențe etnice, religioase sau de statut social, un soi de mesianism modern;”
Motivatia pentru care multi evrei (in special transilvaneni) au aderat la comunism nu a fost legata de mesianism, si nici nu cred ca mesianismul isi are locul.
Motivatia a fost determinata de cresterea puterii antisemite nationaliste in urma urcarii la putere a lui Hitler in Germani, si a fortelor politice de dreapta sustinute si ideologic atat in Franta si in Germania, inca de la sfarsitul secolului XVIII.
Aderarea se petrecea intr-o vreme in care fascismul European lua proporţii, iar naţionalismul devenise un principiu politic greu de confruntat. (citat din memoriile tatalui meu, Rosinger Adalbert).
In ceea ce priveste oportunismul, daca au fost evrei care au aderat la comunism din acest motiv, aceasta nu a avut loc in perioada interbelica, deoarece la vremea aceea, oportunismul nu isi avea locul, iar evreii memrbii in PCR-ul ilegalist erau adeseori urmariti de Siguranta.
As spune ca cei care au aderat la partid din oportunism, in anii comunismului – si am avazut exemple diverse in anii mei de facultate la matematica, aceasta au facut-o multi ne-evrei, care prin aderarea la partid, care nu era in anii ’70 obligatorie stiau ca vor beneficia de avantaje semnificative in viitor (repartitii, locuri de munca, paote si trimiteri la studii in strainatate).
Dl Vigdor, ati facut o cercetare demna de admiratie si va felicit, dar s-a strecut o greseala pe care ca sa fiu sigura de ea, am verificat-o, nu numai pe wiki, dar si cu politologul Vladimir Tismaneanu.
Multi evrei au fost in serviciul securitatii, si asta nu e decat de plans, sau de simtit o revolta, chiar daca omul, doar la greu se poate confrunta cu adevarat si uneori nu poate fi “judecat”, in lipsa de cunostinte.
Dar, cu toate acestea, trebuie sa va spun ca PANTIUSA, a fost UCRAINEAN, NEEVREU.
A fost casatorit intr-un timp cu Ana Toma, evreica din Botosani, si secretara sau o alta functie indeplinita in apropierea Anei Pauker, iar ea a fost evreica.
Deci e pacat de adaugat inca unul la lista acelor evrei care si-au vandut sufletul Satanei, unii dintre ei avand o atitudine ingrozitoare, precum s-a scris nu odata, s-au s-a vorbit in cercuri ale cunostintelor.
Chiar si acei securisti care au fost evrei, nu au fost cu toti tortionari scotandu-si coltii rautatii si frustrarii fata de oamenii care le-au ajuns sub mana.
Deci concluzia este, Pantiusa nu era pe lista evreilor.
In rest, au fost cercetatori romani, printre ei Neagu Djuvara, Dinu Giurescu care si acestia au dezmintit teza antisemita a multor romani cu tendinte antisemite.
Don’t confuse them with facts! Antisemitismul nu va dispare pentru ca e nevoie de un tzap ispasitor peste tot in lume, si evreii sunt fff buni in rolul asta, pentru ca timp de 2000 ani n-au fost la ei acasa, ci tot timpul printre straini.
Dar antisemitismul nu va dispare chiar daca toti evreii s-ar gasi in Israel. Sunt convins ca daca n-ar fi existat ei trebuiau inventati, pentru ca existentza lor face bine multora.
GBM