Spre deosebire de alte virusuri ARN, o particularitate a noului coronavirus este faptul că acesta dispune de un sistem de corectare a copierii (proof reading). Adică în timpul replicării copierea este corectată, ceea ce înseamnă o probabilitate mai mică de apariţie a mutaţiilor genetice, cum se întâmplă, de exemplu, în cazul virusului HIV. Virusurile dezvoltă în permanenţă mutaţii, cele mai multe variante neavând niciun efect, sau doar efecte minime. Ele nu pot fi prevăzute, nici prevenite. Rareori mutaţiile rezultate pot produce o tulpină virală mult mai periculoasă ca cea originală, din Wuhan.

De la începutul pandemiei până acum au apărut peste 25 de mutaţii importante ale virusului, sau cam două pe lună. Acest fenomen ține de evoluție, și nimeni nu poate ști ce schimb de informaţii va face virusul cu alte virusuri cu care se întâlneşte, cum va reuşi să scape de sistemele imune ale unor persoane care nu pot să-l elimine, sau / şi să capete informaţii despre anticorpii pe care noi îi producem împotriva lui.

La nivel global, GISAID (Global Initiative on Sharing Avian Influenza Data) adună date genetice ale noului coronavirus. Ele sunt o sursă validă de informaţii pentru oamenii de ştiinţă care monitorizează progresia modificării virusului şi a pandemiei. Analiza a arătat că până în prezent sunt cunsocute 8 tulpini principale ale SARS-CoV-2:

Tulpina L este tulpina originală, detectată la Wuhan în decembrie 2019. În prezent ea a dispărut aproape complet.  Alte tulpini cunoscute sunt S, V și G.

Tulpina G este dominantă în momentul de faţă.

Mutaţii ulterioare au dus la apariția unor subgrupuri, ca GR, GH și GV. Subgrupul GV este dominant în Europa în prezent. Tulpinile G includ o mutaţie care înlesnește legarea proteinei S (Spike protein, care dă virusului aspectul cu “țepi”) de receptorii de pe celulele din organism, ceea ce ar putea creşte probabilitatea de infectare şi transmitere a virusului);

Tulpina O conține mai multe mutații diferite, rare, care au fost grupate împreună sub această tulpină.

Cea mai bună metodă de evitare a modificărilor care ar face virusul să devină rezistent la vaccin, rămâne limitarea transmiterii şi răspândirii acestuia, ceea ce ar reduce șansa de a suferi mutaţii. În Asia, tulpina originală (L) a persistat mai mult timp deoarece multe ţări, inclusiv China, şi-au închis rapid graniţele, ceea ce a restrâns mişcarea persoanelor şi a mutantei.

Descoperirea unei mutaţii nu are nimic neobişnuit. În China, de exemplu, unde a pornit pandemia, circulă încă de acum o jumătate de an, o nouă variantă a virusului. În vară, o variantă din Spania s-a răspândit cu repeziciune în aproape jumătate din Europa. În America de Nord și în Europa nu s-a restricţionat la fel de mult mişcarea persoanelor, ceea ce a permis tulpinilor să se răspândească şi să apară mutaţiile cu producerea subgrupurilor, chiar într-un ritm mult mai rapid. Se presupune că tulpinile G ar putea prezenta o ţintă mai bună pentru vaccinuri, deoarece ele au pe suprafața lor mai multe proteine S, care reprezintă ţinta anticorpilor induşi de vaccin. Apariția tulpinilor G coincide cu apariţia noilor valuri de cazuri. De exemplu, în Australia, în timpul celui de-al doilea val de cazuri, tulpinile G au fost prezente în aproape toate eşantioanele, indicând că ţara a eliminat efectiv transmiterea tulpinilor anterioare L și S, printr-o serie de măsuri de distanțare fizică. Toate noile infectări au fost provocate de oamenii care s-au întors din străinătate și nu au respectat carantina. În SUA, majoritatea infectărilor din valurile 1, 2 și 3 au coincis cu creșterea eșantioanelor care au evidențiat toate cele trei tulpini G. În India, modelul este similar prin creșterea constantă a infecțiilor, din iunie până în septembrie, urmând curba de apariție a subgrupurilor G.

Tulpina VUI 202012/01 (Variant Under Investigation, 2020, luna 12, varianta 01), denumită și VOC-202012/01 (Variant of Concern 202012/01) sau linia B.1.1.7° a avut primele cazuri depistate în Marea Britanie din 20 septembrie. Se crede că această variantă are o rată de transmitere mult mărită comparativ cu celelalte variante. Până în prezent, nu sunt evidențe clare care să susţină faptul că această variantă de virus ar cauza o mortalitate mai mare, sau că ar influența diferit vaccinurile sau tratamentele în uz. Din 20 decembrie 2020, noua variantă descoperită în Marea Britanie a suferit mai multe mutaţii în proteina matricială, prin modificări la nivel genetic, unde lipsesc doi amino-acizi, ceea ce explică răspândirea mai rapidă a virusului azi. Aceasta este sursa etiologică a celui de al treilea val de îmbolnăviri azi în lume. Variantele coronavirusului SARS-CoV2 detectate în Marea Britanie şi Africa de Sud, mai contagioase decât tulpina originală Wuhan, au fost identificate deja în zeci de ţări, în timp ce mutaţia braziliană este în prezent cercetată asiduu, precum anunță Organizația Mondială a Sănătății.

Situaţia epidemiologică actuală se poate complica cu ușurință din cauza variantelor genetice ale virusului.

Până acum au fost descoperite mii de mutaţii, probabil în jur de 10.000, ale coronavirusului SARS-CoV-2. Majoritatea nu au nicio semnificaţie, dar este imposibil să faci previziuni ştiinţifice docte despre mutațiile care ar putea duce la apariţia unei tulpini de virus care să fie mai uşor de transmis, sau despre eficacitatea vaccinurilor în a preveni forme grave sau decese.

Ceea ce s-a dovedit deja este: cu cât numărul oamenilor infectaţi este mai mare, cu atât sunt mai mari şansele ca SARS-CoV-2 să sufere mutaţii. Din fericire, este nevoie de mai multe mutaţii pentru ca virusul să îşi modifice atât de puternic proteinele, încât să nu nu mai poată fi combătut de sistemul nostru imunitar. Prin urmare vaccinul împotriva coronavirusului va trebui adaptat de la un sezon la altul, la fel ca cel antigripal, pentru a realiza o prevenţie bună.

Liana Monica Deac