“Quitting smoking is easy, I’ve done it hundreds of times.” (Este ușor să te lași de fumat. Am făcut-o de sute de ori.) Mark Twain

Poate că unii dintre noi am abuzat uneori mâncând prea mult, mai ales dulciuri, sau am abuzat cu băuturi alcoolice, țigări sau cu medicamente antidepresante, calmante, somnifere, sau pentru slăbit. În tinerețe eu fumam două pachete pe zi, dar m-am lăsat de pe o zi pe alta, acum 47 de ani. Câteva săptămâni am avut simptome fizice (transpirații și puls rapid) precum și psihologice. Luni de zile am mai visat că după prânz mă întindeam pe pat și aprindeam cu plăcere un Papatratos sau un Kent, țigări foarte scumpe pentru un student… Aceste vise îmi reveneau zilnic și în subconștient îmi ziceam că fumez o singură țigară, nu voiam să reîncep cu fumatul.

Abuzul este folosirea exagerată a unor substanțe, care poate fi întreruptă în orice moment fără ca individul să sufere; cel care este dependent de o substanță nu poate întrerupe adicția, deși este conștient de dauna medicală, economică sau socială pe care și-o produce lui însuși și celor din jur. Toxicomanul simte o nevoie de nestăpânit de a folosi substanța / alimentul / obiceiul la care are adicție. Dependența fizică, însoțită de toleranță (necesitatea de a mări doza) și sevraj (withdrawal syndrome) este necesitatea corpului de a folosi aceste substanțe, pe când adicția este o boală psihică complexă și greu de tratat. De obicei cele două merg împreună. Terminologia corectă este substance use disorder adică o tulburare legată de folosirea unor substanțe. Întreruperea bruscă a acestor substanțe poate cauza sindromul de sevraj sau de abstinență, care se manifestă prin tulburări mintale și fiziologice grave care, netratate, pot cauza chiar moartea pacientului. După dicționar, adicția este dorința nemărginită și necontrolată de a poseda, a folosi, sau a face ceva foarte dăunător. https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/addiction  

Printre substanțele chimice cele mai frecvent consumate, care creează dependență, se numără alcoolul, nicotina, cannabis (marijuana, hașiș), opiatele folosite ca analgezice (codeina) sau cele recreaționale, cum ar fi heroina sau halucinogenele (LSD – de aici și cântecul formației Beatles – Lucy în the Sky with Diamonds).

Alte substanțe care creează dependență sunt somniferele, calmantele, stimulantele (cocaina, metamfetamina – Meth) și inhalanții, cum ar fi vaporii emanați de lipici sau solvenții de vopsea.

În Israel s-au înregistrat câteva cazuri mortale la adolescenți, datorită toxicității acestor inhalanți. A fost un caz în care doi tineri s-au urcat pe acoperiș și au inhalat gaz ilariant (protoxid de azot). Acesta este un gaz anestetic care trebuie administrat împreună cu oxigen, dar ei l-au inhalat direct, fără adaos de oxigen. Amândoi și-au pierdut cunoștința, au căzut de pe acoperiș și au murit. La un spital unde lucram în tinerețe ca anestezist, în sala operatorie lucra un sanitar foarte simpatic și harnic. Într-o noapte a fost găsit într-o sală operatorie, culcat pe patul chirurgical. Era inconștient și cu o mască cu substanță anestetică inhalatorie (izofluran) pe gură. Încă mai respira și s-a trezit fără sechele.

Substanțele adictive pot cauza tulburări serioase de comportament, judecată, memorie, luare de decizii, dar și tulburări ale funcției diferitelor organe. Tratamentul adicției la droguri este complex, cu multe recăderi, și include recunoașterea adicției (unii nu recunosc faptul că se droghează), detoxicare la spital sau la o clinică specială, apoi tratament medicamentos și sprijin psiho-social, de obicei prin grupuri de suport reciproc. Din păcate recăderea la consumul de drog este frecventă, atunci când detoxicarea fost incompletă, sau persoana nu are mijloacele sufletești pentru a rezista tentației de drogare, mai ales în situații stresante, cum ar fi lipsuri financiare, despărțirea de persoanele dragi etc.

Prin profesiunea lor, medicii anesteziști au acces permanent la opiate, hipnotice sau ketamină (supranumită și “drogul violului”). Stresul continuu la locul de muncă, sau diverse crize sufletești pot fi motive pentru unii anesteziști să folosească droguri. În Israel au fost câteva cazuri mortale de anesteziști care au supradozat drogurile. Un caz tipic de recădere este cel al unui un anestezist foarte bun și conștiincios. A fost găsit la spital, inconștient, cu un flacon de hipnotic lângă el. A fost trimis la o clinică de detoxicare și după șase luni s-a întors la locul de muncă, “curat”. Mergea lunar să i se controleze urina, dacă nu are urme de droguri. După câteva săptămâni, după ce a dat urină pentru analiză, a intrat într-o toaletă și și-a injectat un hipnotic. A fost găsit inconștient. A două șansă nu i s-a mai dat și a rămas fără lucru. Soția și copilul l-au părăsit.

După o statistică recentă, 40 milioane de americani fumează și 18 milioane sunt alcoolici. Despre adicția la cofeină nu se știe dacă ea are vreo o semnificație clinică. Există și alte adicții, unele surprinzătoare, care pot dăuna persoanei respective, familiei sale și oamenilor apropiați. Toate sunt tulburări psihice de comportament. Unele aparțin de boli psihiatrice, cum ar fi nevoia compulsivă a unor bolnavi de OCD (obsessive compulsive disease – boală obsesivă compulsivă) de a face tot timpul curățenie. Boala este curabilă prin medicamente și terapie cognitivă de comportament (Cognitive Behavioral Therapy – CBT).

Vă recomand să vizionați o comedie spaniolă produsă în 2017. Filmul se cheamă Toc Toc și toate personajele suferă de OCD. Este mai degrabă o tragi-comedie, după cât de mult suferă acești oameni.

https://www.addictioncenter.com/addiction/10-most-common-addictions/

Adicția la jocuri de noroc seamănă mult cu adicția la substanțe chimice. La aceste jocuri, care adesea au loc pe internet, se mizează pe sume mari. Acum câțiva ani a fost intervievat la televizor un asemenea jucător de noroc. Câștigase la loto un milion de șekeli, dar în câteva luni a pierdut totul la cazinou, chiar și casa familiei. Terapia acestei tulburări este foarte complicată și mulți ajung boschetari. Se poate folosi CBT, un tratament psihologic care previne gândurile negre și emoțiile puternice nefavorabile. Tehnica aceasta ajută la îmbunătățirea mijloacelor de comunicare și, creând un scenariu pseudo-real, îl învață pe pacient cum să confrunte momentele critice fără a pierde controlul asupra judecății sănătoase.

Adicția la cumpărături poate duce și ea la mari probleme financiare. Cazul opus este cel numit Money Avoidance Disorder sau Money-worshipping disorder (tulburarea de a evita cheltuielile, sau cultul pentru bani), în care individul evită cu orice preț să cheltuie bani. Persoana strânge bani, îi numără tot timpul, simte o satisfacție când suma crește, dar nu-l lasă inima să-i cheltuie, chiar pentru nevoi vitale. Este mai mult ca o simplă zgârcenie.

Piromania (în limba greacă pyr = foc) este o tulburare psihică rară, caracterizată printr-o satisfacție și scădere a tensiunii interne și anxietăți psihice când persoana pune foc la clădiri, păduri etc. Incendierea nu este din interese materiale, ideologice sau ca să acopere o crimă, ci pur și simplu este asociată cu o adicție, o tulburare de judecată. Piromania începe în copilărie și poate fi tratată cu CBT.

Cleptomania (în limba greacă kleptes = hoț), este o adicție la furt. Furtul produce o satisfacție hoțului, care nu rezistă tentației de a fura. Ea nu este mânată de interese materiale, putând afecta și oameni bogați. După unele date, cleptomania afectează cam 0.6% din populație. Ea este mai frecventă la femei și la rude de gradul întâiale unor narcomani. Mulți cleptomani se comportă ca bolnavii OCD. Implicațiile personale, profesionale și sociale ale cleptomaniei pot fi dezastruoase. Tratamentul este medicamentos și prin psihoterapie. În urmă cu mulți ani am lucrat cu un excelent chirurg care fusese mutat la noi dintr-un alt spital pe motiv (ținut bineînțeles secret) de cleptomanie. Se pare că s-a vindecat, fiindcă la noi nu a fost prins furând. Jon E. Grant. Understanding and Treating Kleptomania: New Models and New Treatments. Isr J Psychiatry Relat Sci Vol 43 No. 2 (2006) 81–87.

Hipersexualitatea este cunoscută la femei ca nimfomanie și la bărbați ca satirism, numit și sindromul Don Juan, sau constelația Casanova. Acesta din urmă este în general asociat cu secreție exagerată de testosteron. Adicția se manifestă printr-o necesitate compulsivă de a avea contact sexual cu cât mai multe partenere. Se pare că Picasso avea dorința compulsivă de a seduce cât mai multe femei, ceea ce nu l-a împiedicat să trăiască până la 92 de ani (1881-1973)…

Adicția la putere și necesitatea de a controla pe alții apare în special la indivizii care vor să învingă un sentiment interior de neputință. În lumea competitivă de astăzi, aceste persoane se întâlnesc tot mai frecvent. Se pare că adesea, în copilărie, aceștia încercau să satisfacă exigențele unor părinți perfecționiști. Cariera lor este adesea marcată de eșecuri din cauza problematicii legăturilor interumane. http://drbochner.com/articles_for_individuals/the_power_and_control_addiction

Adicția la moartea iminentă. Unele persoane (în special femei) ajung la orgasm când sunt sufocate până își pierd cunoștința, ca după aceea să revină la normal. Adicția la moarte iminentă este o tulburare periculoasă, auto-destructivă, în care persoana consumă medicamente sau face fapte care o aduc la “marginea prăpastiei”, simțind prin asta o satisfacție. Această tulburare a fost descrisă pentru prima oară în 1982 de către psihoanalista Betty Joseph. Joseph B. Addiction to near-death. Int J Psychoanal. 1982;63(Pt 4):449-56. În filmul american Flatliners (1990), cinci studenți la medicină făceau experimente prin care unul câte unul ajungeau în stare de moarte clinică (fără puls), ca apoi colegii să-i resusciteze. https://www.youtube.com/watch?v=wpci2WuWy4E  Experimentele auto-destructive sunt rare, întâlnite mai ales la adolescenți și adulți tineri. Tratamentul este foarte dificil. Anorexia nervoasă poate fi atribuită acestei tulburări.

Adicția la dragoste romantică. Ovidiu scria: “Nu pot trăi nici cu tine, nici fără tine” (Amores III, xi, 39). Fraze cum ar fi “Am nevoie de tine ca de un drog”, sau “Mă gândesc zi și noapte la tine”, sau “Te ador și te idolatrizez” sună foarte romantic, dar uneori reflectă o iubire obsesivă, patologică, mediată de schimbări hormonale și comportamentale, care în caz extrem pot destrăma familii, pot duce la crime și sinucideri. În 2011, peste 10% din crimele din SUA au fost comise de iubitul/a victimei (FBI 2011). Un exemplu de dragoste extremă a fost cea dintre Romeo și Julieta care au ales sinuciderea în locul despărțirii. Brian D. Earp, Olga A. Wudarczyk, Bennett Foddy, Julian Savulescu. Addicted to love: What is love addiction and when should it be treated? Philos Psychiatr Psychol. 2017 March;24(1):77–92.

Melomanul este omul împătimit de muzică. Când ascultă muzică îl trec fiorii, demonstrând că dependența de muzică are la bază secreția de dopamină în creier. Unii tineri sunt practic tot timpul lipiți de căști. Pentru ei muzica este un refugiu, un mod de a face față stresului și emoțiilor. Muzica continuă distrage atenția individului la conversații și întâlniri importante, De multe ori adicția la muzică este asociată cu consumul de substanțe adictive.

Adicția la alimente, dulciuri (inclusiv ciocolată) și alți carbohidrați. Excesul de alimente în țările dezvoltate și alimentația bazată pe carbohidrați în țările subdezvoltate produce o continuă creștere a numărului de supraponderali și obezi. Cu cât alimentele au trecut prin mai multe procese de preparare industrială, cu atât ele devin mai adictive. Printre acestea se numără băuturile gazoase îndulcite și alimentele cu un procentaj mare de sare, carbohidrați și grăsimi. Alimentele procesate care se absorb rapid pot fi adictive. Procesul de adicție implică receptori și diferiți mediatori chimici secretați în aparatul digestiv și în creier. Margaret L. Westwater, Paul C. Fletcher, Hisham Ziauddeen. Sugar addiction: the state of the science. Eur J Nutr DOI 10.1007/s00394-016-1229-6.

Adicția la internet, rețele sociale, sau jocuri video este o altă pacoste a lumii “sătule”. Ea a devenit o adevărată pandemie electronică, implicând în special pe copii, adolescenți și pe adulții tineri. Pentru a diagnostica tulburarea adictivă la internet trebuie să punem persoanei implicate următoarele întrebări: Ești preocupat tot timpul cu jocurile video de pe internet? Cumperi tot timpul câte ceva online? Te poți abține să nu intri pe Facebook în fiecare oră? Preocuparea cu computerul sau telefonul inteligent nu intervine viața ta zilnică, în relațiile cu oamenii, munca sau școala? Dacă răspunsul este „da” la una dintre aceste întrebări, persoana suferă de adicție la internet, tulburare numită și uz compulsiv de internet. Această problemă este în creștere continuă, afectând la ora actuală peste 8% din populația din SUA și Europa. Cauza acestei tulburări este multifactorială, iar creierul reacționează la fel ca la adicția la medicamente sau alcool. Se pare că se produc schimbări structurale în zona prefrontală a creierului, cauzând dificultăți în prioritizarea sarcinilor pe care individul trebuie să le îndeplinească. La fel ca alte tulburări care produc dependență, adicția la internet afectează centrul plăcerii în creier, prin intermediul dopaminei. Una din pacostele acestei adicții este accesul copiilor nesupravegheați la pornografie, ceea ce poate duce și la legături cu pedofilii. Cei predispuși la această adicție suferă adeseori de anxietate și caută un remediu prin accesarea la internet. Ei manifestă depresie, lipsă de onestitate, sentimente de vinovăție, incapacitate de a prioritiza programul personal, izolare, atitudine defensivă, schimbări frecvente de stare de spirit, frică de singurătate, plictiseală, evitarea muncii și un sentiment de euforie când accesează internetul. Semnele fizice se manifestă prin dureri spinale, dureri de cap, insomnie, alimentație foarte sumară sau, din contră, excesivă, cu scădere sau creștere în greutate, neglijarea igienei personale, probleme vizuale etc. Relațiile personale sunt afectate, la fel ca cele de la locul de muncă, sau de la școală. Apar probleme financiare și izolare socială. Diagnosticul acestei tulburări serioase se bazează pe următoarele criterii: Individul este permanent preocupat cu internetul. Timpul petrecut pe internet crește continuu. A făcut încercări nereușite de a opri folosirea internetului. Minte pentru a-și ascunde obsesia. Prin această adicție, individul își periclitează educația, locul de muncă și viața particulară. Primul pas în tratament este ca persoana să recunoască că are adicție la internet. Medicamentele antidepresante și cele împotriva anxietății pot ajuta. Activitatea fizică ajută prin mărirea secreției de serotonină. Psihoterapia include CBT, terapia cu ajutorul cailor, terapia recreativă etc.

Adicțiile pe care le-am prezentat și mai ales adicția la internet sunt în continuă creștere, având repercusiuni serioase asupra întregii societăți. Această adevărată pandemie care “fierbe la foc mic” este chiar mai periculoasă pe termen lung decât actuala pandemie cu corona care se pare că are deja un leac, vaccinul. Sindromul adicției la internet nu are o soluție vizibilă și se răspândește în mod continuu și ireversibil, schimbând modul de viață al tinerei generații spre unul asocial și lipsit de vitalitate și creativitate.

Tiberiu Ezri