Sindromul Ierusalim (II)

6. Energia de activare care conduce la declanșarea Sindromului Ierusalim

Care sunt motivele ce conduc la declanșarea simptomului?

Răspunsul trebuie căutat în faptul că motivația spirituală a pelerinului (și pelerinajului) este cea de a-L vizita pe Dumnezeu în casa Sa: Dumnezeu și-a ales Ierusalimul drept capitală a Sa, un loc în care El este Împărat și Stăpân; e locul în care El îi primește pe cei ce-L iubesc cu toată puterea, din toată inima, sufletul și cugetul lor.

Aceasta este motivația adorației de care se bucură Ierusalimul.

Aceeași motivație stă la baza Sindromului Ierusalim. Acest sindrom este rezultatul unor fenomene mentale, declanșate pe fondul unor idei religioase obsesive, iluzii pe teme religioase, psihoze. Vizita în sine în orașul Ierusalim are doar rolul de catalizator al bolii.

Iată un exemplu:

Cu ocazia Paștelui, credincioșii creștini se bucură în Sâmbăta Mare de minunea Sfintei Lumini strălucitoare a Învierii. Fiind întâiul ce o primește, Patriarhul Ierusalimului iese cu Ea sub bolțile Bisericii Învierii, adresând tuturor celor prezenți Hristos Anesty ! (Hristos a inviat!). Acesta este momentul sublim al miracolului mare al istoriei care, an de an, la Sfânta Înviere, luminează și încălzește sufletele zecilor de mii de pelerini, care prin ani si veacuri au venit şi vin la Sfintele Pasti mereu sa primească lumina strălucitoare a Învierii de la Sfântul Mormânt al Dumnezeului Cel de-a pururea Viu! Iar cel ce are norocul să fie de față de Sfintele Paști la Sfântul Mormânt din Ierusalim, va fi martorul exploziei de bucurie care izbucnește din inimile și ființa miilor de pelerini, care răspund în toate limbile pământului – Alithos Anesty! / Adevarat a înviat! / Tatsächlich hat Er wiederbelebt! / Indeed he has revived! / На самом деле он возродился! / Na verdade, ele reviveu! / De hecho se ha reavivado! / 事实上,他已恢复 ! / Rzeczywiście, ożywił! / Πράγματι, έχει αναβιώσει! / მართლაც ის გამოაცოცხლა! / 確かに彼は復活しました!, etc. – aprinzându-și fiecare lumânările lor din Lumina Sfântă a Învierii lui Hristos de la Sfântul Mormânt.

Simți prezența invizibilă a Mântuitorului printre cei prezenți, realizezi că Iisus Hristos nu e doar o figură istorica a trecutului, ci și a prezentului și a viitorului.

Ai senzația că te detașezi din propriu-ți corp și începi să călătorești, să plutești, să zbori, să te înalți; însă, în final, trebuie totuși să rămâi pe pământ…

Evident, manifestările sindromului nu se declanșează din senin, fără antecedente de tulburare mintală psihică (precum schizofrenia paranoidă). Anterior vizitei, persoana (de obicei turist sau pelerin) pare echilibrată și lipsită de orice semn de psihopatologie. Însă odată sosiți în Ierusalim – copleșiți fiind de încărcătura istorică si religioasă a Ierusalimului, întâlnirea mult așteptată a persoanei cu Sfintele Locuri, situri istorice, etc. -, impactul cu orașul conduce la declanșarea / agravarea semnificativă a stării lor de sănătate.

Persoana e încredinţată că deține puteri divine și mesianice, arogându-și o sarcină mesianică sau considerându-se întruchiparea unuia din personajele din Sfânta Scriptură.

Sindromul Ierusalim nu este caracteristică doar unei singure religii sau confesiuni; pot fi afectați evrei, creștini și musulmani, din medii socio-economice diferite.

Literatura de specialitate raportează comportamente similare și la alte locuri de importanță religioasă și istorică, precum Mecca, Roma/Vatican, etc.

Pentru tratament, recomandările generale sunt:

  • spitalizare de recuperare de scurtă durată, cu asistența unei echipe medicale specializate în domeniu, precum și medicație adecvată,
  • conversații terapeutice cu spitalizatul, din care acesta să înțeleagă succesiunea de evenimente care au condus la spitalizare sa. În această conversație, medicul îi permite bolnavului să-și deruleze povestea, indiferent oricât ar fi de elucrubată și abracadabrantă.

Dacă bolnavul nu e violent, el este externat după conversație.

Pacientul violent e internat, primind medicația corespunzătoare și ținut sub observație; în paralel, este contactată familia și ambasada/consulatul țării de care aparține; e indicat ca spitalizatul să revină în țara de origine, spre a-și putea continua tratamentul în habitatul natural și în limba sa maternă.

Datorită tentei mistico-religioase ce caracterizează Sindromul Ierusalim, literatura de specialitate diferențiază Sindromul Ierusalim de alte tipuri de sindroame, precum Sindromul STENDHAL, Sindromul PARIS, etc.

Referitor la Sindromul Ierusalim, literatura de specialitate oferă o gamă largă de exemple.

Profesorul Eliezer Witztum si Dr. Moshe Kalian, ambii medici psihiatri de renume, au studiat sindromul legat de cetatea regelui David timp de mai mulți ani, au tratat mii de pacienți diagnosticați cu diferite tipuri de boli psihice sau de epuizare. Una din publicațiile lor, purtând titlul ebraic elocvent ירושלים של קדושה ושיגעון / Yerușalayim șel kdușa u șigaon[1] – în traducere: Jerusalem of Holiness and Madness/limba engleză și respectiv Ierusalimul sfințeniei și al nebuniei/limba română –, se ocupă de pelerini, turiști, vizionari și visători, care au pierdut controlul când au ajuns la Ierusalim. Printre altele, pentru răspunsul la întrebarea anterioară, autorii notează: nu este neobișnuit ca oamenii să-și piardă echilibrul mental atunci când ajung în Ierusalim, când dintr-o dată se “trezesc” a fi ei înşiși figuri istorice sau religioase importante… Discrepanța dintre Ierusalimul pământesc – cu viața cotidiană – și Ierusalimul celest – Ierusalimul-cetatea sfântă și viziunile răscumpărării, care sunt legate de ea – provoacă o criză mentală. In literatura medicală, criza are un nume: Sindromul Ierusalim, o boală ale cărei simptome sunt variate si bizare… Cauzele ce conduc la declanșarea Sindromului – de obicei la persoanele cu antecedente de boli mintale -, implică o combinație de emoții extrem de puternice la vederea unor locuri sacre sau speciale, peisaje magnifice, etc, iar alții care au venit la Ierusalim, din cauza viziunilor mesianice sau în căutarea identității lor.

Ca parte a cercetării lor, autorii, Eliezer Witztum și Moshe Kalian, au avut la dispoziție sute de studii de caz, interviuri și documente referitoare la persoanele care au suferit de Sindromul Ierusalim. Rezultatul, așa cum apare în carte, este o călătorie spirituală, antropologică și istorică fascinantă în mintea acestor oameni. Cu toate acestea, de multe ori, personajul principal din studiul de caz este Ierusalimul însuși, așa cum se reflectă în conștiința celor care-l vizitează, în experiența lor, precum și efectul pe care Ierusalimul îl va avea asupra lor din momentul în care pășit pământul lui și i-au văzut peisajele.

Câteva exemple în continuare:

a). Revenim la exemplul inițial, respectiv cel al pacientului Denis Michael Rohan – acel tânăr creștin pro-israelian din Australia, venit în Israel în calitate de voluntar -, cel care a încercat să dea foc Moscheii Al-Aqsa de pe Muntele Templului, cu intenția de “a aduce mântuire lumii.” A constituit un caz extrem de periculos, cu grave implicații politice. Studiind cazul, Witztum și Kalian au constatat că Rohan a avut o copilărie dificilă. El a suferit un abuz fizic; iar la școală nu a strălucit, motiv pentru care a fost plasat într-un program pentru copii cu dizabilități de învățare. Mai târziu, a intrat în conflict cu legea, motiv pentru care a petrecut mai mulți ani într-o școală de corecție pentru infractorii minori. La 22 de ani s-a căsătorit, însă căsătoria s-a destrămat doi ani mai târziu. A urmat prima experiență de revelație divină. În același an, el a suferit o criză mentală severă, a luat pastile și s-a răsturnat cu mașina pe care o conducea. După ce a petrecut câteva luni într-un spital de psihiatrie, s-a cufundat în studiul religios; astfel, el “a înțeles” că i-a fost dată misiunea mesianică de “a construi Templul și de a deveni rege”.

               Rohan a găsit confirmarea misiunii sale în diverse versete și publicații ale unei organizații creștine, numită Worldwide Church of God. Când a venit în Israel, martie 1969, el a început să învețe limba ebraică la Kibuțul Mișmar Hașaron în cadrul unui program intensiv de studiu. În paralel, a continuat să experimenteze “semnele divine” – a auzit voci, a avut viziuni, precum și o “iluminare divină”, care l-au convins că “Dumnezeu l-a desemnat să conducă Ierusalimul și Iudeea, precum și faptul că el trebuie să ardă Moscheea Al-Aqsa, iar în locul ei să construiască un templu”.

               La 21 august 1969 Rohan şi-a început „înalta misiune”: a intrat în moschee prin mituirea unuia dintre gardieni, spunându-i că el dorește să fotografieze moscheea în interior, fără a fi deranjat. La 23 august 1969 Rohan a fost arestat pentru incendierea moscheii. După arestare, lumea sa interioară – plină de halucinații și voci –, s-a dezvăluit. Adoptând opiniile profesionale ale experților din domeniul sănătății mintale, care au depus mărturie în numele apărării, instanța a decis că actul lui Rohan e rezultatul-unui impuls necontrolat, derivat din boala sa mintală. El a fost internat într-o instituție psihiatrică. Din motive umanitare și pentru continuarea tratamentului psihiatric în apropierea familiei sale, Rohan a fost expulzat la 14 mai 1974 din Israel în Australia; a rămas internat în Callan Park Hospital până la moartea sa, în anul 1995.

               Până la ora actuală, Israelul este acuzat – după părerea mea, nemotivat – pentru faptul că ar fi stat în spatele tentativei de incendiere a lui Rohan.

               b). Al doilea exemplu se petrece la 11 aprilie 1982, respectiv la șaisprezece ani după actul Rohan, descris anterior. Alan Goodman – un  soldat israelian evreu, posedând și pașaport american – a avut o ieșire violentă pe Muntele Templului. Folosind o armă automată M-16, pe care o primise în timpul antrenamentului pregătitor a oricărui combatant, a ucis un agent de pază Waqf, rănind încă alți 11 credincioși musulmani.

               Studiul de caz al specialiștilor a constatat că Goodman a avut un fond problematic, însă diferit de cel constatat la Rohan: el suferea de probleme de tip emoțional în relațiile sale cu femeile. Suplimentar, înainte de a comite atacul, a avut gânduri obsesive de răzbunare împotriva arabilor din cauza instigărilor continue, precum și a atacurilor teroriste oribile pe care aceștia le comiseseră la momentul respectiv.

               Procesul lui Goodman, precum cel al lui Rohan, s-a concentrat în jurul sănătății sale mintale. Instanța a acceptat punctul de vedere al apărării respectiv că Goodman suferea de grave tulburări de personalitate, dar a decis, totuşi, că actele sale pe Muntele Templului nu ar fi derivat dintr-un impuls de necontrolat. În consecință a primit condamnare pe viață. Și în acest caz, crima a stârnit revoltă și incitare împotriva Israelului în întreaga lume musulmană.

               În octombrie 1997, după ce a executat 15 de ani din condamnarea pe viață, Goodman a fost expulzat în S.U.A.

               c). Al treilea exemplu reunește elemente de fundamentalism/extremism religios și boală mintală. Obiectivul l-a constituit moscheea Al-Aqsa de pe Muntele Templului, care a fost obiectul unei intenții de atac, în care au fost implicate persoane de conduită civică criminală. Întâmplarea a avut loc pe data de 24 ianuarie 1984, într-o noapte de iarnă ploioasă, când un grup, cunoscut sub numele de grupul Lifta[2], a complotat să arunce în aer moscheile de pe Muntele Templului. Grupul era deja pe drumul spre realizarea obiectivului său. Doar din întâmplare, un agent musulman de pază i-a observat și a dat alarma; membrii conspirației au fugit.

               Când s-a luminat de zi, ofițerii de poliție au rămas consternați: au descoperit la baza Domului Stâncii o cantitate apreciabilă de explozibili (15 kg) și arme (15 grenade de mână).

               Atunci când identitatea membrilor conspirației a fost descoperită, s-au clarificat motivațiile actului lor. Pentru liderul grupului, Șimon Barda, motivația fusese ideologică: era un individ ce poseda un bogat palmares penal, devenind și un fervent practicant religios. El s-a împrietenit cu Uzi Mașia Haelion și Iehuda Limai, doi oameni ciudați, animați de o puternică credință mesianică, care fondaseră gruparea Bnei Yehuda.

               Kalian și Witztum notează că banda s-a remarcat printr-o combinație de crimă, religie, mesianism și psihopatologie severă. Barda a aflat despre istoria Templului și a Muntelui Templului atunci când a vizitat Curtea rabinică Rabi Lubavitsch din Brooklyn. De asemenea, printre obiectele personale ale unuia dintre membrii bandei au fost descoperite scrieri creștine. Barda s-a folosit de abilităţile proprii abil, în efortul de a îndeplini viziunile mesianice ale lui Limai și Haelion.

               Cei trei bărbați au folosit acoperișul Hotelului Intercontinental de pe Muntele Măslinilor pentru a observa Muntele Templului. Limai și Haelion au stabilit că cupolele moscheilor de pe Muntele Templului trebuie eliminate. Barda a întărit spusele lor, spunând că moscheile însăși trebuie greu lovite. Cu aceeași ocazie, Haelion a lăsat să se înțeleagă că Mesia era deja printre ei, unul dintre cei care înțeleg înțelepciunea lui Dumnezeu fiind el însăși. De asemenea, el a spus: “toate secretele, precum și cheia de calculare a timpului Răscumpărării se găsesc cifrat la sfârșitul cărții lui Daniel.”

               Explicația acțiunii lor, oferită poliției și instanțelor judiciare, s-a bazat pe multiplele acte de terorism palestinian, care au avut loc în centrul orașului Ierusalim la momentul respectiv. În urma arestării sale, Barda a condus echipa de anchetă la o ascunzătoare, aflată într-unul dintre cartierele ultra-ortodoxe din Ierusalim, unde a fost găsită o rachetă antitanc. Cei doi membrii ai grupării Bnei Yehuda și-au explicat viziunile mesianice prin aceea că se temeau pentru viitorul poporului evreu, având sentimentul că sfârșitul era aproape. “Soluția” lor a fost să scoată moscheile de pe site-ul sacru ce-l reprezenta Muntele Templului, aruncând-le în aer.

               Cei doi complici din gruparea Bnei Yehuda, Haelion și Limai, s-au dovedit a fi bolnavi mintali, neputând fi judecați pentru responsabilitatea acțiunilor lor. Au fost internați într-un spital de psihiatrie.

               În ceea ce-l privește pe Barda, expertiza psihiatrică l-a găsit apt de a fi judecat, acțiunea sa voluntară având substratul unui extremism religios. În calitate de lider al grupării, cu responsabilitate pentru proiectarea acțiunilor criminale, în septembrie 1985 a fost condamnat la închisoare. La mijlocul anului 1988 a izbutit să evadeze. Deghizându-se ca elev bărbos într-o școală evreiască de studii religioase, a reuşit să se “dea la fund” peste un an de zile. În anul 1990, autoritățile israeliene au anunțat descoperirea unui depozit clandestin de arme – inclusiv rachete portabile de umăr -, furate din arsenalul armatei israeliene. Autorul furtului era…Barda, care pregătea o a doua încercare de atac a Moscheii Al-Aqsa.

               Barda se află încă la răcoare, spre a-și potoli fierbințeala pornirilor.

               d) “Soldatul de apocalipsă” este cazul unui pacient cu deranjament mintal, tratat la începutul anilor 1990. El a încetat să mai aibă halucinații odată ce a început să primească tratamentul adecvat diagnosticului. Pe parcursul întregii perioade de tratament, echipa de medici a fost asistată de o mare personalitate rabinică, contribuția acestuia din urmă fiind benefică.

               e). Un exemplu legat de episodul biblic Samson și Dalila, (personaje biblice din Judecătorii 16), este cel în care, un turist ajuns in Ierusalim, şi-a imaginat că el era Samson. “Trădat” de manifestările sale deranjante de super-man, a fost internat pentru tratament în spitalul de boli mintale, alături de alți “practicanți” al acestui sindrom.

               A doua zi, bolnavul a reușit să scape de acolo.

               Spre seară, una dintre asistentele de la spital – fiind în drum spre casă –, l-a zărit pe pacientul Samson în stația centrală de autobuz. Având rutina unor asemenea manifestări, s-a apropiat de pacient și i-a zis: Samson, eu sunt Dalila; te rog să mă urmezi. Asistenta i-a întins brațul și – împreuna cu Samson – braț la braț au revenit în liniște la spital…

               f). Un alt exemplu este cel al turistului bogat, Mr. Kurt, care comandă o suită scumpă la unul din marele hoteluri din Ierusalim. Odată instalat, îl cheamă pe patron. Acesta, convins că clientul său, Mr. Kurt, este o persoană importantă[3], se prezintă imediat.

               Mr Kurt îi comunică patronului că dorește să i se facă un tur al hotelului. Ajuns în bucătărie, este introdus la chef.

               Aici, turistul îi spune chef-ului cu ton net-categoric: acum, dumneata împreună cu întregul dumitale personal de asistentă, să plecați de aici imediat; EU TREBUIE SĂ PREGĂTEsc CINA CEA DE TAINĂ

               Desigur, a fost reținut de poliție și dus spital. Pe drum, turistul striga continuu: pregăteam oportunitatea venirii lui Mesia, iar voi miați dejucato…

               g). Considerându-se a fi apostolul Pavel, un american creștin a fost spitalizat, deoarece „Pavel” încerca să-i convingă pe evreii și musulmanii locali să-l urmeze în credința sa.

               h). Un turist din SUA a oferit unui negustor de antichități întreaga sa îmbrăcămintea (costum, pantofi, cămașă și butoni, cravată și ac, etc), în schimbul unei săbii magnifice. Crezând negustorul că oferta americanului e doar o glumă, îi răspunde cu un zâmbet și în modul cel mai manierat: “Du-te mai departe.” Spre uimirea negustorului, turistul își leapădă toate hainele, apucă sabia și fuge de-a lungul bulevardului David din Orașul Vechi, strigând: “Faceți loc pentru regelui David, Mesia !” Când a ajuns la Poarta Jaffa, a fost nevoie de mai mulți polițiști să-l dovedească, spre a fi dus la spitalul de psihiatrie pentru observare.

               i). Unui american, care a concluzionat că este Samson, i-a venit ideea că este necesar să se mute Zidul Plângerii. Pentru a ajunge la puterea supraomenească a personajului biblic, s-a înscris la un centru de fitness. La momentul în care a considerat că dispune de suficientă forță fizică, a venit la Ierusalim cu intenția de a-și realiza planul. După doar câteva lopeți la baza Zidului și o scurtă încăierare cu polițiștii israelieni, Samson a fost internat în spital.

               j). Jeff, un turist american în jurul vârstei de 30 de ani, a fost adus de către poliție la spitalul de psihiatrie după ce a suferit un atac nervos violent în Biserica Sfântului Mormânt. El a încercat să distrugă locul, să spargă obiecte și icoane, arunca cruci spunând: “Celor ce cred în Dumnezeu le este interzis să se închine la idoli.”

               k). Doi pacienți –fără a se cunoaşte între ei – se aflau în spitalul din Kfar Șaul, în calitate de “locatari” provizorii. Fiecare din ei susținea că e mesagerul lui Dumnezeu pentru a vesti întruparea lui Isus la a doua Sa venire pe pământ.  Medicii au făcut următorul experiment: timp de o oră, ambii au fost închiși în aceeași celulă. Apoi, medicul psihiatru a avut o discuție separată cu ei; amândoi “locatari” au susținut același lucru: Eu sunt adevăratul mesager a lui Dumnezeu. Celălalt este un impostor.

               7. Întrebare: Sindromul ANTI-Ierusalim, un nou tip de sindrom?

Intenția acestui articol nu era de a polemiza (politic). Însă…

          În luna octombrie 2016 mi-a fost dat să aud pe multiplele canale de multi-media o “noutate” cu un profund iz de prostituție politică (îi cer scuze cititorului pentru atributul utilizat; însă față de modul în care puteau fi caracterizate cele ce urmează, consider atributul acordat a fi totuși cel mai elegant și cel mai puțin ofensant pentru ochii si urechile cititorului). Referirea are în vedere “mașina de vot” a forumului UNESCO – United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization, în engleză; Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură -, care, prin rezoluția nr 25 adoptată în data de 18 octombrie 1916, consideră că între Muntele Templului din Ierusalim și poporul Bibliei, nu există legătură.

Dacă ar fi să fie speculată această ineptică rezoluție infantilă, aceeași “mașină de vot” ar putea considera că între Marele Zid Chinezesc si China, sau între piramidele egiptene și Egipt nu există legătură; e ca şi cum ai refuza legătura creştinilor cu Vaticanul, sau a musulmanilor cu Mecca.

Cu siguranță însă, această rezoluție, în afară de delegitimizarea legăturii amintite, dovedește prostie crasă, care nu aduce cinste acestui forum. Să fie simptomele unui nou tip de sindrom: Sindromul anti-Ierusalim?

Nu, deoarece Sindromul Ierusalim are la bază tenta mistico-religioasă; în situația de față, e vorba de o amnezie intenționată, bazată pe prostituție politică, iresponsabilitate si o moralitate super-îndoielnică, ce nu are nici o legătură cu UNESCO, cu elementele de Educație, Știință și Cultură, elemente cu care ar trebui să se ocupe acest forum.

Drept “pastilă” anti-amnezică, pot recomanda “mașinii de vot” un “hap istoric” (fără legătură cu o istorie mult mai apropiată: Holocaustul). “Pastila” are în compoziție un lanț format din trei verigi, prezentate în continuare în ordine istorică, acțiunea primelor două petrecându-se în timpul exilului babilonian (586-538 î.Hr.). TOATE au legătură cu educația, știința și cultura:

a). Prima verigă din lanț este indicația de a viziona una din numeroasele puneri în scenă a operei Nabucco de Giuseppe Verdi, ce include Corul sclavilor evrei Va pensiero , din actul II. În libretul, în italiană, Giordano este râul Iordan, Sionne este Zion (Sion este sinonimul al Israelului[4]), Sòlima este…IERUSALIM.

 Un amănunt: în perioada 3-6 iunie 2010, în amfiteatrul de la poalele muntelui Masada a fost prezentată opera Nabucco. În momentul în care corul de pe scenă a început să cânte Corul sclavilor evrei, întreaga asistență era în picioare, distanța dintre public și scenă s-a topit, bagheta maestrului dirija un cor unificat, inimile tuturor bătea la unison, sensul cuvintelor era cel ce făcea pe mulți să lăcrimeze;

O simile di Sòlima ai fati/traggi un suono di crudo lamento,/o t’ispiri il Signore un concento/che ne infonda al patire virtù. Bisările nu se terminau…În fiecare seară, amfiteatrul era arhiplin, scena corului unificat artiști-spectatori se repeta involuntar, trăirea era profundă, locul de desfășurare a operei – poalele muntelui Masada – amplificând emoțiile. Și în fiecare după-amiază/seară, pe mini-aerodromul din apropiere aterizau aeronave pline-pline; și chiar dacă auditorii/spectatorii aveau diverse fizionomii și vorbeau limbi diferite, înțelegerea era deplină.

Fig. 6. Opera NABUCCO la poalele muntelui Masada

b). A doua verigă din lanț este invitația de a deschide Biblia și a citi Psalmul 137:5(Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!). Acest psalm a fost spus, citit și răscitit de generații de evrei, timp de peste două milenii.

c). Ultima verigă din lanț constituie invitația unei plimbări prin Roma, ruta ajungând obligatoriu pe Via Sacra: la sud-est de Forumul Roman se află Arca lui Titus, anul 70 d.Hr., monument ce marchează victoria generalului roman Titus asupra regatului Iudeea, cu capitala la Ierusalim. Partea de sud a monumentului prezintă prăzile luate din Templul de la Ierusalim; vizitatorii, inclusiv cei de la UNESCO, vor întâlni aici imagini autentice ale unor obiecte spoliate din Templu, în centrul imaginii fiind Candelabrul de aur (sau Menora), sculptat în relief, figura 7.

Fig. 7. Imaginea Menorei de pe Arcul lui Titus

Toate cele trei elemente de lanț sunt obiective de Educație, Știință, Cultură, chiar și istorie. Suplimentar, ce poate fi mai plăcut decât a viziona Opera (Nabucco), a deschide Cartea (Cărților), o plimbare prin Roma? Însă toate elementele lanțului propus au un unic numitor comun: IERUSALIMUL în contextul istoric al iudaismului. Străbătând itinerariul propus, s-ar putea ca “mașina de vot” să realizeze că realitatea – ignorată de inculți și incultură – e totuși alta: între Muntele Templului din Ierusalim și poporul evreu, poporul ce a dat omenirii Biblia, există o legătură intrinsecă.

Menora de pe Arcul lui Titus, simbolul luminii, învățăturii, culturii, reprezintă astăzi simbolul Statului Israel. Considerați că Titus și cei care au realizat Arcul, au dorit încă de atunci – în urmă cu 2000 de ani – să se implice în propaganda PRO-Ierusalim?!

Atenție: dacă iudaismul nu are legătură nici cu Muntele Templului din Ierusalim, nici cu Locurile Sfinte din Ierusalim, aceasta nu prezintă legătură directă cu religia creștină? Dacă Ierusalimul este musulman, atunci unde este locul întemeietorului religiei creștine Iisus Hristos? Mântuitorul a trăit și a propăvăduit într-un Ierusalim musulman? Iisus Hristos – născut evreu si care a murit evreu -, a fost răstignit și a înviat într-un Ierusalim musulman? Mormântul Sfânt se află deasemenea într-un Ierusalim musulman? Doar ștergerea dintr-un condei a unor legături milenare, devine o practică cotidiană a unor inculți. Iar astăzi, în era computerului, această practică e mult mai simplă: se face delete.

Într-o zonă geografică destabilizată de seisme politice permanente, de diverse primăveri închipuite, singura oază de adevărată democrație e doar un minuscul petec de pământ: ISRAEL, cu capitala la IERUSALIM. E același IERUSALIM, capitală a celor trei religii monoteiste.

O zicală ebraică spune: ceeace de aici chiar și fără lupă observi, de acolo nici cu microscop nu vezi … Versurile lui Eminescu din Scrisoarea a III–a sunt de o stringenta actualitate: Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei, … etc, etc. Iar Einstein scrisese: “Universul și prostia nu au limite“.

Desigur, există și voci care au condamnat această delegitimizare. Irina Bukova, Directorul general al UNESCO, a declarat, printre altele: moștenirea Ierusalimului este indivizibilă. Nicăieri în lume nu pot fi șterse tradițiile iudaismului, creștinismului sau musulmane, mai ales la Ierusalim. Tradițiile spirituale se regăsesc în texte de referință: în Tora, Ierusalimul este capitala regelui David, iar în Ierusalim regele Solomon a construit Templul; în Noul Testament din Biblie, Ierusalimul este locul unde Iisus a trăit și a propăvăduit creștinismul, locul unde a fost răstignit și a înviat; iar în Coran, Ierusalimul este al treilea loc sfânt al islamului, după Mecca și Medina. Cu alte cuvinte, nici un forum sau organism internațional nu poate nega legătura dintre poporul evreu – Țara lui Israel – și Ierusalim. Suplimentar, descoperirile arheologice dovedesc existenta poporului Israel în aceasta zona geografică de mii de ani; cu ceva mai devreme de a se naște UNESCO…

Muntele Templului, situat în Ierusalim, este sacru atât pentru evrei, cât şi pentru creștini și musulmani; și aceasta nu e doar o lozincă.

8. Încheiere

Dacă ar fi să parafrazez vorba medicului psihiatru pomenit la începutul articolului, aș scrie astfel: Ierusalimul este un oraș seducător; iar unii oameni, care se lasă ușor seduși, pot deveni rapid „duși”. Medicul psihiatru o spune mai pe șleau: când vorbești cu Dumnezeu, înseamnă că te rogi; însă atunci când Dumnezeu vorbește cu tine, ești deja dus cu pluta…

Spusele Rabinului României Rafael Shaffer sunt deosebit de relevante: oricât am urca pe calea spiritualității, să rămânem totuși cu picioarele pe pământ[5]. Dacă ar fi să parafrazez spusele Dumnealui, o formulare personală ar suna astfel: oricât am urca pe calea spiralată și sinuoasă a scoarței cerebrale, să rămânem totuși raționali, cu picioarele pe scoarța pământului !

Bibliografie:

  • Witztum E., Kalian M., The “Jerusalem Syndrome” – Fantasy and Reality, Israel Journal of Psychiatry, Vol. 36,4, 1999
  • Kalian M., Witztum E., Facing a Holy Space: Psychiatric hospitalization of tourists in Jerusalem, In: Kedar ZB, Werblowsky RJ Eds.: Sacred Space: Shrine, City, Land. MacMillan and The Israel Academy of Sciences and Humanities, 1998
  • Kalian M., Witztum E., Jerusalem Syndrome as reflected in the pilgrimage and biographies of four extraordinary women from the 14th century to the end of the 2nd Millenium, Mental Health, Religion and Culture, Vol.5, 2002
  • Witztum E., Kalian M., The Quest for redemption: Reality and Fantasy in the Mission to Jerusalem, In: Hare PA and Kressel GM Eds.: Israel as Center Stage. Bergin and Garvy, 2001
  • Bar-el Y, Durst R, Katz G, Zislin J, Strauss Z, Knobler HY. (2000) Jerusalem syndrome. British Journal of Psychiatry, 176, 86-90.
  • Kalian M, Witztum E. (2000) Comments on Jerusalem syndrome. British Journal of Psychiatry, 176, 492.
  • Kalian M. Catinari S. Heresco-Levi U. Witztum E. Spiritual Starvation in a holy space – a form of Jerusalem Syndrome, Mental Health, Religion & Culture 11(2): 161-172, 2008.
  • Van der Haven A., The Holy Fool Still Speaks. The Jerusalem Syndrome as a Religious Subculture. In: Mayer T, Mourad SA Eds.: Jerusalem. Idea and Reality. Routledge, 2008, 103-122.
  • Fastovsky N, Teitelbaum A, Zislin J, Katz G, Durst R. (2000) Jerusalem syndrome or paranoid schizophrenia? Psychiatric Services, 51 (11), 1454
  • http://en.wikipedia.org/wiki/Jerusalem_syndrome
  • http://dilemaveche.ro, Dilema veche, nr. 693, 1-7 iunie 2017
  • https://drmarkgriffiths.wordpress.com/2012/06/29/art-attack-a-beginners-guide-to-stendhal-syndrome/
  • https://drmarkgriffiths.wordpress.com/2013/11/13/french-connections-a-beginners-guide-to-paris-syndrome/

[1] Publicată în anul 2013 în limba ebraică, 400 pagini; editura Aryeh Nir

[2] Lifta este un fost sat arab, situat la intrarea de vest în Ierusalim

[3] Nu oricine și-ar fi putut permite să plătească nota grasă de plată, achitată anticipat de Mr Kurt

[4] SIONism, respectiv mișcarea SIONistă. Scopul acesteia este emigrarea evreilor în SION, în Israel. În România, această mișcare, neconformă cu ideologia oficială , a fost calificată drept „burgheză”, „naționalist-șovină” și chiar „fascistă” (!?!), devenind unul din obiectivele represiunii comuniste. Iar cei etichetați drept SIONiști au înfundat mulți ani de pușcărie pentru faptul că au dorit să revină acasă, în SION, țara străbună.

[5] Articol postat în data de 23.09.2016 pe http://rabinat.ro/sofar/

Strul Moisa

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

5 Comments

  • Marina Zaharopol commented on April 11, 2021 Reply

    Atat sindromul Ierusalim cat si cel anti-Ierusalim se datoreaza unui fenomen de EXCES, a unei dez-echilibari, fie ea de natura mintala, sociala sau politica.

    La grecii antici, cand muritorii o luau razna si calcau in strachini, interveneau zeii ca sa restaureze echilibrul societatii umane.

    Asa se si explica finalul abrupt al pieselor de teatru a lui Euripide, final care rezolva pe neasteptate conflictele complexe ale tragediilor lui.

    Privitor la aceeasi problematica a dezastrului provocat de “exces”, m-am uitat recent peste un eseu al scriitorului existentialist Albert Camus: “Apel catre medicii care se lupta cu epidemia.” Contrar a ceea ce am invatat in scoala – sustine autorul – NEMESIS nu este zeita razbunarii; ea are mai degraba menirea sa reintroduca echilibrul intr- o lume care a pierdut acest simt si a ajuns destabilizata.

    Avand in vedere ca in zilele noastre, nu ne putem baza nici pe Nemesis si nici pe deus ex machina sa ne rezolve excesele provocate de indivizi dezaxati si foruri internationale dezinformate sau dusmanoase, trebuie sa recurgem la alte masuri, fie ele preventive sau de interventie care sa restabileasca echilibrul zdruncinat… toate de natura umana.

    Extrem de interesant articolul si bine documentat!

    • Strul Moisa commented on April 11, 2021 Reply

      Stimată D-na Marina Zaharopol,
      * Referitor la fraza: ” … Avand in vedere ca in zilele noastre, ……. trebuie sa recurgem la alte masuri, fie ele preventive sau de interventie care sa restabileasca echilibrul zdruncinat… toate de natura umana”, aș adăuga noțiunea BUN SIMȚ, care e tot de natura umană. Desigur, întregul aspect al frazei dvs ar putea constitui un panel de discuție.
      * Vă mulțumesc pt aprecierea ”Extrem de interesant articolul si bine documentat!” Subiectul Sindromul IERUSALIM face parte din noua mea lucrare PREMIERE PE SCENA BIBLICĂ (aproape finalizată) Desigur, manifestările acestui sindrom nu se regăsesc în textul biblic, fiind definite ca atare DOAR destul de recent; altfel spus, acest sindrom nu are ”rădăcini” biblice. Însă IERUSALIMUL reprezintă orașul sfânt pentru cele trei religii monoteiste, având rădăcini profunde în inimile a multor milioane de evrei, creștini si musulmani. Am considerat că acest aspect este suficient de acoperitor pentru ca subiectul să-și aibă loc în lucrare, precum și publicarea sa în revista Baabel în atenția cititorului interesat.
      Cu sinceră stimă,
      Strul Moisa

      • Marina Zaharopol commented on April 12, 2021 Reply

        Ma bucur ca veti dezvolta acest subiect si ca il veti integra intr-o lucrare cu tematici inrudite.

        Sa ne tineti si pe noi la curent cand veti publica volumul cum putem ajunge la el sa-l citim.

        Inca o data, sincere felicitari!
        Marina Zaharopol

  • Tiberiu Ezri commented on April 9, 2021 Reply

    Din nou un articol interesant. Multumim!
    UNESCO la fel ca si ONU si curtea juridica internationala din Haga au devenit un instrument manipulativ ale unor tari in care domina coruptia, ignoranta si dictatura.

    • Strul Moisa commented on April 10, 2021 Reply

      Stimate D-le Prof. Ezri,
      * ”Din nou un articol interesant” plus pluralul ”Multumim!”. Aprecierea Dvs mă bucură. Mă bucur și pentru faptul că v-ați permis să ”aveți puțintică răbdare” până la publicarea părții a doua de articol.
      * Referitor la paragraful ”Sindromul ANTI-Ierusalim, un nou tip de sindrom?” La calificativele ce le-ți acordat, chiar cu DEOSEBITĂ îngăduință, celor de la Curtea juridică internatională a UNESCO de la Haga, mi-aș permite un calificativ mai scharf (ascuțit, tăios): SUBCULTURĂ. O zicală din folclorul evreiesc grăiește astfel: Rabi a spus să fii VESEL (freilich), nicidecum NEBUN (meșighe). Se pare că ”veselia” mașinii UNESCO de vot a atins cote valente cu PROSTITUȚIA (mă refer la prostituția politică, un atribut mai puțin academic).
      Șabat șalom, șavua tov !
      Cu sinceră stimă, Strul Moisa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *