Am fost coleg de facultate cu un ”găzar”, Ștefan/Fănică Prahoveanu, revenit în Ploiești după terminarea facultății. După ce am plecat în Israel, n-am mai fost în legătură, din considerente cunoscute. Legătura dintre noi s-a reluat, mult amplificată, abia după evenimentele din decembrie 1989.

Zilele trecute Fănică mi-a trimis un bilet electronic, cu acces online şi live, la un spectacol al Filarmonicii “Paul Constantinescu” din Ploieşti. Era un recital de poezie şi jazz cu Claudia Motea şi Lucian Sabados care avea loc în 4 iunie 2021, sub genericul: “Te-ai gândit vreodată?”. Fănică îşi argumenta invitaţia astfel: una dintre protagoniste este actrița Claudia Motea, dumneaei fiind și autoarea cărții “Shalom, Israel”! Mie mi-a plăcut cartea; ți-o expediez prin poștă. Apropo, să știi că patronul spiritual al Filarmonicii ploieştene, compozitorul Paul Constantinescu, e tot de origina evreiască.

Și pe această cale, un sincer MULȚUMESC, Fănel dragă! Ți-am simțit suportul afectiv încă de atunci, colegi și prieteni de facultate, dar și la căminul nr. 5 de pe strada Memorandului din Brașov sau la o bere la Ceasul (NE)rău.

Cu ajutorul lui “Dr. Google”, am studiat programul a ceea ce urma să vizionez. Recitalul urma să-i aducă în prim plan pe actrița româno-canadiană Claudia Motea – în calitate de autoare și interpretă a poemelor alese pentru recital – și pe Lucian Sabados, în calitate de pianist de jazz, dar și de autor al aranjamentelor muzicale, al conceptului de spectacol și al regiei acestuia.

O primă plăcută surpriză din program era Lucian Sabados. Am rămas buni prieteni încă din aprilie 2017, când l-am însoțit – dumnealui  era directorul Teatrului ”Maria Filotti din Brăila” – în  vizita sa la Beer-Șeva, unde fusese invitat de către şeful Departamentului de Artă de la Universitatea Ben-Gurion (prof. Haim Maor), Şcoala de actorie Goodman (director Shmulik Yifrach), precum şi de către directorul Teatrului Municipal Beer-Şeva (Oren Aharoni). De altfel şi intâlnirea cu prof. Zvi HaCohen, rectorul universității, s-a desfășurat într-o atmosferă deosebit de caldă.

Începând din 2013, la teatrul brăilean se desfășoară anual Festivalul Internațional ”Mihail Sebastian”, la organizarea căruia Lucian Sabados, colaborator și bun prieten al F.C.E.R., este implicat, efectiv și afectiv.

Apelând din nou la ”Dr. Google”, şi folosind cuvântul cheie Claudia Motea am găsit, printre multe, multe altele, cartea Shalom, Israel! (Editura Creator, 2019), precum și piesa de teatruomonimă. Subiectul evocă tragedia Pogromului din Iașiul anului 1941, în care protagoniștii sunt doi tineri – un evreu și o creștină – și povestea lor de dragoste. Cartea, care se bucură de o critică de specialitate de invidiat, a primit numeroase premii.

Un interesant articol l-am găsit publicat în https://emiliachebac.com/povestea-unei-carti-shalom-israel-interviu-cu-claudia-motea/ din 19 iunie 2019, din care spicuiesc două fraze: ”Degeaba ești o mare personalitate dacă nu eşti un mare om” și ”Actrița Claudia Motea nu este evreică”.

Nu știu în ce măsură e important că actrița nu este evreică (în ceea ce mă privește, în facultate eu/Strul, zis Nelu, eram unicul răsfățat; la propriu și la figurat), însă din interviul mai sus manţionat, am izbutit să citesc, printre rânduri, că între cele două fațete ale Claudiei Motea – actrița OM și PERSONALITATEA actriței – legătura e ambivalentă și intrinsecă.

Din ”notițele pregătitoare” pentru vizionarea recitalului, am realizat că, printre altele, numitorul comun între protagoniștii recitalului – Claudia Motea și Lucian Sabados – este dragostea și respectul față de iudaism si față de Israel.

Revenind la subiect, însuși inspiratul titlu interogativ al recitalui de poezie și jazz Te-ai gândit vreodată? are darul de a te invita să gândești încă înainte de a păși (virtual, pentru mine) în sala de spectacol. Am apelat din nou la prietenul comun tuturor, Dr. Google, căutând “Preludii în Cetatea Soarelui”, respectiv volumul de poeme al Claudiei Motea, poeme ce stau la baza recitalului. Am găsit volumul: Editura Creator, 2018. O parte din poeme le-am citit (https://cdn4.libris.ro/userdocspdf/956/Preludii%20in%20Cetatea%20Soarelui%20-%20%20Poeme%20BT%203august2018.pdf). Le recomand și cititorului prezentelor rânduri, cu o anumita observație: nu vă grăbiți; fiecare poem își are propriul său univers de viață, (ră)sunet și suflet.

În seara de 4 iunie eram aşadar instalat în fața monitorului.

Ceea ce vă prezint în continuare – simple impresii de spectator – nu  reprezintă o cronică de specialitate a acestui recital. Posibil că datorită formației mele inginerești, al științelor (de obicei) exacte, nu sunt familiarizat cu limbajul de specialitate, cu acele ”dantelării lingvistice”, care să redea complexitatea sentimentelor încercate în timpul recitalului vizionat; dar și după …

Nu sunt nici critic muzical, nici critic de teatru, însă pot spune că recitalul nu a fost unul oarecare. A fost într-adevăr un recital extraordinar de poezie şi jazz. Ambii protagoniști, cu dăruire, pasiune și ireproșabil profesionalism, au izbutit să transmită – chiar și celor aflaţi, ca şi mine, în imensul spaţiu virtual – emoţie, bucurie şi extaz. Iar aplauzele de la finele recitalului au contribuit la crearea atmosferei de eveniment de zile mari, de care nu izbutești să te desprinzi mult timp dupa aceea!

Am avut plăcerea să vizionez un recital de bun gust, în care muzica de jazz și poezia, formează un tot unitar coerent și omogen şi care te umplu de o profundă liniște lăuntrică. Un spectacol de calitate, cu oameni de CALITATE – protagoniștii și spectatorii – dăruiţi şi interesaţi, deopotriva de CALITATE.

Am mai rămas cu mine însumi în fotoliul din fața micului ecran încă o bună bucată de vreme, să mai gust – în liniște – din dulceața și parfumul momentelor trăite. Au trecut câteva zile până m-am așezat la computer să-mi transpun în cuvinte impresiile cuprinse în prezentele rânduri.

Addendum: recitalo-terapia

Suplimentar noțiunilor fizioterapie, hidroterapie, etc., în literatura de specialitate există şi denumirea de terapie prin muzică, respectiv muzicoterapia sau meloterapia.

Prin muzică – atât cea clasică, cât şi cea ambientală – apelul se face direct la inimă (la suflet), reuşind a se crea atmosfera necesară programării/reprogramării intelectului, grație trăirilor generate de muzică. Astfel se activează în om centrii energetici care, la rândul lor, acţionează asupra organelor importante legate în mod vital de ei.

La omul sănătos meloterapia este profilactică: prin intermediul muzicii, se pun bazele unei mai bune dezvoltări personale.

La pacientul cu anumite probleme medicale sau disfuncţii (educaţionale, sociale, psihologice, etc), meloterapia are funcție adjuvantă/complementară, însă importantă. Muzicoterapia obţine succese în tratarea diferitelor tipuri de tulburări nervoase (psihoze, stări depresive, schizofrenie), fiind de mare ajutor şi în terapia multor afecţiuni psihosomatice.

În zilele noastre, utilizarea muzicii în terapeutică e o specialitate bine definită, ea reprezentând un obiect de studiu universitar de sine-stătător; de obicei în cadrul masterului de Meloterapie, precum și partea Acustică medicală în cadrul cursului  de Acustică.

Cercetările contemporane confirmă proprietăţile terapeutice ale vocii, ale sunetului/cuvântului rostit.

Legătura vocii, a oricărui sunet, a vibraţiei acustice cu centrii nervoşi este cunoscută încă din antichitate. Literatura de specialitate stabilește deosebita importanță pe care o are pronunţarea cuvintelor şi îmbinările de cuvinte; acestea poartă în ele o reală încărcătură energetică pozitivă, inclusiv terapeutică. Toate acestea m-au dus cu gândul la un termen nou: recitalo-terapie.

Spun asta întrucât cuvântul, îmbinările de cuvinte, ce poartă în ele acea reală încărcătură energetică pozitivă, inclusiv terapeutică, au fost transmise de către actriţa-terapeută Claudia Motea,în mod magistral.

Ideea propunerii acestui termen nou mi-a fost confimată după citirea articolului IUBIREA scrisă într-un performance poetry, pe acorduri de jazz, postat pe https://revistatimpul.ro/timpul-ploiesti-arta-si-comunicare/iubirea-scrisa-intr-un-performance-poetry-pe-acorduri-de-jazz/, datat 5 iunie a.c., redactor Ana Nedelcu. Fără fiziologie, fără multă filozofie, aș rezuma astfel: nu e de ajuns să citești poemul; el trebuie ascultat pe fondul muzical. Din clapele magice ale pianului și patima rostirii cuvântului, o combinaţie exaltantă de sunet şi vers, izvorăşte energia pozitivă de activare a recitalului terapeutic.

Nu e obligatoriu să fii bolnav, pentru ca după o zi de muncă, să-ți permiți a asculta un recital de poezie și muzică, care să te revigoreze; nimeni nu te oprește.

Apropo, stimate cititor, la o astfel de modalitate terapeutică, recitalo-terapia, te-ai gândit vreodată?

Strul Moisa