Acesta este genul de poveste din care sunt confecționate legendele. E povestea ultimilor doi evrei din Kabul. Locuiau în aceeași clădire, în interiorul aceleiași sinagogi, dar îi despărțeau șapte oceane de ură. Față de ei, Andreea Marin și Mihaela Rădulescu ar fi părut prietene la cataramă, Lenin și Troțki frați de cruce, Tom și Jerry ar fi putut fi dați ca exemplu al iubirii aproapelui.

Zebulon Simantov era comerciant de alcool și negustor de covoare. Se născuse în provincia Herat din vestul Afganistanului, de unde ajunsese în tinerețe la Kabul. Se și însurase odată, la finele secolului trecut. Nevasta, originară din Turkmenistan, a emigrat în urma cu două decenii în Israel. Simantov a refuzat să o urmeze. “Mai bine sub taliban decât sub muiere”, crede Simantov, care în niciun caz nu e un feminist. A refuzat să-i dea și divorțul, așa încât femeia, care e singură de peste 20 de ani, nu are nici dreptul să se recăsătorească.

Ishaq Levy era un fel de guru local care concilia perechile de tineri în diferite probleme, dar mai ales în cele conjugale. Exact ca în povestea pantofarului care merge desculț, Ishaq (Yitzhak) Levy nu fusese niciodată căsătorit. Uneori îl vizitau tinere al căror soți căzuseră în patima opiumului. Levy le oferea câteva picături din licoarea sa fermecată și le îndruma să le-o toarne soților seara în ceai, spunându-le că atunci bărbatul nu va mai pune opiu în gură câte zile o avea, iar femeile se întorceau acasă fericite. Doar între el și Simantov nu putea exista niciun fel de conciliere.

Se spune că acest vechi conflict pornise de la un sul de Tora, ultimul sul de Tora din Afghanistan. Simantov susținea ca Levy l-ar fi furat și l-ar fi dosit între pereții cocioabei sale. Levy susținea exact contrariul. Conflictul lor a ajuns până la talibani. Au înaintat plângeri după plângeri, în care fiecare îl denunța pe celălalt, acuzându-l chiar și de imoralitate. Până la urmă și talibanii s-au arătat exasperați. “Lăsați-ne în pace cu sulurile voastre, noi avem treburi mai serioase. Avem oameni de decapitat.”

Conflictul dintre ei avea să ajungă și în paginile presei mondiale. Ziariști din toata lumea au venit să-i intervieveze. “Cum, măi, voi, ultimii doi evrei din Afghanistan, nu vă puteți înțelege intre voi?” “Nu, căci e o chestiune de onoare, care e mai presus de viață și mai presus de moarte”, au răspuns ei într-un rarisim moment de consens. Cineastul român Dan Alexe a făcut și un film despre cei doi – Kabala la Kabul. Filmul s-a bucurat de mare succes. A fost premiat la câteva festivaluri internaționale.

În 2005 Ishaq Levi a murit. “Bine că a crăpat, nu îl regret deloc”, a spus atunci Simantov. Doar că după aceea s-a petrecut twist-ul în narațiune: s-a descoperit că cei doi de fapt “orchestraseră” toată această epocală ceartă, atunci când au observat că ea vinde bine. Și încă ce bine! Taxa era fixă – 500 de dolari pentru un interviu, 100 pentru o poză, reducere pentru freelanceri. Nu chiar preț de Angelina Jolie, dar în Kabul viața e mai ieftină ca la Hollywood. Scenariul l-a scris Simantov. Tot el a făcut și regia. Levy și-a jucat cu conștiinciozitate rolul. Astăzi, după ce s-a tras cortina, criticile la adresa celor doi sunt destul de aspre. “Am fost păcăliți”, spun reporterii. “Totul a fost o farsă. Au scornit toată povestea doar pentru ca să-și vândă covoarele și licorile”. Sulurile acelea de Tora, presupusa cauză a conflictului, nu existaseră de fapt niciodată. Unii ziariști nu s-au sfiit chiar să-i numească pe șleau escroci. Poate că au fost. Dar au fost doi escroci simpatici. Zebulun Simantov și Itzhak Levy, ultimii doi evrei din Kabul, au redescoperit legea fundamentală a comerțului. Orice lucru pe lumea asta e vandabil atunci când e însoțit de o poveste bună.

George Uri Schimmerling

(preluare de pe pagina de Facebook a autorului)

Surse:

Mihai Barbu, pe pagina de Facebook Israel, așa cum îl vedem fiecare dintre noi

Ron Ben-Yishai, Frontline Reporter (în limba ebraică). https://www.ynet.co.il/news/article/r1ubxsbfk?fbclid=IwAR0XmGOWiN2GF98Hp2bmrCzp8MBhEI8DlbVAa4QWRaupq6sB2orKvnL3_dE