De fapt ar trebui să vorbim despre cel de-al treilea succes, deoarece primul este victoria asupra pandemiei de coronavirus, iar al doilea, însăși existența acestui guvern. Compus din opt partide, dintre care unul arab și islamist, ar fi trebuit de la bun început să se destrame. Dar n-a fost să fie așa. În prima etapă, așa cum s-a afirmat, liantul a fost eliminarea de la putere a lui Benjamin Netanyahu și a coaliției Likud. Cele opt partide au dorit acest lucru, iar unele dintre ele, deși împărtășeau în mare ideologia Likudului și a lui Netanyahu, au plecat, deoarece fostul prim-ministru nu a știut cum să-i manevreze, cum să împace dorințele și ambițiile foștilor lui parteneri. Au găsit o înțelegere de partea cealaltă și, cu toate că prognozele îi erau potrivnice, acest guvern patchwork a rezistat primele șase luni și nu numai că a rezistat, dar a reușit să ofere israelienilor un element esențial de care Netanyahu i-a lipsit: bugetul țării, de fapt două bugete, pentru 2021 și 2022. Este o performanță excepțională, ținând cont că primul a trecut în Knesset cu două voturi (61-59) și cel de-al doilea, cu trei: 56-59.

Este un succes pentru noul guvern și deoarece a demonstrat că nu s-a format numai ca să-l înlăture pe Netanyahu, ci și ca să-și exercite rolul de administrator al statului. În mod justificat, premierul Naftali Bennett a putut să declare după vot că ”este o zi de celebrare pentru Statul Israel”, iar votul a reprezentat ”cel mai important moment de la formarea guvernului”. De-acum înainte statul va putea funcționa în parametri normali. Mai mult decât atât, prevederile bugetare vor face din Israel o țară cu un nivel tehnologic și economic mai ridicat ca acum, deoarece bugetul, nu numai că există, dar se pare că este și foarte bun. El a căpătat recunoaștere internațională, dovadă ratingurile crescute date Israelului și creșterea valorii șekelului, considerat de-acum o valută solidă.

Sunt câteva lucruri demne de remarcat în aceste bugete: eu m-aș opri la cele 10 miliarde de dolari (aproximativ 30 de miliarde de șekeli) pentru următorii cinci ani, prevăzuți pentru dezvoltarea zonelor în care trăiește minoritatea arabă. Aceasta se adaugă fondurilor date în ultima lună pentru întărirea securității în aceste zone, cunoscându-se criminalitatea de trei ori mai mare în localitățile arabe decât în orașele israeliene. Sigur, a fost o promisiune făcută partidului arab Raam și liderului său ca să se alăture guvernului, dar este și o necesitate pentru a apropia nivelurile de trai. În plus, în buget se prevăd fonduri pentru pregătirea și integrarea forței de muncă discriminate, categorie în care intră și membri ai minorității arabe.

Problema sensibilă a dominanței partidelor religioase și a influenței exercitate de ele într-un stat care, de fapt, ar trebui să fie laic, este abordată în buget. Prin descentralizarea dreptului de a elibera certificate cașrut, guvernul încearcă să slăbească monopolul grupărilor ultra-religioase (haredim), în ce privește unele aspecte de cult. Față de numeroasele alte probleme ale vieții religioase din Israel, această măsură era probabil cea mai simplă, deși cel mai religios prim-ministru din istoria Israelului, paradoxal, cel actual, Naftali Bennett, ”premierul cu kipa”, este considerat ”trădător” de partidele religioase aflate în opoziție. Mai sunt prevederi interesante pentru stimularea concurenței care să determine o reducere de prețuri, precum și sprijin acordat construirii de locuințe sociale în condițiile în care în Israel ele sunt cele mai scumpe. Sunt doar câteva dintre măsurile prevăzute dar, potrivit unor analiști israelieni care au parcurs textele ambelor documente, ele dovedesc capacitatea membrilor cabinetului, a acestor oameni politici atât de diferiți și cu programe care puse față-n față, se contrazic, de a face compromisurile rezonabile și, chiar dacă sună poate demagogic, de a pune interesele israelienilor, ale țării, de-asupra celor personale, ale carierei lor politice. Ei au știut unde și cât să cedeze pentru a realiza aceste orientări de perspectivă, atât de apreciate și pe plan internațional.

Apreciind succesul guvernului de coaliție, un comentator israelian a remarcat că opoziția israeliană nu-l mai poate da jos. Dacă va eșua, aceasta se va datora propriilor contradicții interne. Cum am zice mai popular, el și-ar putea săpa groapa cu mâna lui – și nu este deloc o viziune imposibilă. Pentru a elabora bugetul, membrii guvernului de coaliție au lăsat deoparte multe probleme controversate, pentru care cu greu s-ar putea găsi soluții. Negocierile de pace, problema celor două state, construcția de locuințe în teritoriile palestiniene, relațiile cu Autoritatea Palestiniană, Israelul ca stat evreiesc, contestat de minoritățile care trăiesc pe teritoriul său, în primul rând cea arabă care se consideră discriminată – aceasta numai pe planul politicii externe. Dar și în cea internă se conturează multe controverse. Una dintre ele se referă la schimbul de premieri. Netanyahu nu s-a ținut de promisiune când a ajuns la această înțelegere cu Gantz. Oare Bennett o va respecta? Prin preluarea funcției de către Lapid, va veni în fruntea statului un om politic cu o orientare diametral opusă lui Bennett.

Coaliția mai este amenințată și de un alt pericol. Analiștii nu exclud sfârșitul carierei lui Netanyahu, chiar dacă nu va fi condamnat la proces. Se prefigurează atunci un alt lider politic și nu este imposibil ca aripa de dreapta a actualului guvern să se reîntoarcă la matcă, deoarece prezența lui Netanyahu în calitate de lider al partidului Likud i-a determinat să părăsească acea tabără. Această situație ar pune capăt actualei majorități fragile, guvernul va cădea și se vor organiza alegeri. Fără Netanyahu și cu reîntoarcerea fiilor rătăcitori, succesul dreptei va fi asigurat. Dacă acest scenariu se va adeveri, se va sfârși, din păcate, această experiență dificilă dar interesantă care a încercat să reflecte imaginea reală a Israelului în marea sa diversitate. Dar să fim optimiști. Poate că răgazul dat va fi suficient pentru  punerea în aplicare măcar a câtorva dintre noile perspective oferite de acest guvern multicolor.

Eva Galambos