A fost o vreme când vizitatorii erau fermecați de omogenitatea societății suedeze și de armonia care plutea în atmosfera acestui liniștit, puțin răcoros, colț de lume.
În ciuda multitudinii de culturi, domnea pe atunci un fel de status quo, la care puțini păreau dispuşi să renunțe și căruia restul planetei îi cam ducea lipsa.
Semnele neliniștitoare au apărut odată cu creșterea, relativ bruscă, a valului de imigranți, alungați de foametea și conflictele tot mai violente din țările lor de baștină.
Să fi fost interpretarea greșită a legilor și tradițiilor noilor compatrioți sau alte considerente cauzele actualelor tulburări, manifestate prin repetate ciocniri cu poliția, dar și cu reprezentanții instituțiilor de asistență socială ale Suediei?
„Organele sociale răpesc copiii musulmani pentru a-i seculariza”, suna una din lozincile scandate de manifestanți. După părerea organizatorilor, răpirea este una din metodele folosite de conducere în lupta sa contra islamului.
Reprezentanți bine cunoscuți ai radicalismului musulman din țările scandinave participă la încercările de discreditare a instituțiilor asistenței sociale și a educației, acuzate de rasism și chiar de „intenții criminale”. Statul suedez este descris de către ideologii „mișcării“ drept un cuib de teroriști, porniți contra credinței musulmane. În ochii conducătorilor mișcării, activitatea instituțiilor asistenței sociale atinge nivelul unor crime contra umanităţii, împotriva copiilor de imigranți și a familiilor acestora. În cadrul acestei activități se abuzează în mod violent de drepturile copiilor, ei fiind forțați să mănânce carne de porc, să poarte crucea creştină și să consume băuturi alcoolice. Printre poveștile de groază distribuite manifestanților se află și cele referitoare la pedepsele severe contra fetelor care poartă hijab-ul tradițional sau alte accesorii vestimentare caracteristice credinței lor.
Potrivit organizatorilor revoltei, plasarea copiilor musulmani în grija unor asistenţi sociali ar fi o metodă adoptată de statul suedez cu ani în urmă şi constituie subiectul unor discuții aprinse, atât cu ocazia mitingurilor, cât şi pe rețelele de socializare. Instigațiile de acest gen au drept rezultat manifestații de protest pe străzile marilor orașe, ocazii cu care poliția este deseori solicitată în scopul apărării mărșăluitorilor.
S-a întâmplat și ca pancartele purtate să fie însoțite de fotografii cu numele unor asistenți sociali, numerele de identitate, ba chiar și adresele acestora.
Media în limba arabă, ca de exemplu Al Jazeera, a transmis în repetate rânduri programe legate de acest subiect arzător, urmărite de milioane de telespectatori. Conform aprecierilor unor analiști, ziua în care sediile instituțiilor de asistență socială vor fi incendiate nu e atât de îndepărtată.
În concepția liderilor cercurilor islamiste, libertatea femeii este o manifestare a culturii occidentale, care nu ține cont de valorile educației musulmane, provocând pagube nucleului familial, distrugând chiar acest concept. În broșurile mișcării, societatea occidentală suferă de o aşa-numită „homosexualitate intelectuală”, consecința fiind o atmosferă în care conviețuirea normală devine imposibilă.
De teama organelor de asistență socială, unii recurg la soluții extreme. Am citit despre cazuri în care părinții şi-au trimis odraslele în Siria, sau alte locuri la fel de „sigure”, familia solicitând ajutorul financiar al instituțiilor suedeze pentru educația copilului la o școală din Damasc.
Autoritățile locale sunt pe cale de a porni o campanie urgentă contra atacurilor presei arabe și ale cercurilor extremiste active pe internet, inițiativă care își are proprii săi adversari până și printre celebritățile locale sau reprezentanți ai politicii de extremă stângă. Unul dintre aceștia este bine-cunoscutul autor de romane polițiste și de spionaj Jan Guillou, care a pornit recent la atac contra presei suedeze „grăbită să critice părinții revoltați de metodele serviciilor de asistență socială”. După părerea lui Guillou, respectivii ziariști nu sunt decât niște „fanatici, gata să-și publice exagerările, colaborând astfel cu agențiile secrete de informații”.
Actuala situație nu anunță, din nefericire, nimic bun pe calea găsirii unor căi de atenuare a urii. Bunele intenții ale unora vor fi condamnate de alții și de acum înainte, la fel cum s-a întâmplat și până acum.
George Farkas
8 Comments
E o realitate tristă care nu e specifică doar Suediei. Nu numai islamicii nu pricep şi nu acceptă existenţa drepturilor copiilor, pe care ţările nordice le respectă cu sfinţenie. De curând s-a făcut tevatură cu povestea unui cuplu român, stabilit în Danemarca, arestat pentru rele tratamente aplicate unui bebeluş. Copilul a fost preluat de serviciile de asistenţă din Danemarca, iar România a protestat şi a cerut aducerea bebeluşului în ţară, ca să-l îngrijească bunicii. În paralel mass media a arătat cât de rău se poartă danezii cu familia respectivă. Copilul a fost diagnosticat cu “sindromul bebeluşului scuturat” şi încă se simte rău, dar propaganda din România apără părinţii şi nu vorbeşte deloc de drepturile copilaşului de câteva săptămâni. Diferenţa de mentalitate este şi mai mare în cazul musulmanilor.
Completare nu reply – realitatea suedeză bine descrisă în articol e tristă și asemănătoare altor locuri , democrațiile angajate în săparea propriilor gropi . K.I.
Situatia descrisa este o situatie trista provocata de patrunderea Islamica in tarile Europei, refugiati din tarile Asiei si Africii, oameni, dintre care unii, la un moment dat erau in prag de haos total. Au fost primiti in decursul anilor in tarile Europei, fiecare grup etnic, national, din motive diverse. Populatia islamica in loc sa se supuna regulilor si legilor tarilor gazda se dezvolta intr-o directie potrivnica regimului care le-a oferit la un moment dat un acoperis.
Nu stiu daca, in Suedia situatia se poate asemana cu cea din Germania, care in lipsa de brate de munca a adoptat timp de multe zeci de ani, popuatie musulmana din Turcia, cred ca aceia nu intra in categoria despre care vorbiti mai sus.
Cand am vizitat in 2013 orasul Stockholm mi s-a povestit de faptul ca acesta tara a inchis o parte din cladirile inchisorilor, deoarece nu era cine sa le populeze. Un aspect interesant si care parea de invidiat, nu stiu care este situatia astazi. Se stie de asemenea de “totdeauna” ca drepturile sociale in tarile nordice, erau dintre cele mai de invidiat in raport chiar cu alte tari ale Europei. Probabil ca si aceasta realitate tine de istorie.
Oare populatia autohtona, este constienta de pericolul pe care il poate reprezenta “miscarea” de care o mentionati? Si in fotografie, par a fi persoane care nu sunt musulmani, ceea ce daca ar fi adevarat, ar insemna ca exista sprijin in randul suedezilor fata de pretentiile mentionat (de alttfel par absurde) .?
Nu stiu de ce dar miscarea imi aminteste de o alta “miscare”, una de trista amintire a anilor interbelici in Romania.
De obicei,suedezii sunt sensibili (uneori prea sensibili)
la problemele imigrantilor,fiind înclinati chiar sā le ia partea.Se intâmplā uneori sā participe la manifestatii alāturi de cei revoltati.
Si-au facut-o cu mana lor. Cititi va rog articolul meu publicat in aprilie 2020, in Baabel, “Povestea lui Dottir”.
Acu cativa ani am intalnit o suedeza intr-un hotel din Viena. La auzul ca sunt israelian nu a mai vrut sa converseze cu mine. O viziune distorsionata si naiva a geopoliticii care le explodeaza acum in cap. Pacat, fiindca sunt (au fost) un popor foarte talentat.
Ce pācat cā guvernul suedez nu v-a consultat la timp !(Nici pe mine,de altfel …
Sau cu alte cuvinte:”ce face omul cu mana lui este lucru manual”(gobelin)
Ma intristeaza ceea ce citesc.Dar politica de a primi in Suedia tot “gunoiul”din Asia Mica si Orientul Apropiat ,duce fara doar si poate la cele descrise.Si partea proasta este ca prin natalitatea lor,vor ajunge sa intre in politica interna si sa schimbe “democratic” toate legile suedeze.
Exemple nu lipsesc pe tot teritoriul Europei.Pacat!