Când mai aveam rude la Beer Șeva, treceam adesea pe lângă orășelul Kiriat Malahi și apoi pe lângă satul Kfar Warburg. Mă întrebam de unde vine numele acestui sat, dar nu m-am interesat, fiindcă pe-atunci încă nu era internet…

Otto Heinrich Warburg a fost unul dintre cei mai importanți fiziologi ai primei jumătăți a secolului XX, datorită cercetărilor revoluționare în domeniul metabolismului celulelor canceroase și a rolului nefast pe care îl joacă glucoza în alimentarea acestora. Studii recente confirmă în mod indirect teoria lui Warburg despre legătura dintre carbohidrați, obezitate și cancer. Cum scopul acestui articol nu este o dezbatere științifică asupra teoriei propuse de acest savant genial, cititorii curioși să afle mai multe despre studiile științifice ale lui Warburg sunt invitați să facă în acest scop o incursiune în Google.  

În cartea sa publicată anul acesta, intitulată Ravenous: Otto Warburg, the Nazis, and the Search for the Cancer-Diet Connection (Lacom/vorace/avid: Otto Warburg, naziștii și căutarea legăturii dintre cancer și dietă), autorul Sam Apple descrie personalitatea complexă, “compromisă moral”, a savantului, precum și tematica studiului pentru care a primit premiul Nobel în fiziologie-medicină.  [1]

Otto Heinrich Warburg, medic, fiziolog și biochimist, s-a născut în Germania în 1883 și a fost fiul unui fizician evreu convertit la creștinism și a unei mame protestante. A făcut întâi un doctorat în chimie, în continuare a studiat medicina la Heidelberg și apoi a făcut cercetări la Stația de Biologie Maritimă din Neapole. În timpul Primului Război Mondial a fost decorat, ca mulți soldați evrei, cu Crucea de Fier. În 1918 a fost numit profesor la celebrul Institut de Biologie Kaiser Wilhelm din Berlin, iar în 1931 a primit premiul Nobel în fiziologie-medicină pentru studiile pe care le-am descris la începutul articolului. În același an a fost numit director al Institutului Kaiser Wilhelm pentru Fiziologie Celulară.

Fiind pe jumătate evreu, conform legilor de la Nürnberg era considerat mischling de gradul 1 și putea fi concediat, dar naziștii l-au lăsat să-și continue cercetările, în speranța că va găsi în curând un leac împotriva cancerului. Se pare că Göring i-a aranjat să fie recunoscut ca numai un sfert evreu (mischling de gradul 2 – vezi tabelul de mai jos). În cartea lui Apple, Warburg este criticat pentru că și-a continuat activitatea științifică fără să ia în seamă urgia din jurul lui, exterminarea unor prieteni și colegi de breaslă și chiar a unor membri ai propriei sale familii.

În 1944 Warburg a fost nominalizat pentru un al doilea premiu Nobel în medicină – care până la urmă i-a fost decernat unui alt evreu, stabilit în Marea Britanie, Hans Adolf Krebs. Se spune (lucru neconfirmat de comisia premiului Nobel) că Hitler nu i-a permis lui Warburg să accepte premiul; de fapt încă din 1935 Hitler a interzis savanților germani să accepte premiul Nobel, după ce criticul lui fervent, Carl von Ossietzky, a primit premiul Nobel pentru Pace în 1935, dar naziștii nu i-au permis să îl accepte și von Ossietzky a murit de tuberculoză într-un lagăr de concentrare.

Warburg nu s-a căsătorit și nu a avut copii. A murit în 1970 și a fost înmormântat la Berlin.

Cu toate că Otto Heinrich Warburg a fost o personalitate marcantă, numele satului israelian Kfar Warburg, întemeiat în 1939, nu se referă la el, ci la o rudă îndepărtată, Felix Warburg, evreu american, întemeietorul organizației internaționale de ajutorare a evreilor Joint. [2]

Familia Warburg era o familie de bancheri evrei sefarzi din Veneția, care s-a stabilit  în Germania în secolul al XVI-lea. Unii dintre ei sunt bancheri până astăzi, dar familia a avut și alți reprezentanți celebri, cum a fost Otto Heinrich Warburg, despre care am vorbit, tatăl lui, fizicianul Emil Warburg și Otto (fără Heinrich) Warburg, botanist celebru, întemeietorul Grădinii Botanice din Ierusalim și în același timp unul din conducătorii organizației sioniste mondiale.  Câțiva membri ai familiei au pierit în lagărele de exterminare naziste. [3]

Deci, Otto Heinrich Warburg a avut norocul să scape de legile rasiale crunte promulgate de naziști în 1935 la Nürnberg. [4]

Potrivit acestor legi, un mischling (rasă mixtă) de gradul 1 trebuia exclus de la locul de muncă. Într-adevăr, până la intervenția lui Göring, Warburg a fost concediat temporar din institutul de cercetări.  

Este de remarcat că în SS erau acceptați numai germani puri, adică arieni. Legat oarecum de această temă a apărut romanul Mischling, scris de Affinity Konar și publicat în 2017 de Atlantic Books, London. Îl recomand cu căldură.

Göring era un antisemit implicat în toate legile împotriva evreilor și chiar în “soluția finală”, dar atunci când voia să protejeze un mischling și era atenționat că acela avea sânge evreiesc, el avea o vorbă: “Eu decid cine e evreu și cine nu”. Așa a fost în cazul adjunctului său, mareșalul Erhard Milch, întemeietorul aviației naziste moderne, care era mischling de gradul 1 (50% evreu), dar a fost reclasificat ca arian de către Hitler. Această “reclasificare” a fost aplicată și la amiralul Bernhard Rogge, la zece generali și la mii de soldați, mulți dintre ei decorați. Erau și câteva zeci de ofițeri superiori de rasă mixtă, sau căsătoriți cu evreice.

De menționat că în Primul Război Mondial au participat în jur de 100.000 de soldați evrei, dintre care 12.000 au căzut în lupte. Mulți au fost decorați, dar naziștii germani și aliații lor au ignorat aceste fapte eroice. În urmă cu câțiva ani, am făcut o excursie în Normandia. Am locuit în orășelul portuar Deauville și ne-am plimbat prin împrejurimi. Într-una din zile am oprit lângă un mic cimitir militar din Primul Război Mondial. Am văzut zeci de morminte cu nume cu rezonanță iudaică. În schimb, la Omaha Beach, tot în Normandia, unde au debarcat trupele aliate în Ziua Z, am văzut mormântul unui soldat evreu căzut în lupte, profanat de huligani cu o zvastică. [5, 6] De fapt numărul soldaților evrei căzuți este mult mai mare decât s-ar părea, pentru că mulți soldați evrei au fost înmormântați din greșeală ca creștini, cu o cruce în loc de steaua lui David pe mormânt.

Morminte de soldați creștini și evrei la Omaha Beach

Cât despre mischlinge care au servit cauza nazistă, [6] îi pot înțelege dacă au făcut asta ca un act de supraviețuire, dar nu îi invidiez atunci când au aflat despre soarta rudelor lor exterminate în lagăre.

Bibliografie:

[1] https://www.timesofisrael.com/why-the-nazis-allowed-a-jewish-cancer-scientist-to-remain-in-berlin-during-wwii/

[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Kfar_Warburg

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Warburg_family

[4] HTTPS://EN.WIKIPEDIA.ORG/WIKI/NUREMBERG_LAWS

[5] https://www.latimes.com/archives/la-xpm-1996-12-24-mn-12209-story.html

[6] https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Nazis_of_non-Germanic_descent

Tiberiu Ezri și Peter Szmuk