Acum 84 de ani, la scurt timp după anexarea Austriei de către Germania, în pitorescul oraș francez Évian-les-Bains, renumit în toată lumea pentru apele sale minerale, s-au întrunit reprezentanții a 32 de țări din sfera liberă a omenirii. Peste câțiva ani ei urmau să lupte contra inamicului nazist care amenința lumea întreagă. Scopul acestei adunări era propunerea de soluții pentru problema tot mai acută a refugiaților din țările aflate sub jugul nazist și din țările amenințate de acest regim. Era vorba mai ales de evrei și mai puțin de alte câteva minorități – romi, homosexuali și alții. Conferința a fost inițiată de președintele SUA, Franklin D. Roosevelt, în urma unor presiuni uriașe depuse de organizațiile evreiești americane.
Între 1933, anul când a început regimul nazist și 1941, nemții au amenințat că vor face Germania judenrein (curăţată de evrei). Ideea inițială era să le facă evreilor viața atât de mizerabilă, încât ei să plece din Germania de bună voie. Când această metodă nu a fost destul de eficientă, au trecut la fapte mai grave, ajungând până la urmă la „soluția finală”. Până în anul 1938 cca. 150.000 de evrei, sau cam un sfert din numărul lor total în Germania, au părăsit țara. În martie 1938 li s-au adăugat încă 180.000, fugiți din Austria anexată de Germania.
Problema celor care voiau să plece era că nicio țară nu îi primea. Mulți au încercat să plece în SUA, însă nu au reușit să obțină vize de la autoritățile americane. La fel s-a petrecut cu mulți alții în Palestina aflată sub mandat britanic, în Canada sau în Australia. Nici măcar Noaptea de Cristal și pogromurile din noiembrie 1938 nu au schimbat atitudinea lumii față de refugiații evrei.
Pentru puținele vize care s-au acordat, evreilor germani și austrieci li s-a cerut să aducă un cazier curat de la Gestapo (!). Freud, care a reușit să părăsească Austria în această perioadă, a scris mai târziu cu sarcasm: „Mulțumesc Gestapoului că am plecat”. Iar Hitler, care cunoștea opoziția generală de a primi refugiați evrei, a spus nu mai puțin sarcastic: „O să îmbarc evreii pe vase de lux și o să vi-i trimit. Să vedem ce faceți cu ei.”
Tocmai în Statele Unite, care s-au format sub semnul deschiderii față de refugiații din toată lumea, opoziția de a primi refugiați evrei era cea mai înverșunată. Cauzele erau multiple. În SUA domnea un antisemitism extrem de puternic, mai ales în perioada interbelică, dar și în timpul celui de al Doilea Război Mondial și după terminarea lui. În plus, marea criză economică era în toi și americanii se temeau că refugiații evrei le vor lua puținele locuri de muncă disponibile și vor primi subvențiile de la stat în locul lor.
Limitarea imigrației a început încă din anul 1885, însă ea s-a intensificat în 1924, când Congresul a adoptat o serie de legi pentru limitarea fluxului de imigranți, mai ales a celor care aparțineau unor grupuri etnice considerate nedorite, printre care și evreii. Aceste cote au rămas în vigoare și după conferința de la Évian și în perioada celui de al Doilea Război Mondial. De fapt, ele au rămas în mare măsură valabile până astăzi.
Conferința de la Évian a avut loc între 6-15 iulie 1938. Dreptul de participare a fost acordat doar statelor; zecile de organizații care au trimis delegați nu aveau nici drept de exprimare, nici drept de vot. Așa s-a făcut că evreii, care erau subiectul conferinței, nu au putut interveni. Autoritățile evreiești din Palestina au trimis o delegație condusă de Golda Meirson (Meir), cu participarea lui Arthur Ruppin și Nahum Goldman. Haim Weizmann a fost criticat pentru absență – probabil a renunțat pentru că știa că nu va putea lua cuvântul.
Germania, precum și unele țări din centrul Europei nu au fost invitate. Dintre cele invitate, unele nu au venit. Printre ele erau: Italia, Irlanda, Africa de Sud, Salvador, URSS, Cehoslovacia. Trei țări au trimis numai observatori: Ungaria, România și Polonia. Toate delegațiile erau formate din persoane de mică importanță. În fruntea delegației americane se afla Myron C. Taylor, un om de afaceri și prieten al președintelui Roosevelt, dar care nu avea niciun post în administrația SUA.
Timp de aproape zece zile s-au ținut discursuri înflăcărate în favoarea refugiaților, dar până la urmă aproape nicio țară nu și-a mărit cotele de refugiați evrei. Singura care a acceptat 100.000 de refugiați a fost Republica Dominicană. Fiecare avea câte un pretext. Noua Zeelandă a anunțat că este gata să discute fiecare cerere în parte. Canada, Columbia și Uruguay au acceptat doar agricultori – nici profesori, nici ingineri și nici artiști. Câți țărani evrei vor fi fost în Germania și Austria? Pretextul cel mai original a fost al Australiei: la ei nu există antisemitism, dar evreii îl vor aduce cu ei, ca și cum evreii ar purta vina pentru antisemitism. Marea Britanie a declarat de la început că nu va participa la conferință dacă se va discuta despre imigrația evreilor în Palestina.
Pe scurt, conferința s-a dovedit un eșec colosal. Ziarul New York Herald Tribune din 8 iulie 1938 a scris pe prima pagină: „650.000 de refugiați evrei au fost respinși de toți participanții la Évian”. În ziarul german Der Reichswart din 14 iulie 1938 titlul principal era ”Evrei la preț redus – cineva este interesat?” Alt ziar german, Danziger Verposten, încheia articolul de fond cu fraza: „Conferința a fost o justificare completă a politicii germane față de evrei”.
Situația refugiaților evrei până la izbucnirea războiului și chiar și după aceea dovedeşte că nimic nu s-a schimbat în atitudinea țărilor libere. În februarie 1939, senatorul democrat Robert F. Wagner și membra Congress-ului Edith Nourse Rogers au depus o propunere de lege care le poartă numele: legea Wagner-Rogers pentru refugiați, după care în următorii doi ani SUA va primi 20.000 de copii evrei sub 14 ani, refugiați din Germania. După multe amânări legea nu a fost adoptată și niciun copil refugiat nu a fost primit în SUA. Singura țară care a primit 10.000 de copii evrei din Germania a fost Marea Britanie, în cadrul acțiunii Kindertransport, la care au participat organizații evreiești și creștine din mai multe țări europene.
În schimb în Palestina politica Marii Britanii față de evrei s-a înrăutățit. „Cartea albă” din 1939 a respins din nou orice idee de a întemeia în Palestina un stat evreu independent. În același timp restricțiile s-au intensificat și cotele de imigrație au fost reduse aproape la zero. Ca urmare imigrația a continuat în mod clandestin. Imigranții ilegali care erau prinși erau ori returnați în Europa, ori închiși în lagăre în Cipru. Aceste restricții au rămas în vigoare până la proclamarea statului Israel în 1948. Să nu uităm că aceste atrocități au fost comise împotriva supraviețuitorilor care abia scăpaseră din lagărele naziste!
După cel de al Doilea Război Mondial lumea liberă era convinsă că Europa nu se va mai confrunta cu valuri de refugiați, dar s-a înșelat. În afară de refugiații din Europa de Est, mai ales după 1989, să ne gândim la valurile de refugiați din Orientul Mijlociu începând de prin 2015 și mai ales la cei care vin chiar acum din Ucraina. E adevărat că de data aceasta refugiații nu sunt evrei, dar lumea a învățat oare ceva din istorie? Cred că ne vom lămuri în curând.
Asher Shafrir
17 Comments
Lumea libera de atunci avea atâtea colonii, aveau lovc suficient pentru niste evrei. Marea Britanie, care incuraja un camin evreiesc, putea lasa libera intrarea in Palestina Mandatara, sau in India. Canada, SUA. Brazilia, tari uriase, cu mari comunitati de evrei nu au putut fi mai flexibile?
Marea Britania puteau salva 1 milion de evrei in schimbul a 10000 de camioane.
Mulțumesc pentru toate comentariile bogate. Vreau să atrag atenția tuturor la un singur lucru. Noi, istoricii, când analizăm holocaustul, analizăm diferitele etape separat. Articolul nu era despre toate salvările evreilor de-a lungul anilor. Articolul era despre o etapă care s-a petrecut într-o perioadă când era încă „pace”, erau ambasadori și miniștri se vizitau reciproc. Singurul act de agresiune a fost anexarea Austriei. Era cu un an și jumătate înainte de izbucnirea războiului și patru ani înainte de stabilirea „soluției finale”. Toate comentariile se referă la alte perioade. De aceea nu am amintit nimic din ceea ce ați comentat. M-a mirat că nimeni nu a amintit un eveniment care s-a petrecut în 1939 și care a confirmat refuzurile de la conferință. Despre acest eveniment – în articolul următor.
Îl aștept cu nerăbdare!
Cred ca la sfarsitul anilor 30, multi evrei germani si austrieci au fost primiti in Turcia reusind sa se stabileasca acolo si sa-si creeze o viata noua, o parte dintre acestia ocupand pozitii academice. Am vazut odata un film in acest sens, in care familiile acelor refugiati, unoeri chiar cei ramasi in viata s-au intors in Turcia revizitand locurile care le-au oferit adapost, Unii dintre ei s-au stabilit chiar in Turcia gasindu-si perechea printre localnici. Nu-mi amintesc numele acestui documentar, vazut la Institutul Bucerius, al universitatii din Haifa.
Turcia a fost printre puținele țări care au acceptat refugiați din fața nazismului – mulți evrei, dar nu numai. În Turcia s-a stabilit un mare număr de intelectuali, artiști, muzicieni, iar Ataturk a profitat de prezența lor pentru a moderniza țara, a restructura învățământul universitar și a introduce cultura occidentală.
De fapt nu era nimic nou. Turcia a primit mulți dintre evreii expulzați din Spania în 1492 și a avut numai de câștigat, pentru că evreii erau pricepuți în multe domenii și au ajutat la dezvoltare Turciei – pe când pentru Spania a început o perioadă de stagnare economică.
1. Ataturk a instituit modernizarea tarii sale, fara legatura cu evreii care au fost acceptati, sosirea evreilor a fost doar o valoare adaugata la o conceptie social-politica inaintata, nu i-a adus pe evrei doar ca sa profite de cultura occidentala.
2. E o mica diferenta itnre ce a fost dupa Edictul din Spania si ulterior Portugalia si cele intamplate in anii ’30. Dar, este foarte important de subliniat ca evreii care au trait in Imperiul Otoman s-au bucurat de drepturi pe care nu le-au conferit in anii aceia alte tari.
In vremea scolii in Romania, nu cred ca erau mentionate unele calitati ale celor de la Kushta/Istambuls, printre care o anumita toleranta religioasa, cel putin fata de evrei..
Una dintre peroanele renumite pentru studiul vietii evreilor in Imperiul Otoman si Grecia, de-a lungul secolelor este
Prof. Minna Rozen,
Articol interesant, felicitări autorului. Câteva mici observații:
Cartea Albă britanică a dus la Cartea Neagră a poporului evreu. Dar au fost și diplomați care și-au depășit funcția, precum Sousa Mendes (consul portughez în Germania), Constantin Caragea (diplomat roman), un consul chilean, unul argentinian, unul japonez. Oameni de omenie în vremuri de neomenie.
Un nymăr de refugiați (probabil puțini, dar nu știm câți) au trecut în URSS. Unii au părăsit URSS după război,alții au rămas acolo.
Ce s-ar fi întâmplat ”dacă” este o problemă diferită, nu poate fi confirmată din punct de vedere istoric: este numai o presupunere sau un calcul.bazat pe supoziții.și limitat.
Inițal – în anii 1938-1940 – au fost refugiați evrei și în România, încă neutră.
În privința raportului între antisemitism și evrei, putem cita din Beniamin Zeev (Theodor) Herzl, „Statul iudeu”. Herzl s-a referit la această problemă în capitolul „Palestina sau Argentina” al cărții. El a respins soluția „Argentina”, susținută de baronul Maurice de Hirsch și acceptată de Alianța Israelită Universală, afirmând că antisemitismul va ajunge în Argentina împreună cu evreii. Iar în privința Palestinei, el a preluat ideea existentă încă de la 1882, că în Palestina nu va fi antisemitism, deoarece acolo evreii vor deveni agricultori și nu vor fi diferiți de ceilalți locuitori. Dar acesta este al aspect.
Din nou, felicitări autorului.
Acum vreo 20 de ani am citit o carte despre această conferinţă. Până atunci nu ştiusem nimic despre ea. În aceste condiţii putem aprecia şi mai mult acţiunile unor diplomaţi, precum Varian Fry care a reuşit să obţină vize pentru un număr mare de personalităţi europene ameninţate de anihilarea nazistă.
CITESC ȘI FAC O COMPARAȚIE ÎNTRE DEMAGOGIA DE AZI FAȚĂ DE CELE PETRECUTE ÎN UCRAINA, UNDE RĂZBOIUL PUTEA FI OPRIT PRIN EFORTUL CONJUGAT AL MARILOR PUTERI ȘI TOTALA INDIFERENȚĂ DIN AJUNUL WW2.
Afirmația din text că 10 000 de copii din Germania au ajuns in Marea Britanie în cadrul așa numitului Kindertransport este in principiu corectă, dar poate merită precizat că era vorba de Reich-ul german, adică acei copii proveneau si din teritorii recent anexate, din Austria, Cehoslovacia, Polonia și Danzig.
Mă gândesc ,că între conferința de la Evian din Iulie 38 și cea de la Vansee din Ianuarie 42 trecuseră trei ani și jumătate . În această perioadă câți evrei și alte persoane condamnate politic puteau fi salvați !
Oare generația tânără a auzit de ele ?
Și atunci îți pui întrebarea : Unde este “lumea liberă?
În felul în care au decis sau NU au decis la Evian , s-a pecetluit de fapt soarta evreilor.
Articol excelent. Cred ca proiectul cu Rpublica Doinicana a esuat pana la urma dar nu stiu din ce motiv.
Propunerea aceasta a fost într-un oarecare fel un „fake” al președintelui Republicii Dominicane, Rafael Trujillo. El avea intenția de a îmbunătăți imaginea proastă a țării sale după măcelul a 25,000 de haitieni de culoare în 1937. Scopul lui era să „albească” cât mai mult insula. Propunerea lui era condiționată să se investească în țara sa cel puțin un milion de dolari (echivalenți astăzi la miliarde de dolari). El intenționase săi așeze pe evrei în nordul insulei, în zona Sosua, care era un fel de Vest Sălbatic. Din pricina complicațiilor acestea condiția de a cumpăra pentru fiecare refugiat câteva hectare de pământ, o vacă și alte animale. Joint-ul nu era în stare să furnizeze asta, iar evreii germani nu prea se pricepeau la agricultură. Rezultatul – în primul an au venit 70 de evrei germani și până la sfârșitul războiului au venit în total 700.
Multumesc pentru explicatie.
Am cunoscut problema Conferintei de la Evian chiar din copilarie, de la un bun prieten al familiei, cae locuia la Bucuresti pe Bd. Primaverii (vis a vis de dictator :-).
Multumesc pentrru detalierea cu documente a acestui eveniment cutremurator, care a aratat atunci si poate chiar si pana acum, care este atitudinea lumii fata de evrei.
Si daca cineva ar continua sa esacaladeze subiectul, faptul ca Hitler ar fi permis evreilor in vremea Conferintei sa paraseasca in “liniste” Germania, oare daca statele libere de atunci i-ar fi primit, ar fi aratat Holocaustul altfel? Cine poate stii ?
M-am intrebat nu odata, daca evreii ar fi fost astazi in locul ucrainienilor nu ar fi fost valabila intrebarea (dl.GBM, m-a inspirat)
Так же, как тогда, так же, как сейчас (Ca și atunci, la fel și acum)?
O situație tragică. Și totuși unii au avut noroc și și-au găsit un refugiu. Printre ei a fost și mătușa mamei mele care a plecat din Viena cu același pașaport marcat cu J și s-a stabilit în Anglia.